Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc libaţiile lor de sânge,
şi nu pun numele lor pe buzele mele.

Psalmul 16:4
(
trad. Cornilescu adaptată)

Antologiarusinii

De ceva vreme a apărut la Humanitas o carte-document extrem de deranjantă. Deranjantă pentru memoria a sute de indivizi care au ridicat în slăvi regimul comunist şi cuplul dictatorilor. Este vorba de Antologia ruşinii după Virgil Ierunca.

Sunt inventariate, pe mai bine de 550 de pagini, crâmpeie din scrierile sau discursurile celor care, din diverse motive, au ales să-şi prostitueze condeiul în slujba Partidului şi a conducătorilor iubiţi.

În studiul care prefaţează cartea, cei doi editori (Nicolae Merişanu şi Dan Taloş) se întreabă, într-un intertitlu: „Pe cine găsim în Antologia ruşinii?” Răspunsul pe care ni-l oferă e structurat după cum urmează:

  1. Valori autentice care au cedat în faţa ispitelor materiale sau care au pactizat cu sistemul pentru a-şi putea continua activitatea intelectuală sau artistică.
  2. Activişti culturali pe care partidul îi mediatiza sau îi promova în conducerea ziarelor şi revistelor, în conducerea televiziunii şi a radioului.
  3. Anonimi şi veleitari. Aici intră diverşi trepăduşi care prin laudele lor n-au făcut decât să se ralieze spiritului vremii.
  4. Românii din exilul colaboraţionist. Rolul lor era să proiecteze o imagine cât mai pozitivă despre România în exterior.

Deşi editorii nu menţionează ca o categorie specială, parcurgând paginile cărţii am remarcat că între lăudacii regimului sunt prezenţi şi unii lideri religioşi care au pus pe buzele lor numele zeilor vremii şi au vărsat libaţii pe altarele lor. N-au fost libaţii de sânge, ca în Psalmul 16:4, ci a fost sacrificarea propriei integrităţi şi a propriului suflet. Un soi de pact cu răul şi cu minciuna întruchipate de regim. Am dat, în listă, peste adormiţii întru fericire Iustin Moisescu, Teoctist şi Antonie Plămădeală, rabinul Moses Rosen şi arhiepiscopul Ioan Robu. Mai sunt şi alţii, pe care nu mi-i pot aminti acum.

Ruşinea continuă. Ţineţi aproape!

De ce recepţie s-a „bucurat” Antologia ruşinii? Încă de când se ştia de acest proiect, un anumit trust mediatic a reacţionat „antologic”. Într-o emisiune a Antenei 3, „moderată” de o anume doamnă mai firoscoasă decât vulpea din fabulă, a fost invitat pe 28 februarie un anume individ plin de pelin care a jignit cu mult tupeu memoria lui Virgil Ierunca.

Au existat şi întâmpinări decente. Aici un articol excelent, de Mirela Corlăţean, în Cotidianul din 27 februarie 2008.