Am rămas dator cu cea de a treia postare din această serie. Primele două AICI şi AICI.

Ce-i răspund (pe 5 aprilie) lui Bogdan Mateciuc, atunci când aflu că el se lămureşte asupra problemelor de traducere a NT cu ajutorul unei ediţii bilingve (neogreacă-engleză)?

Mai întâi daţi-mi voie să vă atrag atenţia că NT n-a fost scris în neogreacă! A fost scris în greaca veche, mai exact în koine, dialect răspândit în Imperiul lui Alexandru Macedon. Dvs. îmi reproşaţi mie neseriozitatea şi superficialitatea, dar nu faceţi distincţie între greaca veche şi neogreacă!

Eu nu fac teologie pe interlineare sau ediţii bilingve, ci analizez şi traduc textul direct din greacă. Îl citesc şi îl recitesc până când pot să-l înţeleg direct, fără a mai recurge la dicţionare.

Ar fi mai onest să recunoaşteţi că Anania a zbârcit-o în problema „ta chilia ete”, nu să-mi reproşaţi mie ca nu ştiu gramatică sau că sunt superficial. Cu ceva vreme în urma i-am scris unui profesor de greacă (el însuşi grec la origine) din Suedia în aceasta problemă şi mi-a trimis un răspuns pe care l-am publicat pe blogul meu (AICI).

Prof. Caragounis este unul dintre cei mai buni specialişti la ora actuală. A studiat la câteva dintre cele mai bune universităţi (în Anglia şi Germania) şi n-a buchisit pe NT ca Anania sau ca alţi teologi. Dacă pe mine nu mă credeţi, respectaţi măcar opinia lui, că altfel riscaţi sa fiţi acuzat de ignoranţă.

Ce ediţie folosiţi, mai exact? Vreau să consult şi eu ediţia de care spuneţi ca are „mii de ani” sub expresia „chilia ete”!!! Am impresia ca n-aţi înţeles cum trebuie explicaţia, fiindcă niciun filolog cu scaun la cap n-ar da-o.

Găsiţi-mi un singur comentariu exegetic făcut de un specialist recunoscut, în care „chilia ete” e tradus şi explicat ca „mii de ani” şi eu mănânc versiunea Anania integral.

În loc să se explice, să aducă argumente, să mă combată, Bogdan Mateciuc se îmbufnează şi pleacă mofluz de la masa (virtuală a) discuţiilor.

Bogdan Mateciuc (5 aprilie)

Aveţi dreptate, nu fac distincţie între neogreacă şi greacă. Nu aveţi ce discuta cu mine.

O zi bună!

Nu mă dau bătut, aşa că insist (tot pe 5 aprilie):

Nu văd de ce v-aţi îmbufnat. Îmbufnarea nu ţine loc de argument.

Am prieteni ortodocşi care susţin că „mii de ani” e o traducere greşită (şi penibilă).

Prin faptul că susţineţi astfel de idei pseudoştiinţifice, în faţa celor mai erudite cercetări, arată că nu adevărul vă preocupă, ci ideologia.

Ca să-i dovedesc că există cercetători ortodocşi care nu sunt de-acord cu el, ci traduc „ta chilia ete” prin „mia de ani”, îi trimit încă un mesaj (pe 16 aprilie):

Fiindcă observ cerbicia dvs. şi încrâncenarea de a persista în minciună, vă trimit un articol scris de Constantin Pârvuloiu, reputat traducător şi filolog ortodox (vedeţi CV-ul AICI)

La ACEST link puteţi vedea un articol despre traducerea eronată „mii de ani (începând cu p. 199)”. Dacă pe mine nu mă credeţi, fiindcă sunt protestant, credeţi-l măcar pe monahul Pârvuloiu, fiindcă e ortodox!

Ai aş! Pentru interlocutorul meu nimic nu contează.

