Ieri am petrecut o bună parte din zi cu membrii Comitetului Pastoral al EDCR pentru a definitiva textul revizuit al cărții Exodul.

Au fost câteva ore bune de discuții și comentarii foarte fructuoase. Cei patru pastori reprezentând patru confesiuni evanghelice / protestante de rit nou (ca să nu zic „neoprotestante”, că se supără niște amici) s-au completat foarte bine în observații și astfel am ajuns să facem ultimele revizuiri la textul cărții Exodul.

Reamintesc cu acest prilej că din Comitetul EDCR fac parte pastorii Cornel Boingeanu, Ioan Brie, Iacob Pop și Ieremia Rusu.

Între timp, echipa de revizori parcurge și verifică textul cornilescian „cu toate pânzele sus”. Noul Testament este într-o fază foarte avansată și sperăm să încheiem revizuirea lui în cursul acestui an. S-a revizuit foarte mult și din VT. Eu însumi mă voi apuca în curând de cartea Psalmilor, care probabil mă va ține „în priză” vreo trei luni. În toată această perioadă citesc textul înnoit de colegii mei (am ajuns la 1 Samuel).

Mai jos puteți citi două capitole din cartea Exodul.

Nu uitați că textul revizuit (ca și textul versiunii Cornilescu 1924 ș.urm.) este sub copyright și că singura organizație îndrituită să întreprindă acțiunea de revizuire este Societatea Biblică Britanică, cea căreia Dumitru Cornilescu i-a cedat drepturile atunci când a acceptat ca textul lui să fie revizuit și adoptat de către SBB.

Capitolul 1

1 Acestea sunt numele fiilor lui Israel care au intrat în Egipt cu Iacov; fiecare a intrat cu familia lui:

2 Ruben, Simeon, Levi, și Iuda,

3 Isahar, Zabulon, și Beniamin,

4 Dan, Neftali, Gad și Așer.

5 Sufletele ieșite din Iacova erau în total șaptezeci; Iosif era atunci în Egipt. 6 Apoi Iosif, toți frații lui și toată generația aceea au murit. 7 Iar fiii lui Israel au fost roditori, au crescut la număr, s-au înmulțit și au ajuns din ce în ce mai puternici, până acolo încât s-a umplut țara de ei.

8 Apoi, peste Egipt s-a ridicat un nou împărat, care nu-l cunoscuse pe Iosif. 9 El a zis poporului său: „Iată, poporul fiilor lui Israel este prea numeros și prea puternic pentru noi. 10 Haideți să ne arătăm iscusiți față de ei, ca nu cumva să se înmulțească în continuare și, dacă s-ar porni vreun război, să se unească și ei cu vrăjmașii noștri, să lupte împotriva noastră și apoi să iasă din țară.”

11 Apoi au pus peste ei supraveghetori, ca să-i asuprească prin munci istovitoare. Astfel i-au zidit ei lui Faraon cetățile-grânar Pitom și Ramses. 12 Dar cu cât îi asupreau mai mult, cu atât se înmulțeau și creșteau, așa încât pe egipteni i-a apucat groaza de fiii lui Israel. 13 Atunci, i-au supus la munci grele, fără milă. 14 Le-au făcut viața amară prin munci grele la lut și la cărămizi și prin tot felul de lucrări la câmp, prin tot soiul de munci istovitoare la care i-au supus fără milă.

15 Împăratul Egiptului le-a vorbit moașelor evreice, ale căror nume erau Șifra și Pua, 16 și le-a zis: „Când le veți moși pe evreice și le veți vedea pe scaunul de naștereb, dacă este băiat, să-l omorâți, iar dacă este fată, s-o lăsați să trăiască.” 17 Dar moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le poruncise împăratul Egiptului, ci au lăsat copiii să trăiască. 18 Împăratul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a zis: „De ce ați făcut lucrul acesta și ați lăsat copiii să trăiască?” 19 Moașele i-au răspuns lui Faraon: „Pentru că evreicele nu sunt ca egiptencele; sunt vânjoase și nasc înainte de venirea moașei.” 20 Dumnezeu le-a făcut bine moașelor, și poporul s-a înmulțit și s-a întărit mult. 21 Pentru că moașele se temuseră de El, Dumnezeu le-a binecuvântat caselec.

