Citesc acum însemnările lui Dudu Velicu (1902-1977), funcţionar patriarhal în perioada instalării regimului comunist în România, şi mi se face părul măciucă de ceea ce citesc. Mediul bisericesc al vremii mocneşte de intrigi, acuzaţii, mişculaţii, conflicte intestine sau la scenă deschisă. Cine vrea o imagine destul de fidelă a realităţilor bisericeşti post-belice trebuie neapărat să parcurgă aceste două volume (postate în PDF pe site-ul Arhivelor Naţionale, AICI şi AICI).

Dudu Velicu are condei bun şi un spirit de observaţie şi de analiză excelent. Nu prea îmi pot da seama (deocamdată) în ce ape se scaldă el (ideologic vorbind), dar un lucru e sigur: pe alţii se pricepe să-i citească şi să-i încadreze foarte bine.

Am găsit informaţii interesante şi despre activitatea lui R. Wurmbrand.

Redau mai jos un fragment privind o intervenţie a lui la Congresul preoţesc din 16-17 octombrie 1945

18 octombrie 1945

În după amiaza celei de-a doua zi a congresului, pastorul Wur[m]brandt, reprezentantul Bisericii anglicane şi al Misiunii suedeze în România – cel care a avut incidentul cu evreii participanţi la congres – a venit în Dealul Patriarhiei cu două maşini (turisme) pline cu carte, pe care le-a împărţit preoţilor în mod gratuit, deşi ele costau în 1944, când au fost tipărite, 330 lei. Cărţile sunt:

1. Radu Valentin, Răstignirea lui Isus, Bucureşti, fără an, 80 p., Tipografia I. C. Văcărescu, str. N. Bălcescu, 21.

2. Radu Valentin, Vrăjmaşii lui Isus, Arad, 1944, 104 p., Tipografia Concordia Gh. Munteanu, Institutul de arte grafice.

Autorul, Radu Valentin, pare a fi însuşi … Wur[m]brandt. În aceste două cărţi, autorul se referă la creştinarea evreilor, fără a întrebuinţa un limbaj insultător.

Congresul general al preoţilor şi al tuturor slujitorilor cultelor din ţară, care a avut loc în zilele de 16-17 octombrie a. c. a fost prilejul unei manifestări sincere a clerului faţă de Guvern şi opera lui de reconstrucţie a ţării şi faţă de URSS şi armata sa. Manifestarea aceasta a avut loc la congres, la concertul de la Ateneul Român şi la banchetul oferit participanţilor în restaurantul Victoria.

Lucrările congresului au decurs într-o caldă atmosferă de înţelegere, fraternitate şi colaborare între reprezentanţii tuturor cultelor din ţară. S-au dezbătut diferite subiecte în care s-a tratat noua orientare a clerului faţă de noua ideologie care-şi face loc în lume: democraţia. Moţiunea votată a fost o aderare la opera întreprinsă de Guvern şi la susţinerea lui pentru un viitor mai fericit al ţării.

Şi marea însufleţire care a domnit a culminat prin citirea de către dl. P. Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a deciziei ministeriale prin care se ridica epurarea efectuată în rândurile clerului.

Delegaţiile bisericeşti: bulgară şi iugoslavă (în frunte cu un preot, ministru al agriculturii) au fost adânc impresionaţi [sic!] de ordinea, atmosfera caldă, subiectele dezbătute şi atitudinea Bisericii faţă de Guvern şi a Guvernului faţă de Biserică, precum şi de realizările constatate la mănăstirile Cernica şi Pasărea, pe care le-au vizitat în după-amiaza celei de-a doua zi a congresului.

Delegaţii străini au subliniat absenţa Patriarhului Nicodim de la lucrările congresului, fapt care nu i-a impresionat plăcut.

Aspecte

În timpul lucrărilor congresului, s-au petrecut trei incidente:

1. Pastorul Wur[m]brandt, vorbind în numele Bisericii anglicane şi al Misiunii suedeze pentru creştinarea evreilor în România, a subliniat necesitatea trecerii la creştinism a evreilor. La un moment dat, reprezentanţii cultului mozaic, în frunte cu prim rabinul Şafran, au voit să părăsească sala, dar au rămas la intervenţia şi rugămintea ministrului Cultelor, care a cerut scuze pentru cele întâmplate. Vorbitorul nu şi-a mai continuat expunerea.