M-am oprit de curând la un pasaj din Evanghelia lui Ioan. Pasajul despre slăbănogul din pridvorul scăldătorii Betezda. Unul dintre cele mai stranii personaje. De fapt, după cum spunea Culpepper, evanghelia prezintă o colecţie de personaje ciudate, caracterizate de paradoxuri. De pildă:

– un venerabil învăţător al lui Israel care nu poate pricepe nişte adevăruri spirituale elementare (cap. 3);

– o femeie din Samaria care îşi uită găleata la fântână, dar se întoarce la consătenii ei cu apă vie (cap. 4);

– un mare preot care profeţeşte fără s-o ştie, în timp ce complotează pentru a da o înfăţişare respectabilă unei afaceri murdare (cap. 11);

– un slăbănog vindecat care îl denunţă pe Isus autorităţilor religioase (cap. 5).

bethesda

Foto: reconstituire a scăldătorii Betezda.

Asupra acestui personaj din cap. 5 m-am oprit şi cu altă ocazie, dar dintr-o perspectivă diferită de cea prezentă. Sunt însă convins că lecturile asupra acestui pasaj pot fi multiple, de aceea propun acum una complementară.

Înainte de a intra în detalii, o precizare: Evanghelistul Ioan nu descrie detaliat personajele din Carte. Nu ne spune cum arată sau ce vârstă au. Ne dă doar informaţii sumare despre trecutul lor. Ne spune astfel „de unde vin”. În cazul de faţă, Ioan ne spune că omul din pridvorul scăldătorii Betezda era bolnav de 38 de ani.

Bolnavul anonim mă intrigă din mai multe motive.

– La întrebarea lui Isus (Vrei să te faci sănătos?) dă un răspuns ambiguu. Nu spune clar dacă vrea să fie vindecat. Parcă ar da de înţeles că doreşte să ajungă în apă, în scăldătoare. Nu ştie că stă în faţa unuia care are o apă mai bună (apa vie din cap. 4) decât apa din scăldătoare, mişcată periodic de un înger.

Unui astfel de om, dispus mai degrabă să se explice (alţii sunt vinovaţi pentru starea lui: 1) fiindcă nu-i dă nimeni ajutor; 2) fiindcă alţii sunt mai rapizi), Isus îi porunceşte scurt să-şi ia patul (=salteaua, mindirul) şi să umble. Zis şi făcut.

PRECIZARE: ziua respectivă era o zi de sabat. După cum ştim foarte bine, a căra obiecte de Sabat era interzis. Iudeii evlavioşi intervin prompt în apărarea tradiţiei imemoriale. „Nu-ţi este îngăduit să-ţi ridici patul!”

(Va urma)