Cu mai mult timp în urmă îmi exprimam îndoiala că titlul de „Luther al României” este adecvat pentru a-l descrie pe T. Popescu, om pentru care altminteri am o mare admiraţie.

Precizez că oamenii pentru care am admiraţie nu trebuie trecuţi toţi la categoria „lutheri” şi „calvini” ai României.

Câţiva dintre admiratorii lor deja m-au muştruluit pentru această îndrăzneală. Cumva, mi se dă de înţeles că sunt un detractor fiindcă nu accept titlul propus de ei.

Nu-l accept nu fiindcă sunt detractor, ci fiindcă sunt realist.

Am în vedere kilogramele.

Cele 270, cât cântăreşte ediţia Weimar cu integrala Luther (vezi mai jos).

Nu ştiu cât cântăreşte integrala „T. Popescu”.

Vesteabună mă mustra astfel: „Dacă aș fi acasă mi-aș tapeta ”dușumeaua” cu toate cărțile lui TP pe care le am și ți-aș trimite o poză. Ar ajuta la evaluarea competenței în domeniu, omul a scris, oamenii l-au tipărit.”

Ajuns acasă, mi-a trimis o fotografie cu scrierile lui T. Popescu pe care le are în bibliotecă.

Comparaţi şi trageţi concluziile.