Petiţie pentru digitalizarea manuscriselor greceşti ale Noului Testament aflate la Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (Iaşi)

Prin această petiţie atragem atenţia asupra necesităţii transpunerii în format digital a manuscriselor greceşti ale Noului Testament aflate la Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

De peste un an şi jumătate, BAR şi MNAR refuză în mod sistematic parteneriatul propus de Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament (www.csntm.org), în lipsa oricărui proiect alternativ credibil. Aceeaşi lipsă de interes a dovedit, în perioada martie-mai 2010, şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

Considerăm că dezinteresul arătat de aceste trei instituţii faţă de conservarea şi valorificarea digitală a patrimoniului propriu este îngrijorător şi dorim să tragem un semnal de alarmă privitor la această situaţie, pe care o considerăm inacceptabilă.

Biblioteca Academiei Române deţine 13 manuscrise greceşti ale Noului Testament. Deşi existenţa lor este cunoscută cercetătorilor şi specialiştilor de câteva decenii, ele n-au fost niciodată microfilmate/digitalizate sau studiate în detaliu din perspectiva tipului de text pe care îl conţin ori al înrudirii cu alte manuscrise greceşti din totalul celor 5800 înregistrate în catalogul internaţional al MSS greceşti (Kurzgefasste Liste der griechischen Handschriften des Neuen Testaments).

Muzeul Naţional de Artă al României deţine 5 manuscrise greceşti ale Noului Testament. Dintre acestea, doar manuscrisul nr. 32 (Gregory-Aland 2767) a fost arhivat în format digital.

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi deţine un lecţionar evanghelic grecesc (MS 160/IV–34) care a fost studiat de cercetători, dar fără a fi beneficiat de transpunere în format digital.

Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament, organizaţie non-profit, fără afiliere politică sau religioasă, fondată în 2002, are o experienţă considerabilă în digitalizarea manuscriselor Noului Testament. În cei 8 ani de activitate, CSNTM a fotografiat 350 de manuscrise, producând circa 150.000 imagini digitale. Aproape 20% dintre manuscrise nu fuseseră cunoscute comunităţii ştiinţifice internaţionale. CSNTM foloseşte aparate de fotografiat Canon EOS 1Ds Mark III (care produc imagini de 21.1 megapixeli). Rezoluţia folosită este mai mare decât cea îndeobşte considerată necesară pentru documentele scrise de mână, iar modelul Mark III este dotat cu opţiuni care sporesc eficienţa procesului de fotografiere şi calitatea imaginilor rezultate.

Pentru protejarea manuscriselor, specialiştii CSNTM utilizează un suport special, aşa-numitul Graz Travelers Conservation Copy Stand, proiectat de un profesor de la Universitatea din Graz, Austria, în scopul fotografierii optime a documentelor antice sau medievale. Echipamentul le permite fotografilor CSNTM o serie întreagă de reglaje care duc la minimalizarea contactului cu manuscrisul. Un senzor laser de măsurare a distanţei garantează că fiecare imagine este perfect focalizată. Suportul este proiectat să permită o deschidere maximă în unghi de 105º, pentru evitarea presiunilor excesive asupra documentului digitalizat.

De la înfiinţare, Centrul a digitalizat manuscrise în următoarele instituţii, de pe trei continente: Statele Unite, Europa şi Australia:

  • Universitatea Cambridge, Marea Britanie
  • Mănăstirea Sf. Ioan Teologul, Patmos, Grecia
  • Patriarhia Ecumenică din Constantinopol (Istanbul), Turcia
  • Universitatea Macquarie, Sydney, Australia
  • Universitatea din Michigan, Ann Arbor, Statele Unite
  • Muzeul Benaki, Atena, Grecia
  • Arhivele Naţionale, Tirana, Albania

NOTA BENE:

a) În toate cazurile, deţinătorii manuscriselor sunt proprietarii de drept ai facsimilului digital realizat de CSNTM şi pot dispune de el după plac. Prioritară, în procesul digitalizării manuscriselor de către CSNTM, este protejarea lor;

b) CSNTM nu face comerţ cu facsimilele obţinute, ci le expune public, gratuit.  Interesul „comercial” iese din discuţie.

