Semnalez și aici pe blog un material publicat pe Contributors.

Mai jos câteva citate.

Fiindcă în românește nu sunt foarte numeroase traducerile după autori din secolul XV, publicarea în premieră a lucrării lui Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor, în traducerea prof. univ. dr. Ioana Costa, reprezintă un eveniment editorial cu totul remarcabil. Că acest incunabul se publică atât de târziu în română, mai ales că un exemplar din ediția princeps (1481) se păstrează în biblioteca „V. A. Urechia” din Galați, se poate explica doar parțial ca efect al declinului care, din nefericire, afectează limbile clasice în România, cu reverberații asupra întregii culturi autohtone. Multe și complexe sunt pricinile care ar putea fi invocate, însă nu este locul potrivit să le discutăm aici.

Pentru a se putea realiza publicarea unui asemenea volum, adevărat best-seller în secolele XV-XVI (republicat în 1530 inclusiv de Martin Luther, cu o prefață-recomandare), era nevoie de eforturi unui primum movens editorial, care în acest caz a fost dl. Constantin Erbiceanu, autorul studiului introductiv. Georg Captivus Septemcastrensis (George de Ungaria, numit uneori și „Anonimul din Sebeș”), capturat de turci în 1438 și vândut la târgul de sclavi din Edirne (Adrianopol), își petrece douăzeci de ani din viață ca rob și ajunge să cunoască bine atât obiceiurile și instituțiile turcilor, cât și islamul în general. După cincisprezece ani petrecuți în slujba aceluiași stăpân, care în final în tratează ca pe un membru al familiei, primește învoirea de a pleca temporar în insula Chios, își calcă promisiunea de a se întoarce, iar în final se stabilește la Roma.

Devenit membru al ordinului dominican, și-a povestit experiențele într-o carte atipică pentru vremea ei, descriind atât practicile inumane ale turcilor (campaniile de jaf, dublate de interesul asiduu pentru traficul de sclavi), cât și elementele pozitive ale noii culturi pe care a ajuns să o cunoască din interior.

Continuarea AICI.

Anunțuri

Celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino (1688, Bucureşti) a început să fie publicată pe fascicule, ca parte a unei ediţii critice, în 1988, sub titlul „Monumenta Linguae Dacoromanorum”. De atunci au apărut 7 volume, dar o vreme proiectul s-a împotmolit.

La sfârşitul anului trecut, proiectul MLD a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen Munteanu, de la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. Munca rămasă până la terminarea proiectului este încă uriaşă, dar noua echipă, alcătuită din cercetători tineri, îl va duce probabil la bun sfârşit în următorii 6 ani (dacă totul merge conform planului).

„Monumenta Linguae Dacoromanorum” va avea 26 de volume, fiecare de circa 1.500 de pagini. Cel de-al optulea volum va fi lansat în luna martie a anului 2009 de către Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, iar lingviştii lucrează în acest moment la cel de-al nouălea volum. „Este o munca sisifică, nu cred că exista un proiect de o asemenea amploare, cel puţin nu în România”, declară prof. univ. dr. Vasile Isan, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza”.

Transcrierea textului chirilic

O parte dintre cercetători (filologii-paleografi) trebuie să facă migăloasa muncă de transcriere a vechilor texte româneşti chirilice. Am gustat şi eu un pic din munca de transcriere în Germania (dar de pe text grecesc) şi pot spune că nu e joacă! Cu o denumire mai exotică, este ceea ce s-ar putea numi „muncă de chinez bătrân” (dar poate nu chiar atât de migăloasă ca pictura pe bob de orez). 🙂

biblia_p1

Foto: Pagina de titlu a Bibliei lui Şerban (1688)

Traduceri şi comentarii

Ceilalţi cercetători din echipă sunt clasicişti, biblişti sau teologi şi vor face (1) traduceri ale cărţilor biblice din greceşte în română şi (2) comentarii ale cărţilor traduse. Între colaboratorii care au fost invitaţi să  lucreze la proiect şi care au confirmat participarea se numără următorii: Ştefan Colceriu (lingvist, bursier NEC), Ioana Costa (conf. univ. dr. la Univ. Bucureşti), Marius Cruceru (conf. univ. dr. la Univ. „Emanuel” din Oradea), Ioan Florin Florescu (coordonator al proiectului „Septuaginta Polirom”), Dragoş Mîrşanu (drd. la Univ. Leuven), Adrian Muraru (traducător al lui Origen) Mihail Neamţu (Ph.D., King’s College).

Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă; cu voia dvs., ultimul pe listă (ca Iliescu; doar amândoi suntem săraci şi cinstiţi!), am confirmat şi eu că particip. 🙂