S-au împlinit luna asta doi ani de când am fost informat că manuscrisele din colecția Muzeului Național de Artă au fost digitalizate, dar că nu a fost identificată o soluție tehnică pentru prezentarea lor publică.

Această soluție există de peste zece ani (un centru american cu know-how, tehnologie ultimul răcnet și tot ce trebuie), dar instituțiile românești se încăpățânează să nu o pună în aplicare.

De ce?

Săptămâna asta voi trimite din nou o scrisoare către Muzeul de Artă, împreună cu răspunsul din februarie 2018.

Sunt perfect conștient că în ochii directorilor / managerilor de muzee și biblioteci am devenit mai odios decât Moise și Aaron înainte lui Faraon, dar nu mă pot resemna cu inacțiunea românească. Au trecut 11 ani de când am înaintat primele propuneri menite să ajute la promovarea patrimoniului nostru cultural. De atunci, nu s-a întâmplat nimic.

Nu voi înceta aceste eforturi decât atunci când vom avea manuscrisele grecești ale NT pe o platformă digitală construită și întreținută profesionist.

Puteți citi AICI documentul primit în 2018 de la MNAR.


Petiţie pentru digitalizarea manuscriselor greceşti ale Noului Testament aflate la Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” (Iaşi)

Prin această petiţie atragem atenţia asupra necesităţii transpunerii în format digital a manuscriselor greceşti ale Noului Testament aflate la Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

De peste un an şi jumătate, BAR şi MNAR refuză în mod sistematic parteneriatul propus de Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament (www.csntm.org), în lipsa oricărui proiect alternativ credibil. Aceeaşi lipsă de interes a dovedit, în perioada martie-mai 2010, şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi.

Considerăm că dezinteresul arătat de aceste trei instituţii faţă de conservarea şi valorificarea digitală a patrimoniului propriu este îngrijorător şi dorim să tragem un semnal de alarmă privitor la această situaţie, pe care o considerăm inacceptabilă.

Biblioteca Academiei Române deţine 13 manuscrise greceşti ale Noului Testament. Deşi existenţa lor este cunoscută cercetătorilor şi specialiştilor de câteva decenii, ele n-au fost niciodată microfilmate/digitalizate sau studiate în detaliu din perspectiva tipului de text pe care îl conţin ori al înrudirii cu alte manuscrise greceşti din totalul celor 5800 înregistrate în catalogul internaţional al MSS greceşti (Kurzgefasste Liste der griechischen Handschriften des Neuen Testaments).

Muzeul Naţional de Artă al României deţine 5 manuscrise greceşti ale Noului Testament. Dintre acestea, doar manuscrisul nr. 32 (Gregory-Aland 2767) a fost arhivat în format digital.

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iaşi deţine un lecţionar evanghelic grecesc (MS 160/IV–34) care a fost studiat de cercetători, dar fără a fi beneficiat de transpunere în format digital.

Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament, organizaţie non-profit, fără afiliere politică sau religioasă, fondată în 2002, are o experienţă considerabilă în digitalizarea manuscriselor Noului Testament. În cei 8 ani de activitate, CSNTM a fotografiat 350 de manuscrise, producând circa 150.000 imagini digitale. Aproape 20% dintre manuscrise nu fuseseră cunoscute comunităţii ştiinţifice internaţionale. CSNTM foloseşte aparate de fotografiat Canon EOS 1Ds Mark III (care produc imagini de 21.1 megapixeli). Rezoluţia folosită este mai mare decât cea îndeobşte considerată necesară pentru documentele scrise de mână, iar modelul Mark III este dotat cu opţiuni care sporesc eficienţa procesului de fotografiere şi calitatea imaginilor rezultate.

Pentru protejarea manuscriselor, specialiştii CSNTM utilizează un suport special, aşa-numitul Graz Travelers Conservation Copy Stand, proiectat de un profesor de la Universitatea din Graz, Austria, în scopul fotografierii optime a documentelor antice sau medievale. Echipamentul le permite fotografilor CSNTM o serie întreagă de reglaje care duc la minimalizarea contactului cu manuscrisul. Un senzor laser de măsurare a distanţei garantează că fiecare imagine este perfect focalizată. Suportul este proiectat să permită o deschidere maximă în unghi de 105º, pentru evitarea presiunilor excesive asupra documentului digitalizat.