Răspunsul Bibliotecii Academiei Române la propunerea CSNTM

În septembrie 2008, CSNTM a trimis prima scrisoare Bibliotecii Academiei Române, oferindu-se să digitalizeze cu titlu gratuit cele 13 manuscrise aflate în colecţia acesteia, cu scopul de a facilita introducerea lor în circuitul internaţional al cercetării de profil, prin afişarea lor pe site-ul CSNTM, alături de celelalte 350 de manuscrise deja arhivate în format digital. După mai bine de un an, în urma demersurilor perseverente făcute de Emanuel Conţac, reprezentantul CSNTM în România, Biblioteca Academiei, prin scrisoarea din 02.12.2009, s-a arătat dispusă să vândă CSNTM cópii digitale ale manuscriselor 234, 695, 932 şi 1170 pentru suma de 2.999 RON (circa 1000 USD la data respectivă). Prin această scrisoare-răspuns, Biblioteca Academiei refuză să ia în serios propunerea de parteneriat a CSNTM şi dovedeşte un dezinteres alarmant faţă de situaţia patrimoniului ei cultural. În esenţă, BAR refuză să-şi arhiveze digital bunurile culturale, atunci când i se oferă ocazia unei bune colaborări cu o prestigioasă instituţie de cercetare străină. Considerăm că perspectiva eminamente financiară a Bibliotecii Academiei faţă de propriul ei patrimoniu este îngrijorătoare şi păguboasă pe termen lung.

Răspunsul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” la propunerea CSNTM

Într-o scrisoare datată 19 mai 2010, directorul BCU Iaşi, dl. prof. univ dr. Alexandru Călinescu, a informat CSNTM că nu doreşte realizarea unui parteneriat, motivând că „operaţiile de digitalizare se vor face de către instituţia noastră, în cadrul proiectului care va duce la constituirea Bibliotecii Digitale Naţionale”. Ceea ce omite să spună direcţiunea BCU Iaşi este că în prezent nu există nicio finanţare pentru realizarea Bibliotecii Digitale Naţionale. De asemenea, scrisoarea nu precizează dacă BCU Iaşi deţine deja tehnologia şi know-how-ul necesare operaţiunii de digitalizare a MS 160/IV–34.

Menţionăm că, şi în cazul în care proiectul Bibliotecii Digitale Naţionale ar fi realizat, digitalizarea propusă de CSNTM rămân un act cultural semnificativ, prin aceea că va include manuscrisele Noului Testament aflate în posesia unor biblioteci din România într‑o serie tematică uşor accesibilă specialiştilor, pentru a nu mai vorbi de beneficiul de imagine obţinut de BDN prin colaborarea cu CSNTM.

Răspunsul Muzeului Naţional de Artă al României la propunerea CSNTM

Prima scrisoare a CSNTM către Muzeul Naţional de Artă a fost expediată pe 18 ianuarie 2009. În ciuda unor semnale iniţiale favorabile, Muzeul a amânat sine die un răspuns ferm, invocând diverse întârzieri în relaţia cu Ministerul Culturii. Deşi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor a avizat pozitiv iniţiativa CSNTM, serviciul juridic al Muzeului a ridicat obiecţii la propunerea părţii americane. Urmare a demersurilor perseverente ale reprezentantului CSNTM, Muzeul de Artă a formulat finalmente un răspuns scris, după un an de la data primului contact între cele două instituţii. Pe 2 martie 2010, Muzeul de Artă denunţa oferta CSNTM drept oneroasă, invocând Ordonanţa de urgenţă nr. 34 din 19/04/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Precizăm că această ordonanţă are ca scop (cap. 1, secţiunea 1, art. 2) „a) promovarea concurenţei între operatorii economici; b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici”, de aceea considerăm că invocarea acestui act este contrară spiritului şi scopului pentru care a fost gândit. CSNTM, prin definiţie, este o organizaţie non-profit; nu urmăreşte scopuri comerciale şi nu poate fi considerat „operator economic”. Activitatea CSNTM este susţinută din donaţii şi din activităţi de fund-raising, practicate de toate organizaţiile non-profit din SUA.

