Mi-a căzut astăzi privirea pe Numeri 22:4, din Biblia de la București:

Și zise Moav bătrânimei lui Madiam: Acuma va aleage adunarea aceasta pre toți cei împrejureanii noștri, ca când ar aleage vițelul ceale verzi den câmpu”.

Problema, așa cum vom vedea, este verbul „va aleage”.

În Ms. 45, care e mai aproape de ceea ce a ieșit de sub pana lui Milescu, textul zice: „va linge” în loc de „va aleage”.

Textul grec din Ediția Frankfurt (1597) zice:

Νῦν ἐκλείξει ἡ συναγωγὴ αὕτη πάντας τοὺς κύκλῳ ἡμῶν, ὡς ἐκλείξαι ὁ μόσχος τὰ χλωρὰ ἐκ τοῦ πεδίου „Acum va linge adunarea aceasta pe toți cei din jurul nostru, cum ar linge vițelul verdeața (lit. „cele verzi”) de pe câmp”.

Verbul folosit în greacă este ἐκλείχω, „a linge”. În text prima formă este de viitor: ἐκλείξει.

Nu știu de ce bucureștenilor nu le-a plăcut traducerea asta și am „emendat-o”, că a ieșit „va alege” (ἐκλέξει).

Sunt două posibilități: fie cărturarii bucureșteni au făcut o confuzie și au citit ἐκλέξει „va alege” (3 sg. viit. de la ἐκλέγω), fie au avut o ediție care chiar are această lecțiune (ipoteză pe care încă n-am verificat-o).

În orice caz, soluția de traducere din Biblia de la București este un non-sens atât prin raportare la textul ebraic, cât și prin raportare la textul „recept” al Septuagintei.

Vor fi fost cărturarii bucureșteni „pedepsiți” întru grecie, dar le plăcea și lor, ca nouă tuturor, pateul de rață (=rateul).

P.S. Explicația din volumul MDL la Numeri nu mă mulțumește. Nu cred că avem un sens neobișnuit, ci o reconstituire diferită a textului grec (probabil în urma unei confuzii dintre cele două verbe).


Ideea dlui prof. Eugen Munteanu de a-i reuni pe toţi membrii echipei MLD la Iaşi a fost excelentă, date fiind beneficiile pe care mi (ni) le-a adus acest seminar. Principalul scop a fost să ne cunoaştem şi să ne potrivim la idei, pentru a omogeniza un proiect care va rămâne totuşi eterogen, dată fiind paleta diversă de competenţe ale celor implicaţi.

Dincolo de schimbul de informaţii, de multitudinea de prezentări şi de discuţii care au urmat, s-au legat prietenii şi relaţii de colaborare despre care am speranţa că vor dăinui peste ani.

Pe unii dintre colaboratorii proiectului îi cunoşteam, fie personal, fie din vedere sau din auzite. Cu Marius Cruceru m-am reîntâlnit (ne întâlnim mai des în blogosferă decât în realitate) atât în contextul seminarului, cât şi informal, la un prânz îmbelşugat, „ca la mama acasă”.

În seara sosirii mele la hotel, l-am recunoscut pe Ştefan Colceriu, un tânăr filolog despre care auzisem şi citisem în mai multe rânduri. Ne-am împrietenit pe loc, ca şi când ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Tot în prima seară, împreună cu Octavian Gordon, am hoinărit prin Iaşii învăluiţi în frig şi alunecoşi, în căutarea unei pizzerii decente, unde am purtat vaste conversaţiuni teologice (aripa progresistă Colceriu-Conţac vs. aripa conservatoare Gordon).

Marea revelaţie a simpozionului a fost umorul tipic moldovenesc al lui Dragoş Mârşanu, care (cu o mare şi mucalită ironie) se ascunde pe internet sub pseudonimul înşelător Discipulus Simplex. Vrednic urmaş al lui Creangă în ce priveşte hâtria, Dragoş face un doctorat la Leuven, de unde presupun că a deprins rafinamentul „iezuit” (termenul dlui Munteanu) cu care îi pune în dificultate pe preopinenţi, în chestiuni pur academice. I-am promis că voi tempera tiradele mele în contra ideologiei oficiale privind prezenţa Sfântului Andrei pe meleagurile noastre. Sper să mă pot ţine de cuvânt.

