girlpearl1Cel puţin în anumite situaţii sunt de principiu că lexicul biblic trebuie modernizat. Cu riscul de a fi acuzat de puritanism şi legalism şi de a-mi pune în cap populaţia feminină care citeşte blogul, îmi permit o scurtă reflecţie la 1 Tim. 2:9: „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe…

Între noi fie vorba, textul grecesc nu spune nimic de rugăciune aici. [Nu ştiu de unde a scos Cornilescu referirea la rugăciune.] În orice caz, ce mă interesează pentru discuţia de faţă este referirea la „mărgăritare”. Întreb: când aţi văzut ultima oară o femeie purtând mărgăritare? De bună seamă că nu vă puteţi aminti. Mărgăritare poartă în principal Ileana Cosânzeana sau alte prinţese din poveşti.

Să dăm „replay” la text, într-o variantă mai modernă: Vreau, de asemenea, ca femeile să se împodobească decent, cu modestie şi chibzuinţă, fără coafuri extravagante, aur, perle sau haine costisitoare.

Când aţi văzut ultima oară pe cineva purtând perle? Eu unul nu-mi mai aduc aminte exact când, dar trebuie să fi fost vorba de vreo Diană (prinţesă din realitate), nu de vreo Cosânzeană (prinţesă din poveşti)… Sau poate de vreun personaj feminin surprins de Vermeer.

Când citim textul în varianta veche trecem senini pe lângă el fiindcă pare să vorbească despre luxul din illo tempore, care parcă nu prea ne priveşte. Când însă locul „mărgăritarelor” e luat de „perle”, nu mai putem ignora mesajul. Dimpotrivă, se cuvine să ne întrebăm: „Avem un text, cum procedăm?”

Înainte ca cineva să încerce un răspuns, o precizare: nu consider că perlele în sine sunt problema, ci luxul/afişarea ostentativă a luxului. Şi nu doar de către femei (ca să fim cinstiţi cu noi şi cu ele).

Reclame