Astăzi, în timp ce făceam un mic tur prin Münster cu ceilalţi participanţi la simpozion, am aflat de la ghidul care ne însoţea că în Münster sunt nu mai puţin de 500.000 de biciclete! Asta ca răzbunare „suptilă” asupra celor care nu au luat suficient de serios postarea mea despre „Bicicleta, draga de ea”!

Rezultă deci că media numărului de biciclete pe cap de locuitor este 2. Fiecare are două biciclete. Una răblăgită, de uz zilnic (pentru a nu suscita pasiuni kleptomane) şi alta mai „spălăţică”, pentru week-end.

Veşti de la Colocviu. Astăzi a avut loc recepţia de încheiere la Primărie (foto stânga). Clădirea datează din sec. XII, dar a fost distrusă aproape complet în Al Doilea Război şi reconstruită după vechile planuri imediat după aceea. Stilul arhitectural este, desigur, cel gotic (după cum se poate vedea).

În foto dreapta, Sala Păcii de la Westphalia, unde s-a negociat şi semnat încheierea Războiului de 30 de Ani (1618-1648). Pe peretele din stânga se află portretele participanţilor la negocieri. Undeva în rândul de sus se află potretul unui copil. Ce caută portretul unui copil între atâtea feţe de oameni în toată firea? Rămâne să aflaţi singuri, dacă sunteţi curioşi.

În ultima imagine se află pocalul de argint (suflat cu aur) sub formă de cocoş, în care se toarnă vin şi din care beau oaspeţii de seamă ai oraşului. Dar cum se bea oare din acest ciudat recipient?… Ei bine, cocoşul este „decapitat” temporar pentru a-şi putea îndeplini funcţiunea (partea de sus este detaşabilă).

Noi însă, nefiind oaspeţi de seamă, nu am avut parte de un asemenea ritual. De fapt, ultimul oaspete de seamă al oraşului a fost Dalai Lama, care însă n-a băut vin din „pocal”, ci apă, fiindcă budiştii sunt foarte „pocăiţi” când vine vorba de „beuturi beţive”.