Din când în când, în procesul de copiere a manuscriselor, scribii fac câte o greşeală. Se întâmplă şi cu manuscrisele Noului Testament. (Probabil deja unii cititori întreabă consternaţi: Cum?! Există „greşeli” în Biblie?, dar numai cine a încercat să copieze un text lung, cu mijloace specifice Evului Mediu, ştie ce înseamnă performanţa de a copia un text absolut fără greşeală. Dacă aveţi curiozitatea, încercaţi să transcrieţi Evanghelia după Ioan [fie şi cu stiloul]… O dată. Încă o dată. Încă o dată. Şi încă odată. Apoi mai vedem…).

Cele mai multe greşeli de copiere sunt nesemnificative. Scribul a înlocuit litere sau grupuri de litere care se rostesc la fel (omega/omicron, eta/ei etc.). Există însă şi greşeli pe care le-am putea socoti „grave”, dacă n-ar fi încărcate de un anumit comic involuntar. Zilele trecute, indexând manuscrisul 700 (din categoria „minusculelor”, din sec. XI-XII), mi-a atras atenţia următorul pasaj din Marcu: „De aceea va lăsa omul pe tatăl lui şi pe mama lui şi se va lipi de nevasta lui”. Numai că în manuscrisul 700, în loc de „nevasta lui” apare… „mama lui”!

Foto detaliu: textul din centru spune „se va lipi de mama lui” (proskollēthēsetai pros tēn mētera autou). Pe marginea textului, o altă „mână” a corectat scriind gynaika (soţie).

Verbul proskollao înseamnă şi „a se ataşa strâns”, „a fi devotat”. N-ar fi deci exclus să avem de-a face cu un scrib foarte mămos, care a fost de părere că şi după căsătorie, ataşamentul principal tot faţă de mamă trebuie să rămână! 🙂

Foto final: Pagina de manuscris în care apare greşeala. Notă: Culoarea manuscrisului nu este cea naturală, ci a fost ajustată pe computer.


E a doua săptămână de când sunt la INTF şi deja mi-am intrat în mână, cum s-ar spune. Am terminat de scanat două role de microfilm (fiecare cu cele 4 evanghelii) şi am început-o pe a treia. Am îmblânzit aşadar în sfârşit scannerul nărăvaş, care la început făcea nazuri. A doua zi de scanare, de pildă, a trebuit să cer ajutor în stânga şi-n dreapta doar pentru banala acţiune de a pune rola în scanner, fiindcă butonul responsabil cu derularea şi inserţia filmului refuza să-şi facă datoria. Culmea, după ce am întrebat pe mai multe persoane care şi-au declinat competenţa, m-a luminat Dr. Andreas Juckel, specialist în traducerea siriacă a NT.

Scanarea celui de-a treilea role merge mai încet, fiindcă manuscrisul a fost microfilmat altfel decât se obişnuieşte (N.B.: rola provine de la British Museum, ceea ce îmi întăreşte convingerea că britanicii au o satisfacţie morbidă să facă mereu totul anapoda în raport cu cei de pe continent.)

Foto: Eu şi scannerul adus în sfârşit la obedienţă.

P.S. Pentru acei „Concerned Evangelicals” care citesc blogul: cred că icoana are funcţie strict decorativă. 🙂