Cu Mihail Neamţu mă întâlnisem în câteva rânduri pe internet (Facebook sau email), dar abia acum am avut prilejul să mă molipsesc live de râsul lui homeric. Spirit înflăcărat (cum trebuie să fi avut generaţia Sturm und Drang), Mihail Neamţu reprezintă ortodoxia răsăriteană în forma ei aerisită, politicoasă, erudită şi în bune relaţii cu modernitatea.

În Mioara Dragomir, cercetător la Institutul de Filologie Română din Iaşi, am găsit o mare pasionată de viaţa şi activitatea cărturarului moldovean N. Milescu. De la ea am aflat că există o sumedenie de informaţii despre această extraordinară personalitate a sec. XVII. Subiectul mă fascinează. Sper să-l pot aprofunda cândva.

M-am bucurat să-i cunosc în egală măsură pe Dionisie Pârvuloiu (fratele Policarp) şi Ovidiu Sferlea, ambii cu interese şi „expertiză” în patristica timpurie. Ovidiu Sferlea a tradus Contra lui Eunomiu de Grigore al Nyssei, tratat polemic care ar trebui să apară cât de curând la Polirom. De pus cartea pe „wishlist”.

Cu dl. prof. Eugen Munteanu am dus o bogată corespondenţă de la finalul lui 2007 (urmare a intermedierii eficiente realizate de prietenul nostru comun, Dănuţ Mănăstireanu), dar abia acum ne-am văzut faţă către faţă. Întâlnirea cu el mi-a întărit impresia că cercetarea biblico-filologică românească îi datorează deja enorm prof. Munteanu şi că în următorii ani, cu ajutor de Sus, se va extinde şi va reuşi să exploreze mai în amănunt acest ocean uriaş care este tradiţia biblică românească.

P.S. Acestea sunt doar câteva impresii (cam dezordonate) de la întâlnirea MLD. Sper ca experienţa să fie reeditată.


Membrii echipei „Monumenta linguae Dacoromanorum” (22 la număr, după socoteala mea provizorie) se vor reuni la Iaşi în perioada 11-14 februarie, pentru un simpozion intitulat

«Explorări în tradiţia biblică românească».

Programul (vezi AICI) este împărţit în şapte secţiuni majore:

  • Probleme specifice de paleografie chirilică
  • Probleme ale versiunii moderne
  • Lexicologie şi gramatică istorică românească, onomastică biblică, frazeologie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Traductologie. Comparaţia versiunilor de referinţă între ele şi cu originalele
  • Probleme ale comentariilor. Erudiţie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Patristică
  • Probleme ale comentariilor. Teologie biblică

Programul include 33 de prezentări (un adevărat maraton în 3 zile!). Semnalez aici doar câteva dintre referatele care vor fi susţinute:

Marius Cruceru, Opţiuni şi dileme de traducere: a) Pot fi conciliate tradiţii bisericeşti diferite în interpretarea textului evanghelic (exemple din 1 Ioan şi Iacov); b) Între arhaisme şi neologisme în traducerea textului biblic; c) Între interpretări moderne şi chei hermeneutice patristice

Eugen Munteanu, Greşeli de traducere în vechile versiuni româneşti ale Bibliei

Maria Husarciuc, Expresii, sintagme şi proverbe de sorginte biblică. Cum le studiem

Dragoş Mîrşanu, Cu sau fără Niceea: cât este de acceptabilă azi interpretarea teologico-bisericească a Sfintei Scripturi?