Considerăm că serviciul juridic al Muzeului Naţional de Artă a invocat abuziv Ordonanţa de urgenţă 34 din 19/04/2006, ignorând însă cu bună ştiinţă art. 11 din Legea Muzeelor (311/2003), care spune:

„Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiile publice de specialitate subordonate acestora, precum şi proprietarii şi titularii de alte drepturi reale asupra muzeelor şi colecţiilor publice pot coopera, după caz, cu organizaţii neguvernamentale, în vederea dezvoltării, protejării, conservării, restaurării, cercetării şi punerii în valoare a patrimoniului muzeal, în interes ştiinţific sau cultural-turistic.”

CSNTM este o organizaţie non-guvernamentală, care îşi propune să cerceteze şi să pună în valoare (prin digitalizare) o mică parte din patrimoniul cultural al MNAR. Ca membri ai Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România, considerăm nelegală şi nepotrivită respingerea de către MNAR a unui parteneriat ştiinţific cu CSNTM prin invocarea unei ordonanţe menite să reglementeze concurenţa între operatorii economici.

Dincolo de motivele de îngrijorare expuse mai sus, membrii Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România îşi exprimă speranţa că Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” vor reveni asupra deciziilor luate şi vor accepta parteneriatul cu CSNTM sau orice alt proiect alternativ fezabil, în scopul conservării digitale a manuscriselor greceşti ale Noului Testament.

Considerăm că menţinerea, din motive birocratice, a unei părţi a patrimoniului cultural al României în afara circuitului internaţional nu poate fi acceptată.

Iaşi, 10 iunie 2010

Petiţie iniţiată de Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România.

În numele Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România:

prof. univ dr. Eugen Munteanu, preşedinte

dr. Mihail Neamţu, vicepreşedinte

dr. Mioara Dragomir, secretar general

drd. Sabina Rotenstein, trezorier

dr. Emanuel Conţac, membru

dr. Anamaria Gînsac, membru

dr. Wilhelm Tauwinkl, membru

***

Dacă subscrieţi acestei iniţiative, vă rog să trimiteţi un email pe adresa manuscrise.grecesti@gmail.com,

cu urmatoarele detalii:

Nume şi prenume:

Profesie:

Localitate:

După campania de strângere de semnături, vom depune petiţia la instituţiile vizate, la Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor şi Comisia de Cultură a Senatului.

Textul petiţiei şi lista cu semnături vor fi trimise şi principalelor cotidiene naţionale şi săptămânalelor de cultură din România.

În numele AFHBR,

Lector dr. Emanuel Conţac


Pe profesorul Daniel B. Wallace l-am întânit prima dată la Münster, la un colocviu de critică textuală (sau „critică de text”; „Ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat”). Venind vorba de manuscrisele greceşti ale Noului Testament deţinute (acesta e termenul corect!) de instituţiile româneşti, i-am promis că voi reprezenta Centrul în relaţia cu acestea din urmă. Nu ştiam la ce mă înham, dar nu regret nicio clipă promisiunea făcută (devii cu adevărat patriot după ce treci proba de foc a dialogului cu funcţionărimea culturală autohtonă – plătită din bani publici – şi încă nu-ţi vine să pleci din România).

Foto: profesorul Dan Wallace, directorul CSNTM, un specialist de vârf în critica textuală, autor al unei gramatici excelente a NT.

Ieri, în timpul potopului care s-a abătut asupra Bucureştilor, inundând mai abitir ca oricând Bulevardul Uverturii şi curtea ITP, m-am dus hotel să-i iau un interviu şi să aflu cum a decurs vizita în România, până acum.

Am aflat că la Iaşi a fost digitalizat un lecţionar grec aflat la Muzeul Literaturii Române. Domnul director Dan Jumară a dovedit o deschidere cum rar mi-a fost dat să întâlnesc în alte instituţii româneşti. Jos pălăria în faţa unor astfel de gentlemani ai culturii. L-aş menţiona tot aici pe Dorin Dobrincu, directorul Arhivelor Naţionale, care a susţinut cu entuziasm proiectul CSNTM; atâta doar că la Arhivele Naţionale nu se găsesc manuscrise greceşti ale Noului Testament.

