Mai jos găsiți link-ul pentru partea a doua a interviului difuzat de RVE.

Fiindcă am reușit să ascult și eu interviul, îmi dau seama că aș face unele precizări suplimentare la ceea ce am spus viva voce. Asta mai ales fiindcă fluxul gândirii și fluxul vorbirii nu se aliniază perfect întotdeauna. Uneori ai în minte o idee, o verbalizezi, dar lași nespuse alte lucruri pe care le subînțelegi. Or, ascultătorul nu are acces la tot ce ai în minte și rămâne uneori cu unele semne de întrebare. În orice caz, sper că esențialul este limpede.

Anunțuri

Nu cu mult timp în urmă am fost invitat la Radio Vocea Evangheliei pentru un interviu legat de tema care ne-a ținut în priză anul acesta (mai cu seamă în luna octombrie).

Fiindcă am primit fișierele în variantă mp3, le-am încărcat pe youtube și am folosit ca imagine (la cererea expresă a youtube) coperta ultimei cărți.

Puteți asculta aici prima parte a interviului. Voi reveni cu partea a doua într-o postare separată.

Enjoy!


Am început de curând să audiez un curs audio despre inchiziţie. Ceea ce poate multă lume nu ştie este că numele temutei inchiziţii vine de la latinescul inquisitio, care înseamnă „cercetare”, „investigare”, „examinare”. Inchiziţia le oferea oamenilor şansa de a avea parte de un proces în care se puteau apăra.

În sens etimologic, aş spune că nici Cultul Baptist şi nici AGA RVE n-au fost suficient de inchizitoriali cu Iosif Ţon. Inchizitoriali au fost prezbiterienii din ani ’70 de care vorbeam recent într-o postare.

Prietenul meu Marius Cruceru crede că reacţiile blogosferei la acţiunea AGA RVE au fost exagerate. Am fost unul dintre cei care s-a „inflamat” faţă de decizia AGA RVE. Rămân la aceeaşi opinie şi adaug următoarele:

  1. Nu ştiu ca RVE sau AGA RVE să fi redactat de la bun început o politică editorială sau o cartă a instituţiei în care se stipulează care sunt limitele doctrinare între care se poartă discuţiile. În vară am fost invitat la RVE Bucureşti şi am vorbit despre o carte a anglicanului C.S. Lewis şi despre o carte a luteranului Dietrich Bonhoeffer. C.S. Lewis sau Bonhoeffer n-au fost baptişti, creştini după evanghelie sau penticostali. Trebuie deci puşi la index, fiindcă teologia lor nu cadrează perfect cu ce spune establishmentu-ul reprezentat de AGA RVE? Dacă RVE ar fi avut o cartă la care să ne raportăm, aş fi spus: poftim, Iosif Ţon nu mai cadrează cu principiile respective, nu va mai apărea pe unde.
  2. Bun, admit că nu ai un document la mână. Dar măcar explici atitudinea printr-un document public. Poate că AGA RVE, vrând să fie neprihănită ca dreptul Iosif, s-a gândit să-l mazilească pe Iosif Ţon pe ascuns. Numai că în acest caz menajamentele sunt inutile. Afacerea vuieşte în blogosferă şi pe internet de prea mult timp ca să ne mai prefacem că nu ştim nimic.
  3. Marius Cruceru spune că nu e Iosif Ţon primul pus la index la RVE. Cu atât mai rău. Înseamnă că problema e de fapt mult mai gravă şi abia în cazul Iosif Ţon a ieşit la lumină. Nu te poţi scuza spunând: „Nu e nimic că băiatul primarului a fost bătut la şcoală. Avem câte două-trei cazuri de băieţi bătuţi în fiecare zi”. Cred că astfel de scoateri din grilă, în lipsa unor explicaţii clare, sunt abuzive şi trebuie semnalate ca atare.
  4. „Radioul are o identitate confesională şi teologică clară”. Cât e de clară dacă nu există o mărturisire de credinţă care să-i adune pe oameni în jurul ei? Ca membru al bordului organizaţiei Wycliffe România, ştiu că organizaţia are un crez, un statut, nişte valori, o viziune etc. Orice organizaţie parabisericească interconfesională are nevoie de aceste documente prin raportare la care se iau decizii de excludere etc. N-am văzut asta la RVE. Poate există şi nu sunt afişate. Ar fi bine să fie, pentru că mai multă transparenţă în relaţia cu publicul RVE nu strică.
  5. Ideea că publicul RVE ar putea deveni confuz fiindcă îl ascultă pe Iosif Ţon predicând la radio e naivă. Cunosc zeci de evanghelici (membri într-unul din cele trei culte evanghelice) care ascultă cu mult interes Radio Vocea Speranţei (post adventist). Tatăl meu ascultă şi Vocea Speranţei şi Trinitas, dar nu s-a mişcat un milimetru de pe poziţia lui teologică. Ca alte sute şi mii de oameni care ascultă RVE, are propria grilă de interpretare şi „negociază” înţelesul celor transmise la radio. Orice predicator cu experienţă (mai multă decât am eu) ştie că predicile nu funcţionează pe principiul „glonţului magic”. Dacă până şi oamenii fără internet au realizat că Iosif Ţon „nu mai este la fel cum era şi nu mai învaţă ce învăţa”, înseamnă că ascultătorii RVE sunt mai deştepţi decât s-ar crede.
  6. Marius Cruceru invocă scrisoarea deschisă a pastorului baptist Adrian Mihai Mateaş de la Bratca în chip de argument că poate decizia AGA RVE nu e chiar atât de discreţionară. Am citit (deocamdată) scrisoarea în diagonală şi, ca regina Victoria, n-am putut spune la final decât „We are not amused”. Cum să te amuzi, când citeşti afirmaţii de genul:

Miscarea carismatica este o erezie în cadrul crestinismului si baptistii adevarati nu doresc sa fie asociati cu asa ceva, ci dimpotriva trebuie sa demaste si sa arate conceptia gresita si abatuta de la Biblie a acestei miscari.

Cea mai activa si masiva erezie, în crestinism, din timpurile actuale, este „Miscarea carismatica”.

Asa ca penticostalii de rând, participa benevol la o manifestare de psihoza colectiva si încearca sa fie si ei buni crestini, dupa cum se pricep mai bine. Însa pionierii lor si  incepatorii acestei miscari au fost stapâniti de un duh strain de Dumnezeu, când au introdus o erezie perfida în crestinism si au dezbinat bisericile lui Cristos.

Dacă nu cumva, cu umorul lui hâtru, pastorul Mateaş a făcut din întreaga scrisoare de 12 pagini o uriaşă glumă!

Asupra scrisorii pastorului Mateaş sper să pot reveni într-una din zilele următoare.


Simpozionul „Valenţele ecumenice ale lui Dietrich Bonhoeffer” , organizat pe 1 noiembrie 2010 la Sibiu a fost tema unei emisiuni realizate de RVE Sibiu.

Emisiunea poate fi ascultată accesând acest LINK.

Precizez că nu lipseşte mica mea discuţie în contradictoriu cu părintele Constantin Necula, pe marginea titlului românesc al cărţii. 🙂

Tonul vocii mele este de regulă cam plat. În această emisiune e mai plat decât de obicei, fiindcă ştiam că sunt tradus simultan şi încercam să vorbesc rar pentru a uşura munca interpretei. Deh, solidaritate de breaslă. 🙂