Ideea dlui prof. Eugen Munteanu de a-i reuni pe toţi membrii echipei MLD la Iaşi a fost excelentă, date fiind beneficiile pe care mi (ni) le-a adus acest seminar. Principalul scop a fost să ne cunoaştem şi să ne potrivim la idei, pentru a omogeniza un proiect care va rămâne totuşi eterogen, dată fiind paleta diversă de competenţe ale celor implicaţi.

Dincolo de schimbul de informaţii, de multitudinea de prezentări şi de discuţii care au urmat, s-au legat prietenii şi relaţii de colaborare despre care am speranţa că vor dăinui peste ani.

Pe unii dintre colaboratorii proiectului îi cunoşteam, fie personal, fie din vedere sau din auzite. Cu Marius Cruceru m-am reîntâlnit (ne întâlnim mai des în blogosferă decât în realitate) atât în contextul seminarului, cât şi informal, la un prânz îmbelşugat, „ca la mama acasă”.

În seara sosirii mele la hotel, l-am recunoscut pe Ştefan Colceriu, un tânăr filolog despre care auzisem şi citisem în mai multe rânduri. Ne-am împrietenit pe loc, ca şi când ne-am fi cunoscut dintotdeauna. Tot în prima seară, împreună cu Octavian Gordon, am hoinărit prin Iaşii învăluiţi în frig şi alunecoşi, în căutarea unei pizzerii decente, unde am purtat vaste conversaţiuni teologice (aripa progresistă Colceriu-Conţac vs. aripa conservatoare Gordon).

Marea revelaţie a simpozionului a fost umorul tipic moldovenesc al lui Dragoş Mârşanu, care (cu o mare şi mucalită ironie) se ascunde pe internet sub pseudonimul înşelător Discipulus Simplex. Vrednic urmaş al lui Creangă în ce priveşte hâtria, Dragoş face un doctorat la Leuven, de unde presupun că a deprins rafinamentul „iezuit” (termenul dlui Munteanu) cu care îi pune în dificultate pe preopinenţi, în chestiuni pur academice. I-am promis că voi tempera tiradele mele în contra ideologiei oficiale privind prezenţa Sfântului Andrei pe meleagurile noastre. Sper să mă pot ţine de cuvânt.

Cu Mihail Neamţu mă întâlnisem în câteva rânduri pe internet (Facebook sau email), dar abia acum am avut prilejul să mă molipsesc live de râsul lui homeric. Spirit înflăcărat (cum trebuie să fi avut generaţia Sturm und Drang), Mihail Neamţu reprezintă ortodoxia răsăriteană în forma ei aerisită, politicoasă, erudită şi în bune relaţii cu modernitatea.

În Mioara Dragomir, cercetător la Institutul de Filologie Română din Iaşi, am găsit o mare pasionată de viaţa şi activitatea cărturarului moldovean N. Milescu. De la ea am aflat că există o sumedenie de informaţii despre această extraordinară personalitate a sec. XVII. Subiectul mă fascinează. Sper să-l pot aprofunda cândva.

M-am bucurat să-i cunosc în egală măsură pe Dionisie Pârvuloiu (fratele Policarp) şi Ovidiu Sferlea, ambii cu interese şi „expertiză” în patristica timpurie. Ovidiu Sferlea a tradus Contra lui Eunomiu de Grigore al Nyssei, tratat polemic care ar trebui să apară cât de curând la Polirom. De pus cartea pe „wishlist”.

Cu dl. prof. Eugen Munteanu am dus o bogată corespondenţă de la finalul lui 2007 (urmare a intermedierii eficiente realizate de prietenul nostru comun, Dănuţ Mănăstireanu), dar abia acum ne-am văzut faţă către faţă. Întâlnirea cu el mi-a întărit impresia că cercetarea biblico-filologică românească îi datorează deja enorm prof. Munteanu şi că în următorii ani, cu ajutor de Sus, se va extinde şi va reuşi să exploreze mai în amănunt acest ocean uriaş care este tradiţia biblică românească.

P.S. Acestea sunt doar câteva impresii (cam dezordonate) de la întâlnirea MLD. Sper ca experienţa să fie reeditată.