Am citit de multe ori Romani 1, fără să-mi pot explica de ce apostolul vede o legătură atât de strânsă între imoralitatea sexuală și idolatrie.

Cunoașteți probabil firul argumentativ al secțiunii despre care vorbesc (v. 23−27).

Întâlnim două succesiuni de tip cauză-efect:

(1) Oamenii au schimbat (ἤλλαξαν, v. 23) slava lui Dumnezeu,  −− > Dumnezeu i-a dat (παρέδωκεν, v. 24) dorințelor inimilor lor.

(2) Oamenii au preschimbat (μετήλλαξαν, v. 25) adevărul în minciună, −− > Dumnezeu i-a dat (παρέδωκεν, v. 26) patimilor care dezonorează (εἰς πάθη ἀτιμίας).

Schimbările care încep la nivel „gnoseologic” se traduc în viața religioasă (idolatrie) și apoi într-o schimbare /pervertire a sexualității (vezi v. 26-27).

În iudaismul intertestamentar legătura dintre idolatrie și desfrâu era un loc comun. Astăzi mi-au reținut atenția următoarele versete din Înțelepciunea lui Solomon, cap. 14, în trad. Smarandei Bădiliță.

12 Într-adevăr, începutul desfrânării a fost gândul plăsmuirii idolilor; iar născocirea lor − stricarea vieții

22 Apoi nu le-a fost deajuns să rătăcească în cunoașterea lui Dumnezeu, ci, deși trăiau în mare război din pricina necunoașterii, unor asemenea rele le dau numele de „pace”.

23 Înfăptuind rituri ucigătoare de copii, sau ceremonii ascunse, sau alaiuri dezlănțuite, după ciudate datini, 24 nu-și mai păstrează curate nici viețile, nici căsniciile, ci unul îl ucide pe altul mișelește sau îl chinuie, pângărindu-i patul. 25 Toate sunt de-a valma: sânge și omor, furt și-nșelăciune, stricăciune, infidelitate, zarvă, sperjur, 26 tulburarea celor buni, uitarea facerii de bine, pângărirea sufletelor, răsturnarea celor firești, neorânduiala în căsnicii, preacurvia și desfrânarea. 27 Într-adevăr, închinarea la idoli nevrednici de un nume este începutul, pricina și culmea oricărui rău.

De notat că această secțiune are afinități cu rechizitoriul făcut de Pavel în Rom. 1:29−31. Ar merita chiar studiate

Reclame