Muzeul Olteniei deţine un important tetraevangheliar bizantin, care însă e în proces de restaurare şi deci n-a putut fi fotografiat. Probabil o echipă CSNTM va reveni anul viitor, când restaurarea va fi gata.

La Muzeul Naţional de Artă şi la Biblioteca Academiei (Bucureşti) doar vom intra şi vom privi. De digitalizare încă nu poate fi vorba. Sofisticata tehnologie CSNTM nu e suficient de sofisticată pentru aşteptările româneşti, iar numele bun al CSNTM, care deschide uşi la Universitatea din Cambridge, Universitatea din Glasgow, Universitatea St. Andrew’s,  Institut für neutestamentliche Textforschung din Münster (Germania), la Atena, la Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, la Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din insula Patmos, la Arhivele Naţionale din Tirana sau la Universitatea din Michigan, nu e suficient de bun pentru noi, românii.

Cu răbdarea treci marea, zice un proverb românesc. E mare birocraţia românească, dar cu răbdare o vom trece cândva. E nevoie de multă tenacitate să-i lămureşti pe oameni că cel mai rău lucru care se poate întâmpla odată cu digitalizarea manuscriselor deţinute de noi este introducerea lor în circuitul internaţional la cercetării  de profil. Al doilea lucru, în ordinea gravităţii, ar fi să facem niţel mai cunoscută România peste hotare (avem şi noi un strop de cultură bizantină, nu suntem chiar stepă mongolă sau taiga siberiană). În fine, un al treilea lucru rău ar fi că, în eventualitatea deteriorării acestor manuscrise, vom avea acces la ele în format digital şi astfel le vom salva pentru perioade de timp incomparabil mai mari decât o putem face în forma actuală. Am lăsat acest aspect la urmă ca să nu fiu acuzat că pun răul înainte şi că sunt fatalist. Dar se întâmplă.


Am constatat astăzi că ziarul Adevărul a retras din ediţia online ştirea despre Tetraevangheliarul de la Craiova. Aşa cum arătam într-o postare de pe blog (şi de pe Oglindanet), articolul despre Tetraevangheliar conţinea câteva informaţii eronate. Sper din tot sufletul că presa va relua în mod corect subiectul la venirea echipei CSNTM în România.

În altă ordine de idei, Muzeul Olteniei va semna curând contractul cu Centrul pentru Studierea MS NT şi sperăm că la vară o echipă condusă de prof. Dan Wallace va putea studia şi digitaliza acest valoros manuscris bizantin.

Demersurile pe lângă Muzeul Naţional de Artă, care deţine 4 manuscrise importante, sunt nefinalizate, fiindcă mingea este acum în terenul Comisiei Muzeelor care trebuie să-şi dea avizul necesar. Sper din tot sufletul că membrii comisiei vor reuşi să se reunească şi să dea undă verde înainte de a fi prea târziu. Anul trecut lucrurile s-au mişcat prea încet  şi venirea echipei CSNTM nu a mai avut loc.


Astăzi a fost ultima mea zi de lucru la INTF. Am reuşit să termin numai bine indexarea celui de-al patrulea manuscris care mi-a fost repartizat. Acum au mai rămas doar 5.696 manuscrise care au nevoie de scanare şi indexare! Glumesc, însă gluma e menită să pună oarecum în lumină cât de mult mai trebuie făcut încă în acest domeniu până să facem disponibile online toate manuscrisele NT.

În orice caz, această ultimă zi a fost un prilej de niţică sărbătoare. Martin, unul dintre angajaţi, ne-a propus, mie lui Klaus Wachtel şi lui Ulrich Schmid, să ieşim la o pizzerie italiană din apropiere. Când am revenit în sala de lucru si am început să-mi adun lucrurile, m-a cuprins o uşoară nostalgie. Nu ştiu dacă şi când voi reveni la Münster. Afară era însorit, dar copacii din piaţa catedralei dau semne că i-a atins deja spleen-ul de toamnă. Şi cred că nu sunt singurii în această situaţie.