1) Nici forţa tradiţiei biblice româneşti (în care chilia ete s-a tradus, de la 1648 până la 1979, prin „o mie de ani”);

2) Nici cunoştinţele şi autoritatea unui Caragounis, grec din greci, cercetător de o imensă erudiţie, cunoscător de primă mână a literaturii greceşti clasice;

3) Nici forţa tradiţiei biblice europene (nu există în nicio altă limbă, după ştiinţa mea, o asemenea năzdrăvănie ca cea susţinută de el);

4) Nici argumentele venite de la filologi / biblişti ortodocşi români;

Mai nou, aflu că Bogdan Mateciuc şi-a reciclat această rătăcire exegetică (şi multe altele) în cartea Rătăcirea baptistă, la p. 92-93). Aproximativ aceleaşi informaţii de pe blogul său sunt date acum, la fel de semidoct, într-o carte. Ca şi când semidoctismul e mai puţin evident dacă vine ambalat sub forma unei cărţi. Dimpotrivă, aş zice că e mai strident şi mai grav. Poţi ierta o aberaţie dacă o întâlneşti pe un blog sau pe un site. Dar nu-i mai poţi da circumstanţe atenuante dacă o întâlneşti într-o carte.

Uitându-mă pe cele câteva pagini despre versiunea Cornilescu, din cartea lui Bogdan Mateciuc, îmi vine în gând să scriu o serie de postări intitulată: „Rătăcirile exegetice ale lui Bogdan Mateciuc şi ale prietenilor săi”.

Titlul mi-a fost inspirat de o carte pe care o citeam în copilărie. Recent am cumpărat ediţia retipărită la Humanitas. E vorba de Aventurile lui Habarnam şi ale prietenilor săi.

Pe tărâm biblico-exegetic, B.M. este şi el un habarnam dornic de aventură. Numai că nu ştiu dacă finalul aventurilor sale va fi unul foarte fericit. Cartea Apocalipsa promite în vreo două rânduri un locşor deloc confortabil celor care „săvârşesc minciuna”.

Redau mai jos versetele, fără traducere. Sunt convins că, având ajutor de nădejde în ediţia bilingvă neogreacă-engleză de care se serveşte, B.M. nu va întâmpina dificultăţi în descifrarea lor.

καὶ οὐ μὴ εἰσέλθῃ εἰς αὐτὴν πᾶν κοινὸν καὶ [ὁ] ποιν βδέλυγμα καὶ ψεδος εἰ μὴ οἱ γεγραμμένοι ἐν τῷ βιβλίῳ τῆς ζωῆς τοῦ ἀρνίου.

ἔξω οἱ κύνες καὶ οἱ φάρμακοι καὶ οἱ πόρνοι καὶ οἱ φονεῖς καὶ οἱ εἰδωλολάτραι καὶ πᾶς φιλῶν καὶ ποιν ψεδος.


Spuneam în postarea precedentă că în urma sesizărilor mele, Bogdan Mateciuc şi-a modificat conţinutul pagini web cu informaţii (multe dintre ele eronate) despre Dumitru Cornilescu.

Anul acesta, cu mai mult timp în urmă, i-am scris în legătură cu o condiţionare teologică de ordin eschatologic: traducerea expresiei greceşti chilia ete (din Apoc. 20) prin „mii de ani” în versiunile ortodoxe recente ale Bibliei.

Am studiat în amănunt această problemă într-un capitol al tezei mele de doctorat şi pot afirma cu deplină siguranţă că versiunile ortodoxe moderne traduc greşit (tendenţios) acest verset. Traducerea corectă a secvenţei chilia ete din Apocalipsa 20 este „o mie de ani”.

Redau mai jos câte ceva din corespondenţa mea cu Bogdan Mateciuc. Iată ce-i scriam pe 4 aprilie 2011:

Ceea ce spuneţi despre „miile de ani” din Apocalipsa este aberant. Am scris în teza de doctorat pe acest subiect. Vă trimit mai jos concluziile secţiunii în care am vorbit despre „ta chilia ete” (mia de ani).

Traducerea secvenţei (tachilia etē în tradiţia biblică românească

Până la apariţia Nt. 1979, secvenţa ta chilia etē a fost tradusă, indiferent de spaţiul confesional în care s-a făcut traducerea, prin „o mie de ani”. Nt. 1979, la a cărui revizuire au participat C. Corniţescu, Ioan Mircea, Nicolae Petrescu şi Dumitru Radu, este singurul Nou Testament cunoscut care traduce secvenţa (tachilia etē prin „mii(le) de ani”, în toate cele şase versete: 20:2 „mii de ani”; 20:3 „miile de ani”; 20:4 „mii de ani”; 20:5 „miile de ani”; 20:6 „mii de ani”; 20:7 „miilor de ani”.

