În Colose (sau poate în Laodicea) exista o creştină pe nume Nimfa în casa căreia se întrunea o adunare de creştini.

Fiindcă în Col. 4:15 numele acestui personaj este la acuzativ (Nymphan) multă vreme s-a considerat că avem de-a face cu un nume masculin. Este drept, în funcţie de cum se pune accentul (Nymphan sau Nymphan), numele poate fi înţeles ca masculin (Nymphas, -a) sau feminin (Nympha, -as).

Cum în primele manuscrise greceşti cuvintele n-au fost accentuate, printr-un joc complex de circumstanţe (care necesită explicaţii pe multe pagini), numele ei a ajuns (în anumite manuscrise, cel puţin) să fie considerat nume de bărbat, iar expresia biserica din casa ei a ajuns biserica din casa lui sau (oarecum ambiguu), biserica din casa lor!

În mod ciudat, în traducerile româneşti, numele apare în mai multe forme (ca de ex., Nimfon, Nimfan, Nimfa sau Nimfas). Fie şi la o evaluare sumară, majoritatea variantelor româneşti sugerează că traducătorii au înţeles numele ca fiind masculin. Uneori, chiar şi când este folosit numele Nimfa, nu se poate stabili cu certitudine dacă traducătorii îl înţeleg ca pe un nume feminin sau ca pe unul masculin.

Cornilescu traduce ca şi când numele ar fi masculin: Spuneţi sănătate… şi lui Nimfa, şi Bisericii din casa lui.

Spre cinstea lor, traducătorii Noului Testament de la Bălgrad (1648 ) redau textul de o manieră care arată clar că personajul este femeie: Nimfaniicasa ei.

P.S. Pentru o analiză detaliată, vezi studiul Iunia şi Nimfa – avatarurile unor identităţi feminine în manuscrisele greceşti, respectiv traducerile româneşti ale Noului Testament, în Plērōma. Studii şi cercetări teologice, Anul IX, nr. 1, martie 2007. (Cititorii care nu au acces la ediţia tipărită îmi pot cere prin email varianta PDF a articolului).