Cold Waves” este un documentar de Al. Solomon despre rolul jucat de Radio Europa Liberă în perioada comunistă. Încă de la lansare am căutat să-l văd, fiindcă prezintă noi perspective (să sperăm că netrucate) despre istoria românilor sub comunism.

Filmul a fost postat (parţial) pe youtube în mai multe părţi, de circa 10′ fiecare. Voi include părţile găsite în mai multe postări succesive.

Cold Waves se găseşte de cumpărat în reţeaua Cărtureşti. Vă rog să nu daţi năvală, că eu încă n-am reuşit să-mi cumpăr un exemplar!

Vezi o minirecenzie AICI.

Partea a doua este mult mai interesantă decât prima. Deja se ajunge la cutremurul din 1977, perioadă în care Radio Europa Liberă a avut un număr record de ascultători.


Am văzut de curând The Goebbels Experiment. Partea „narativă” este o înlănţuire de fragmente din jurnalul sinistrului propagandist al lui Hitler, citite de Kenneth Branagh. Partea video este, în cea mai mare parte, un colaj de clipuri din epocă. Realizatorii trebuie să fi scotocit prin toate arhivele posibile ca să reconstituie atât de tulburător acea perioadă oribilă.

Joseph Goebbels e un om depresiv, care n-a crezut în nimic până să-l întâlnească pe Hitler. Era bântuit de un adevărat horror vacui. „Uneori mi-e teamă să mă dau jos din pat dimineaţa. Nu e nimic pentru care ar merita să mă trezesc.” A fost mereu convins că Germania are nevoie de o mână forte.

1924. Reputaţia lui ca orator începe să crească. Acum crede. Crede în sine însuşi „Credinţa în noi înşine ne va călăuzi spre victoria finală”.

1926. Despre Hitler: „Ne face să ne fie ruşine, cu bunătatea lui. Îl iubesc.”

1928. Goebbels ales în Reichstag. Naziştii obţin 12 locuri.

„Ce mai înseamnă creştinismul astăzi? Naţional socialismul este o religie. N-avem nevoie decât de un geniu religios capabil să smulgă din rădăcini practici religioase învechite şi să aşeze practici noi în locul lor. Ne lipsesc tradiţiile şi ritualurile. Într-o bună zi, curând, naţional-socialismul va fi religia tuturor germanilor. Partidul este biserica mea şi cred că îl slujesc pe Domnul cel mai bine dacă fac voia lui şi eliberez poporul meu oprimat din legăturile sclaviei. Asta este evanghelia mea!”

1930. La începutul anului şi-a pierdut credinţa în conducător, pe fondul unor intrigi care urmăreau să-l mazilească într-un post mai puţin important (de la Berlin, la München). „Hitler şi-a încălcat cuvântul faţă de mine de cinci ori, până acum.” În septembrie revine la gânduri mai bune. Partidul a câştigat 103 locuri în Reichstag.

1931. Întâlnirea cu Magda Quandt, nou izvor de inspiraţie şi motivaţie! „Ce minunat este să iubeşti o femeie frumoasă şi să ţi se răspundă cu aceeaşi dragoste!” […] Partidul e pe primul loc [în viaţă], apoi Magda.” „Himmler mă urăşte. O să-l dobor! Trebuie să scăpăm de ticălosul ăsta lipsit de scrupule.”

1933.Am reuşit. Hitler e cancelar. E ca un basm devenit realitate.” Într-un discurs radiodifuzat: „Epoca în care trăim are o importanţă istorică. Parcurgem încet o schimbare de proporţii incalculabile pentru Germania”.

[Evreii] să ia seama, căci într-o bună zi răbdarea noastră se va sfârşi, iar atunci gurile lor obraznice şi pline de minciună vor fi astupate odată pentru totdeauna.”

Propaganda lui Goebbels dă rezultate excepţionale. „Acum vom arăta ce poate face maşinăria, dacă ştii cum s-o foloseşti!

11 mai 1933. Se ard cărţi în public, la Berlin. Seara Goebbels ţine un discurs în Piaţa Operei, în faţa uriaşului foc care devorează cărţi.

1936.Dra Riefenstahl se comportă cu mine foarte histrionic. Nici vorbă să pot lucra cu o asemenea lunatică. Acum vrea jumătate de milion să facă un al doilea film.”

1938. Discuţie tensionată şi umilitoare (pentru Goebbels) cu soţia, pe fondul unor „aventuri” ale acestuia. „Am nevoie de medicamente puternice, ca să pot dormi şi n-am mâncat nimic de 3 zile.”

1940. Goebbels sărbătoreşte a 43-a aniversare. Cei 5 copii frumoşi îi cântă şi îl felicită.

1941.Cred că războiul împotriva Moscovei se va dovedi cea mai mare lovitură, psihologic şi probabil şi militar.” „Scopul nu este să ocupăm Moscova şi Leningrad. [Aceste oraşe] trebuie distruse şi terenul lor arat.”

1943. Discursul lui Goebbles în faţa unei audienţe enorme, în Palatul Sporturilor din Berlin: „Doriţi război total?” Urale şi ovaţii fulminante. „Doriţi, dacă va fi nevoie, ceva mai total şi radical decât ne-am putea imagina astăzi?” O sală în delir vrea „război total”, în urlete de „Heil!” Goebbels scrie în jurnal: „Naţiunea germană este pregătită să sacrifice totul pentru război şi pentru victorie. Mă voi asigura că războiul total nu rămâne o simplă teorie.

21 aprilie 1945. Ultimul discurs radiodifuzat, adresat berlinezilor. Pe lângă îndemnurile de a lupta până la capăt, Goebbels spune premonitoriu: „Momentul adevărului a sosit”.

Ultima scenă din film: un interior cu trupuri neînsufleţite. Corpurile celor 6 copii îmbrăcaţi în alb şi trupurile carbonizate ale părinţilor. Joseph Goebbels, care dorise „război total”, îşi împlinea în sfârşit visul.

[P.S. Cei şase copii au fost injectaţi cu morfină de un medic nazist, iar Magda Goebbels i-a omorât zdrobindu-le între dinţi fiole de cianură, după care cei doi s-au sinucis. Lipsa motorinei a făcut ca trupurile lor să ardă incomplet.]