Subsemnatul va avea şi el o intervenţie  a) Traducerea termenilor presbyteros şi presbyterion în tradiţia biblică românească; b) Verbul dikaioun la apostolul Pavel şi traducerea lui în tradiţia biblică românească c) Condiţionări eshatologice în traducerea secvenţei ta chilia ete din Apoc. 20, în tradiţia biblică românească.


Astăzi am descoperit că Centrul MLD („Monumenta Linguae Dacoromanorum”) are o pagină de internet. Fiindcă obiectivele acestui centru sunt cunoscute mai puţin decât ar trebui, găsesc de bine să semnalez site-ul lui. AICI!

Precizez că din seria MLD au apărut deja 8 volume din cele 25 planificate. Anul trecut proiectul a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen Munteanu.


Repere ale tradiţiei biblice româneşti (I)” este titlul unui articol pe care îl aşteptam de mult şi care a fost publicat în numărul din aprilie al „Ideilor în Dialog”. Autorul este prof. Eugen Munteanu, coordonatorul proiectului Monumenta Lingae Dacoromanorum.

Eruditul lingvist şi traducător ieşean pune sub semnul întrebării o parte din înţelepciunea „receptă” cu privire la Biblia de la Bucureşti (istoria şi valoarea ei ca model de limbă literară sau motivaţia „sponsorului”, voievodul Şerban Cantacuzino).

Articolul este primul dintr-o serie pe care eu, unul, o doresc cât mai lungă.


Celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino (1688, Bucureşti) a început să fie publicată pe fascicule, ca parte a unei ediţii critice, în 1988, sub titlul „Monumenta Linguae Dacoromanorum”. De atunci au apărut 7 volume, dar o vreme proiectul s-a împotmolit.

La sfârşitul anului trecut, proiectul MLD a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen Munteanu, de la Universitatea „A.I. Cuza” din Iaşi. Munca rămasă până la terminarea proiectului este încă uriaşă, dar noua echipă, alcătuită din cercetători tineri, îl va duce probabil la bun sfârşit în următorii 6 ani (dacă totul merge conform planului).

„Monumenta Linguae Dacoromanorum” va avea 26 de volume, fiecare de circa 1.500 de pagini. Cel de-al optulea volum va fi lansat în luna martie a anului 2009 de către Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, iar lingviştii lucrează în acest moment la cel de-al nouălea volum. „Este o munca sisifică, nu cred că exista un proiect de o asemenea amploare, cel puţin nu în România”, declară prof. univ. dr. Vasile Isan, rectorul Universităţii „Al. I. Cuza”.

Transcrierea textului chirilic

O parte dintre cercetători (filologii-paleografi) trebuie să facă migăloasa muncă de transcriere a vechilor texte româneşti chirilice. Am gustat şi eu un pic din munca de transcriere în Germania (dar de pe text grecesc) şi pot spune că nu e joacă! Cu o denumire mai exotică, este ceea ce s-ar putea numi „muncă de chinez bătrân” (dar poate nu chiar atât de migăloasă ca pictura pe bob de orez). 🙂

biblia_p1

Foto: Pagina de titlu a Bibliei lui Şerban (1688)

Traduceri şi comentarii

Ceilalţi cercetători din echipă sunt clasicişti, biblişti sau teologi şi vor face (1) traduceri ale cărţilor biblice din greceşte în română şi (2) comentarii ale cărţilor traduse. Între colaboratorii care au fost invitaţi să  lucreze la proiect şi care au confirmat participarea se numără următorii: Ştefan Colceriu (lingvist, bursier NEC), Ioana Costa (conf. univ. dr. la Univ. Bucureşti), Marius Cruceru (conf. univ. dr. la Univ. „Emanuel” din Oradea), Ioan Florin Florescu (coordonator al proiectului „Septuaginta Polirom”), Dragoş Mîrşanu (drd. la Univ. Leuven), Adrian Muraru (traducător al lui Origen) Mihail Neamţu (Ph.D., King’s College).

Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă; cu voia dvs., ultimul pe listă (ca Iliescu; doar amândoi suntem săraci şi cinstiţi!), am confirmat şi eu că particip. 🙂