Dovezile că NT de la Bălgrad e tradus în mare parte din latină (de regulă, versiunea lui Beza, iar uneori și din Vulgata) se pot aduna relativ ușor dacă cititorul are alături o diglotă a lui Beza.

Astăzi, citind declarația „căpitanului” din Fapte 22:28, am fost intrigat de folosirea termenului „oraș”, mai ales fiindcă știam că din grecescul politeia nu prea ai cum să ajungi la „oraș”.

În schimb, termenul latinesc ciuitas poate avea două înțelesuri: (1) cetățenie și (2) oraș (mai ales în textele post-augustane).

Evident, când Beza a folosit termenul ciuitas, avea în minte politeia.

Traducătorul transilvan nu a realizat că sensul de care avea nevoie în context pentru ciuitas nu putea fi „oraș” (termen pe care îl folosește când vorbește de o așezare).

De notat că în NT de la Bălgrad în finalul versetului avem glosa „pârgariu” care este termenul vechi pentru „cetățean”. Cred că a fost folosit fiindcă în latină avem adaosul ciuis la finalul versetului 28.

P.S. Căutând pe Google Books informații despre „pârgariu”, am dat peste un fragmențel dint-un articol al cărui autor pare să creadă că episodul cu Pavel și căpitanul roman este din… Evanghelia după Ioan!

 


Astăzi (lucrând la comentariu) am descoperit o mică eroare în Cornilescu 1924, introdusă probabil în procesul pregătirii ei pentru tipar.

În Nestle-Aland 27, versetul spune după cum urmează:

καὶ διὰ τὸ ὁμότεχνον εἶναι ἔμενεν παρ᾽ αὐτοῖς, καὶ ἠργάζετο· ἦσαν γὰρ σκηνοποιοὶ τῇ τέχνῃ.

În Cornil. 1921, versetul a fost tradus astfel:

Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei şi lucra: meseria lor era facerea corturilor.

Până aici, totul e în regulă.

Problema este că în Cornil. 1924 verbul lucra a devenit lucrau, deşi grecescul ἠργάζετο este la singular. Nu cred că aici Cornilescu a revizuit textul. Nu ar fi avut de ce să schimbe singularul cu pluralul.

Prin urmare, lecţiunea corectă este „lucra”. În acest verset avem clar menţionat că Pavel lucra la facerea corturilor. Sigur, şi dacă spunem că „lucrau”, se subînţelege că şi Pavel lucra. Numai că Luca îl individualizează pe Pavel şi trebuie să păstrăm acest element în traducere.


Declaraţia apostolilor, din Fapte 6:2, „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” este de regulă înţeleasă în sensul că apostolii erau un fel de chelneri care îi serveau pe primii creştini la mesele lor comune (agape). Într-adevăr, la prima vedere, expresia diakonein trapezais (să slujim la mese) ar părea să sugereze activitatea de „ospătar”.

Atâta doar, că termenul trapeza (de unde vine şi termenul modern „trapez”) are în greacă mai multe sensuri, între care şi cel de „masă folosită de schimbătorii de bani” (Mat. 21:12). Prin extensie, a ajuns să însemne şi „bancă”. De altfel, tradus literal, versetul din Luca 19:23 ar suna aşa: „De ce nu ai dat banii mei la masă (i.e. la bancă, la bancheri/zarafi)”?

Rezultă de aici că declaraţia ucenicilor ar trebui înţeleasă mai degrabă în felul următor:

Nu este potrivit ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să ne îndeletnicim cu administrarea banilor.

Ucenicii nu cred că este potrivit să renunţe la propovăduire pentru a face pe gestionarii. De altfel, n-ar fi exclus ca textul să aibă şi o tuşă de ironie, fiindcă logos (cuvânt) poate însemna şi „socoteală, gestiune” în alte contexte. Ucenicii au lăsat logos-ul (Cuvântul, i.e. propovăduirea) în favoarea unui altfel de logos (evidenţă comercială).

(TEV) So the twelve apostles called the whole group of believers together and said, “It is not right for us to neglect the preaching of God’s word in order to handle finances (să gestionăm finanţe).


De când mă ştiu, i-am auzit mereu pe predicatorii vorbind despre iudeii din Berea (Fapte 17:11), ca exemplu demn de toată lauda, ca oameni cu „o inimă mai aleasă”, fiindcă cercetau cuvântul (i.e. Scripturile ebraice, Vechiul Testament) în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce le spunea apostolul Pavel chiar aşa este.

Vrând să fiu şi eu unul „cu inimă aleasă”, m-am uitat recent în original la termenul eugenēs (în orig., la comparativ plural, eugenesteroi), pentru a vedea dacă ceea ce ne spun predicatorii (şi Cornilescu) chiar aşa este.

Iată ce am găsit: termenul eugenēs poate însemna „de neam bun”, „de viţă aleasă” (1 Cor. 1:27), dar poate însemna şi „dornic de a învăţa”, „deschis la minte”. Din context reiese că iudeii cu pricina erau de fapt „mai deschişi la minte” decât cei din Tesalonic. Aceştia din urmă, în fanatismul lor, i-au persecutat pe Pavel şi pe cei care au acceptat mesajul adus de el – anume că Isus este Mesia (vezi Fapte 17:1-9, pentru peripeţiile de la Tesalonic). În urma persecuţiei, Pavel a fost silit să plece mai în sud, la Berea (Fapte 17:10). Evreii din acest oraş erau mai receptivi decât coreligionarii lor nordici şi studiau zi de zi Tora şi Profeţii pentru a verifica acurateţea mesajului paulin.

Vezi, spre comparaţie, şi traducerile următoare din engleză:

(NRS) These Jews were more receptive than those in Thessalonica

(NET) These Jews were more open-minded than those in Thessalonica

(NEB) The Jews here were more liberal-minded than those at Thessalonica


Fapte 19:14 ne spune despre cei şapte fii ai lui Sceva care făceau pe exorciştii. Uimiţi de puterea deosebită a lui Pavel, recurg şi ei la o formulă despre care credeau că le va garanta succesul. Rezultatul este că sunt bătuţi şi învinşi de posedatul pe care încercaseră să-l elibereze. Un element din această relatare („i-a biruit pe amândoi”, Fapte 19:16) intrigă. De ce au fost biruiţi „amândoi”, dacă tocmai ni s-a spus că erau 7 la număr?

Termenul amphoteroi (tradus de Cornilescu prin „amândoi”) a ajuns cu vremea să însemne şi „toţi”, nu doar „ambii” (sensul iniţial al cuvântului). Prin urmare, demonizatul i-a biruit „pe toţi (şapte)”.

Este interesant că acelaşi termen (de data asta la neutru – amphotera) apare şi în Fapte 23:8: „Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă” (i.e. le mărturisesc pe toate trei).

În rest, în toate celelalte versete unde mai apare, termenul amphoteroi are clar sensul de „ambii, amândoi”.