De la înfiinţare, Centrul a digitalizat manuscrise în următoarele instituţii, de pe trei continente: Statele Unite, Europa şi Australia:

  • Universitatea Cambridge, Marea Britanie
  • Mănăstirea Sf. Ioan Teologul, Patmos, Grecia
  • Patriarhia Ecumenică din Constantinopol (Istanbul), Turcia
  • Universitatea Macquarie, Sydney, Australia
  • Universitatea din Michigan, Ann Arbor, Statele Unite
  • Muzeul Benaki, Atena, Grecia
  • Arhivele Naţionale, Tirana, Albania

NOTA BENE:

a) În toate cazurile, deţinătorii manuscriselor sunt proprietarii de drept ai facsimilului digital realizat de CSNTM şi pot dispune de el după plac. Prioritară, în procesul digitalizării manuscriselor de către CSNTM, este protejarea lor;

b) CSNTM nu face comerţ cu facsimilele obţinute, ci le expune public, gratuit.  Interesul „comercial” iese din discuţie.

Răspunsul Bibliotecii Academiei Române la propunerea CSNTM

În septembrie 2008, CSNTM a trimis prima scrisoare Bibliotecii Academiei Române, oferindu-se să digitalizeze cu titlu gratuit cele 13 manuscrise aflate în colecţia acesteia, cu scopul de a facilita introducerea lor în circuitul internaţional al cercetării de profil, prin afişarea lor pe site-ul CSNTM, alături de celelalte 350 de manuscrise deja arhivate în format digital. După mai bine de un an, în urma demersurilor perseverente făcute de Emanuel Conţac, reprezentantul CSNTM în România, Biblioteca Academiei, prin scrisoarea din 02.12.2009, s-a arătat dispusă să vândă CSNTM cópii digitale ale manuscriselor 234, 695, 932 şi 1170 pentru suma de 2.999 RON (circa 1000 USD la data respectivă). Prin această scrisoare-răspuns, Biblioteca Academiei refuză să ia în serios propunerea de parteneriat a CSNTM şi dovedeşte un dezinteres alarmant faţă de situaţia patrimoniului ei cultural. În esenţă, BAR refuză să-şi arhiveze digital bunurile culturale, atunci când i se oferă ocazia unei bune colaborări cu o prestigioasă instituţie de cercetare străină. Considerăm că perspectiva eminamente financiară a Bibliotecii Academiei faţă de propriul ei patrimoniu este îngrijorătoare şi păguboasă pe termen lung.

Răspunsul Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” la propunerea CSNTM

Într-o scrisoare datată 19 mai 2010, directorul BCU Iaşi, dl. prof. univ dr. Alexandru Călinescu, a informat CSNTM că nu doreşte realizarea unui parteneriat, motivând că „operaţiile de digitalizare se vor face de către instituţia noastră, în cadrul proiectului care va duce la constituirea Bibliotecii Digitale Naţionale”. Ceea ce omite să spună direcţiunea BCU Iaşi este că în prezent nu există nicio finanţare pentru realizarea Bibliotecii Digitale Naţionale. De asemenea, scrisoarea nu precizează dacă BCU Iaşi deţine deja tehnologia şi know-how-ul necesare operaţiunii de digitalizare a MS 160/IV–34.

Menţionăm că, şi în cazul în care proiectul Bibliotecii Digitale Naţionale ar fi realizat, digitalizarea propusă de CSNTM rămân un act cultural semnificativ, prin aceea că va include manuscrisele Noului Testament aflate în posesia unor biblioteci din România într‑o serie tematică uşor accesibilă specialiştilor, pentru a nu mai vorbi de beneficiul de imagine obţinut de BDN prin colaborarea cu CSNTM.

Răspunsul Muzeului Naţional de Artă al României la propunerea CSNTM

Prima scrisoare a CSNTM către Muzeul Naţional de Artă a fost expediată pe 18 ianuarie 2009. În ciuda unor semnale iniţiale favorabile, Muzeul a amânat sine die un răspuns ferm, invocând diverse întârzieri în relaţia cu Ministerul Culturii. Deşi Comisia Naţională a Muzeelor şi Colecţiilor a avizat pozitiv iniţiativa CSNTM, serviciul juridic al Muzeului a ridicat obiecţii la propunerea părţii americane. Urmare a demersurilor perseverente ale reprezentantului CSNTM, Muzeul de Artă a formulat finalmente un răspuns scris, după un an de la data primului contact între cele două instituţii. Pe 2 martie 2010, Muzeul de Artă denunţa oferta CSNTM drept oneroasă, invocând Ordonanţa de urgenţă nr. 34 din 19/04/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii. Precizăm că această ordonanţă are ca scop (cap. 1, secţiunea 1, art. 2) „a) promovarea concurenţei între operatorii economici; b) garantarea tratamentului egal şi nediscriminarea operatorilor economici”, de aceea considerăm că invocarea acestui act este contrară spiritului şi scopului pentru care a fost gândit. CSNTM, prin definiţie, este o organizaţie non-profit; nu urmăreşte scopuri comerciale şi nu poate fi considerat „operator economic”. Activitatea CSNTM este susţinută din donaţii şi din activităţi de fund-raising, practicate de toate organizaţiile non-profit din SUA.

