Nu, n-am luat-o încă pe urmele lui Cornilescu în sensul că m-aş fi apucat să traduc Noul Testament. Mă preocupă însă descoperirea originalului folosit de el: mai exact, ediţia greacă după care a tradus. Am început deja să compar textul traducerii lui Cornilescu (din 1 Corinteni) cu anumite ediţii greceşti critice din perioada 1880-1920, adică cele pe care le-ar fi putut folosi traducătorul român. Fiindcă prima ediţie a Noului Testament tradus de Cornilescu a apărut în 1920 (iar munca de traducere a început prin 1916), e clar că textul grecesc folosit de el trebuie să fi fost publicat anterior anului 1916.

Am început prin a verifica ediţia critică publicată de Eberhard Nestle în 1898. Este prima din lunga serie Nestle-Aland (ajunsă la a XXVIII-a ediţie) care s-a impus practic în toate seminariile teologice din întreaga lume. Am ajuns la concluzia că D. Cornilescu n-a folosit nimic din seria Nestle. Există 16 diferenţe între textul lui Cornilescu şi cel al lui Nestle 1898.

Înclin să cred că traducătorul român a folosit o ediţie a NT grec publicată de Societatea Biblică Britanică. Până în 1904, Societatea a publicat aşa-numitul „Textus Receptus”, în tradiţia Erasmus-Beza-Stephanus. Există însă 30 de ediţii distincte ale Textului Recept. Va fi destul de dificil de găsit cu exactitate ediţia care a stat pe masa de lucru a lui Cornilescu.

Am comparat deja textul lui Cornilescu şi cu o ediţie a Societăţii Biblice Britanice (1889, retip. ediţiei Elzevir 1624). Există destul de multe similarităţi, dar există şi câteva deosebiri. Sunt pe drumul cel bun. Dar cine ştie cât va dura până voi ajunge la capăt.

Foto: Capitolul unu din 1 Corinteni, în prima ediţie Nestle (1898).


Iarăşi critică textuală! 🙂

Una dintre chestiunile care mă frământă serios, când vine vorba de cercetarea biblică, este identificarea acelei ediţii greceşti după care a tradus Cornilescu. Un indiciu care să ne ajute la găsirea ei este dialogul lui Isus cu Petru în Ioan 21.

Dialogul se prezintă astfel în ediţia critică Nestle-Aland 27:

(Runda 1) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte mieluşeii mei (ta arnia mou)!

(Runda 2) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte oile mele (ta probata mou)!

(Runda 3) Isus: Mă iubeşti? Petru: Te iubesc! Isus: Paşte oile mele (ta probata mou)!

La Cornilescu, în „Runda 2” este folosit termenul oiţe (probatia) în loc de oi (probata)

Şi ce-i cu asta?

Păi asta înseamnă că acum trebuie să căutăm acea ediţie grecească a NT care are succesiunea: arnia, probatia, probata. Până acum n-am găsit-o! Cine o găseşte, să mă anunţe şi pe mine!


În 1 Cor. 3:5, textul lui Cornilescu spune: „Cine este Pavel? Şi cine este Apolo?” Aceasta este de fapt forma care se regăseşte în manuscrisele târzii (textul bizantin, preluat în Textus Receptus) În manuscrisele cele mai timpurii, ordinea apostolilor este inversată (Cine este Apolo? Şi cine este Pavel?)

Diferenţa, nesemnificativă în economia argumentaţiei (şi explicabilă prin influenţa v. 3:4), este totuşi utilă celor care vor căuta să afle care a fost ediţia greacă folosită de Cornilescu pentru a traduce NT.

Ediţia Scrivener (1894), de pildă, are ordinea „Pavel, Apolo”, pe când Tischendorf, Westcott-Hort şi N-A27 sau UBS4 au ordinea „Apolo, Pavel”.

Interesant este că în Segond ordinea e tot „Apolo, Pavel”; Cornilescu n-a tradus deci din franceză, cum susţin anumite voci.

Luther şi KJV, desigur, merg după textul lui Erasmus (Textus Receptus), cu ordinea care se găseşte şi la Cornilescu (ori NT 1648, Biblia 1688, Biblia 1795, NT 1857)