Textul Nt. 1979 a fost inclus în Bibl. 1982 (şi apoi în toate ediţiile sinodale tipărite până la data publicării acestei cărţi). Modificarea pe care o semnalăm pare motivată de polemicile teologice cu grupările milenariste din România care insistă asupra unei interpretări literale a capitolului 20 din Apocalipsa. Această explicaţie a fost confirmată autorului prezentei lucrări şi de către un membru al comisiei de revizuire a Nt. 1979 (este vorba de C. Corniţescu).

O traducere încă şi mai ciudată găsim în Anania. Textul propus de el este unul „eclectic”, în sensul că în 20:2 şi 20:4 se foloseşte „o mie de ani”, iar în celelalte versete „miile de ani”. Spre deosebire de celelalte traduceri, întâlnim aici şi o explicaţie, în glosă la versetul 20:2:

„Ca în tot cuprinsul Apocalipsei, există cifre şi numere cu valoare simbolică […] care nu exprimă cantităţi sau raporturi determinate. Numărul 1000 simbolizează o perioadă foarte lungă sau o cantitate foarte mare (aşa cum o foloseşte şi limbajul popular în expresiile: „Să trăieşti o mie de ani!”, sau „Ţi-am spus-o de o mie de ori”). Că este aşa – şi aplicând o traducere foarte riguroasă – o dovedeşte faptul că în versetele 3, 5, 6, şi 7 textul original grecesc foloseşte expresia tà hília éte = miile de ani”, un plural care nu mai lasă loc îndoielii. Interpretarea literală – ca şi traducerile neglijente – au dat naştere multor confuzii şi rătăciri, precum vechiul hiliasm şi mai noul milenarism.”

Într-adevăr, textul grecesc folosit de Anania ca referinţă (GNT3, 1975), are chilia etē în 20:2 şi 20:4, şi ta chilia etē în celelalte versete, cu precizarea că în cazul v. 6 articolul ta este pus între croşete, ca semn că prezenţa lui în manuscrisul original al Apocalipsei este incertă. Dincolo de acest detaliu, înţelegem că, potrivit diortositorului, articolul ta este cel care modifică sensul numeralului (de la „o mie” la „miile de ani”). Dar o astfel de concepţie este nu doar contrară regulilor gramaticale, ci şi logicii textului. Deşi pretinde că realizează o traducere „foarte riguroasă”, în realitate V. Anania dovedeşte o neglijenţă similară celei pe care o acuză la ceilalţi.

Prin acest mod de a traduce secvenţa (tachilia etē, versiunile ortodoxe ale Bibliei din ultimele trei decenii (Nt. 1979–Bibl. 2008) par să fie unice, judecate în contextul mai larg al tradiţiei biblice europene. Consultarea de către noi a peste cincizeci de versiuni (în limbile engleză, franceză, germană sau italiană), cu ajutorul programului BibleWorks 8.0, ne face să credem că „miile de ani” pe care le regăsim în Bibliile ortodoxe româneşti reprezintă o creaţie filologică pur românească, fără echivalent în alte tradiţii biblice europene.

(În paranteză fie spus, am mai scris pe blog despre acest subiect AICI şi AICI).

Dacă vă imaginaţi că argumentaţia doctă din această secţiune l-a convins pe Bogdan Mateciuc, vă înşelaţi.

Corespondentul meu nu vrea să ştie nici de exegeză, nici de logică, nici de faptul că vreme de 300 de ani, în româneşte s-a tradus prin „o mie de ani”, până să vină ingeniosul teolog Ioan Mircea cu năzdrăvănia „miilor de ani”, preluată apoi în mod naiv şi de Bartolomeu Anania.

Ce răspunde aşadar, B.M. (pe 5 aprilie)?

Sursa principala de informare pe care am folosit-o pentru termenii din neogreacă e o ediţie bilingvă neogreacă-engleză. Nu am linkul la îndemană acum.

Referitor la mia de ani, ceea ce spuneţi despre Anania e superficial şi neserios pentru statura indicată de titlul dvs. academic. Venind însa la termeni, în aceeaşi ediţie pe care o am, alcătuită de englezi protestanţi cel mai probabil, ei traduc întâi cuvânt cu cuvânt textul grecesc şi scriu „miile de ani” ca dedesubt să scrie în topica engleză corect „mia de ani”! O schimbare care nu este explicată în nici un fel. Se admite că textul grecesc vorbeşte de mii de ani, însa ei traduc „mia de ani”.

Ce i-am răspuns partenerului meu de dialog, care crede că NT a fost scris în neogreacă (de ce nu la Fălticeni?!), aflaţi în a treia parte a acestei serii.

(Va urma)