Considerăm că serviciul juridic al Muzeului Naţional de Artă a invocat abuziv Ordonanţa de urgenţă 34 din 19/04/2006, ignorând însă cu bună ştiinţă art. 11 din Legea Muzeelor (311/2003), care spune:

„Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale şi instituţiile publice de specialitate subordonate acestora, precum şi proprietarii şi titularii de alte drepturi reale asupra muzeelor şi colecţiilor publice pot coopera, după caz, cu organizaţii neguvernamentale, în vederea dezvoltării, protejării, conservării, restaurării, cercetării şi punerii în valoare a patrimoniului muzeal, în interes ştiinţific sau cultural-turistic.”

CSNTM este o organizaţie non-guvernamentală, care îşi propune să cerceteze şi să pună în valoare (prin digitalizare) o mică parte din patrimoniul cultural al MNAR. Ca membri ai Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România, considerăm nelegală şi nepotrivită respingerea de către MNAR a unui parteneriat ştiinţific cu CSNTM prin invocarea unei ordonanţe menite să reglementeze concurenţa între operatorii economici.

Dincolo de motivele de îngrijorare expuse mai sus, membrii Asociaţiei de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România îşi exprimă speranţa că Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României şi Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” vor reveni asupra deciziilor luate şi vor accepta parteneriatul cu CSNTM sau orice alt proiect alternativ fezabil, în scopul conservării digitale a manuscriselor greceşti ale Noului Testament.

Considerăm că menţinerea, din motive birocratice, a unei părţi a patrimoniului cultural al României în afara circuitului internaţional nu poate fi acceptată.

Iaşi, 10 iunie 2010

Petiţie iniţiată de Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România.

În numele Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România:

prof. univ dr. Eugen Munteanu, preşedinte

dr. Mihail Neamţu, vicepreşedinte

dr. Mioara Dragomir, secretar general

drd. Sabina Rotenstein, trezorier

dr. Emanuel Conţac, membru

dr. Anamaria Gînsac, membru

dr. Wilhelm Tauwinkl, membru

***

Dacă subscrieţi acestei iniţiative, vă rog să trimiteţi un email pe adresa manuscrise.grecesti@gmail.com,

cu urmatoarele detalii:

Nume şi prenume:

Profesie:

Localitate:

După campania de strângere de semnături, vom depune petiţia la instituţiile vizate, la Ministerul Culturii, Ministerul Educaţiei, Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor şi Comisia de Cultură a Senatului.

Textul petiţiei şi lista cu semnături vor fi trimise şi principalelor cotidiene naţionale şi săptămânalelor de cultură din România.

În numele AFHBR,

Lector dr. Emanuel Conţac


Lansez aici un apel important către cititorii care m-ar putea ajuta, mai ales cei din Iaşi, Craiova, Sibiu sau Alba Iulia. Dacă alte bloguri sunt dispuse să retransmită apelul meu, m-aş bucura foarte mult

Despre ce este vorba?

Un profesor american, coordonator al unui important Centru pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament, doreşte să vină în România pentru a fotografia manuscrisele greceşti ale NT din bibliotecile româneşti. Ar fi o acţiune în premieră pentru România.

Fiindcă m-am angajat să-i sprijin acest proiect, încă de când eram la Münster anul trecut, în septembrie 2008  am întreprins cercetări în această privinţă, încercând să descopăr ce manuscrise ale NT există în România. Până acum am aflat că există 5 la Muzeul Naţional de Artă al României şi 13 la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti.

Recent domnul prof. Eugen Barbu mi-a oferit nişte piste suplimentare, sugerându-mi să  fac cercetări la

  • Biblioteca Universitară din Iaşi,
  • Muzeul Olteniei din Craiova,
  • Muzeul Brukenthal din Sibiu şi
  • Biblioteca Batthyaneum din Alba Iulia.

Din păcate, nu pot face deplasări în toate aceste oraşe, pentru a face verificările necesare.

Îi rog deci pe cei interesaţi să sprijine acest proiect să mă contacteze pe blog. Precizez că eforturile mele sunt pro bono şi că nu pot oferi nicio recompensă materială pentru ajutorul obţinut. Singura satisfacţie va fi introducerea manuscriselor NT în circuitul internaţional al cercetării în domeniul criticii textuale.

Aşadar, înainte de a încerca oricare dintre cele patru piste, vă rog să mă contactaţi. N-ar fi prea indicat ca mai mulţi cititori să nea năvală, independent, la o instituţie, în goană după manuscrise greceşti ale NT!  Nu că pericolul de care mă tem este foarte mare, dar nu strică să lucrăm cu tact şi cu înţelepciune.