Un amic aflat la Münster îmi scrie astăzi că zilele astea lucrează la un articol despre kecharitomene și Luca 1:28.

Fiindcă m-am ocupat de acest termen într-un capitol al tezei, îmi trimite feedback la cele scrise de mine. Iată ce scriam cu vreo 2-3 ani în urmă:

Primele două traduceri din tabel (Coresi şi Nt. 1648) surprind prin soluţiile alese („būcuratâ” şi „în dar îndrăgită”). Parafraza stângace a participiului kecharitōmenē din Nt. 1648 sugerează fie că traducătorii (revizorii) au consultat traduceri protestante, fie că au fost sub influenţa unor idei teologice de factură protestantă.

Amicul meu e de altă părere.

Revenind însă la kecharitomene, izbitor: NT 1648 are „Bucură-te, în dar îndrăgită” (formulare pe care o suspectez a fi mai degrabă o eroare de zeţar, sau ceva de genul ăsta).

La vremea când am scris despre kecharitomene, nu aveam o imagine clară despre sursele folosite, dar știam totuși suficient de mult ca să bănuiesc o influență protestantă.

Astăzi, sub imboldul discuției cu amicul de la Münster, am redeschis „dosarul de caz”.

M-am dus la Noul Testament al lui Beza (1580) și am găsit acolo, negru pe alb, confirmarea intuițiilor mele de anțărț.

Textul românesc este de fapt o calchiere a traducerii latinești făcute de Beza și publicate alături de textul grecesc și de Vulgata.

Formularea „Bucură-te în dar îndrăgită” traduce fidel secvența „Ave gratis dilecta”.

Pentru cei care nu se dau bătuți, atrag atenția asupra unei formulări și mai stranii, câteva versete mai jos (Luca 1:30)

Μὴ φοβοῦ, Μαριάμ· εὗρες γὰρ χάριν παρὰ τῷ θεῷ.

Ne time Maria: es enim in gratia apud Deum

Nu te teame, Maria, că ești în dragoste la Dumnezeu.

Iată mai jos pagina cu pricina.

Reclame