Postez aici câteva fotografii de la colocviu (recepţia de deschidere, o fotografie din timpul unei sesiuni şi recepţia de încheiere). Pe ansamblu a fost o experienţă frumoasă şi interesantă, chiar dacă anumite lucruri discutate au trecut razant pe deasupra ochelarilor mei. Comentariile pentru fiecare fotografie dedesubt.

Holger Strutwolf, directorul INTF, ţine discursul inaugural, în Muzeul Bibliei, aflat în incinta INTF. Audienţa e diversă. Studenţi, cercetători, profesori, neveste de profesori, personal INTF.

Una dintre sesiunile de comunicări, la Stadthotel, Munster. „Bobor” destul de mult pentru evenimente de felul acesta.

„M-aş duce la primărie…” Ne-am dus şi noi, dar nu ca să cerem să ni se toarne asfalt, ci pentru mica festivitate de închidere. Parcă pentru a combate mitul românului întârziat, am fost al doilea sosit. Predecesorul meu era totuşi neamţ! Nu poţi să-i învingi chiar aşa lesne pe teren propriu! Al treilea a fost un sud-coreean. De la locul patru nu mai contează. („Modiştii” să se prefacă a nu băga de seamă că în fugă am schimbat pantofii, uitând de cureaua maro! Deh, nu poţi să fii şi punctual şi asortat după canoane! O dovadă în plus: coreeanul avea curea neagră la pantofi maro! 🙂 )

Una dintre acele fotografii de grup tipice, în care fiecare se uită încotro vede cu ochii! Pe vremuri, când fotografiile de grup se făceau de către un singur personaj, privirile erau mai coerente. Not anymore!

O madamă viceprimăriţă ne povesteşte cu patos istoria Păcii de la Westphalia. Portretul copilului de care spuneam este pe rândul de sus, al cincilea de la dreapta la stânga.

Încotro se uită subsemnatul, aflat în dialog cu Klaus Wachtel (cercetătorul prin amabilitatea căruia am ajuns să lucrez la INTF)?

Unde altundeva dacă nu la blazoanele din vitralii. Strădaniile de a lămuri semnificaţia lor n-au avut totuşi prea mare succes.