22 Atunci, Faraon a dat următoarea poruncă întregului său popor: „Să aruncați în Râud orice băiat care se va naște și să lăsați orice fată să trăiască!”

 a1:5 Lit.: „din coapsele lui Iacov”.

 b1:16 Lit.: „pe pietre”.

 c1:21 Lit. „le-a făcut case”.

 d1:22 Nil.

Capitolul 20

1 Atunci, Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte și a zis:

2 „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.

3 Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine.

4 Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a lucrurilor care sunt sus în cer sau jos pe pământ sau în apele de sub pământ. 5 Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, DOMNUL, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, 6 dar Mă îndur până la a mia generație de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

7 Să nu iei în deșert Numele DOMNULUI, Dumnezeului tău,a căci DOMNUL nu-l va lăsa nepedepsit pe cel ce va lua în deșert Numele Lui.

8 Adu-ți aminte de ziua sabatului, ca s-o sfințești! 9 Șase zile poți să lucrezi și să faci orice lucrare. 10 Dar ziua a șaptea este sabatul închinat DOMNULUI, Dumnezeului tău: să nu faceți nicio lucrare în ea – nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este înăuntrul porților tale. 11 Căci în șase zile a făcut DOMNUL cerul, pământul, marea și tot ce este în ele, iar în ziua a șaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat DOMNUL ziua sabatului și a sfințit-o.

12 Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, ca să ți se lungească zilele în țara pe care ți-o dă DOMNUL, Dumnezeul tău!

13 Să nu ucizi.

14 Să nu săvârșești adulter.

15 Să nu furi.

16 Să nu depui mărturie mincinoasă împotriva aproapelui tău.

17 Să nu poftești casa aproapelui tău; să nu poftești nevasta aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui – nimic din ce este al aproapelui tău.”

18 Toți fiii lui Israel auzeau tunetele și sunetul cornului și vedeau fulgerele și muntele fumegând, și la priveliștea aceasta, tremurau și stăteau la depărtare. 19 Ei i-au zis lui Moise: „Vorbește-ne tu însuți, și te vom asculta, dar să nu ne mai vorbească Dumnezeu, ca să nu murim!” 20 Moise a zis poporului: „Nu vă temeți, căci Dumnezeu a venit ca să vă pună la încercare și ca să aveți frica de El înaintea voastră și să nu păcătuiți!” 21 Poporul stătea la depărtare, iar Moise s-a apropiat de norul întunecat în care era Dumnezeu.

Legi privitoare la altare

22 DOMNUL i-a zis lui Moise: „Așa să le vorbești fiilor lui Israel: «Voi ați văzut că v-am vorbit din cer. 23 Să nu vă faceți alături de Mine dumnezei de argint; nici dumnezei de aur să nu vă faceți. 24 Să-Mi faceți un altar de pământ, pe care să vă jertfiți arderile-de-tot și jertfele-de-paceb, oile și boii. În orice loc în care Îmi voi aduce aminte de Numele Meu, voi veni la voi și vă voi binecuvânta. 25 Dacă-Mi veți face un altar de piatră, să nu-l zidiți din pietre cioplite, căci, dacă vă veți pune unealta pe piatră, o veți pângări. 26 Să nu urcați la altarul Meu pe trepte, ca să nu vi se vadă goliciunea pe el.»

 a20:7 Porunca vizează interdicția de a folosi numele Domnului într-o manieră dezonorantă: în jurăminte care nu se respectă (Lev. 19:12), în blesteme sau alte manifestări magice (Ps. 139:20).

 b20:24 Alternativ: jertfe-de-mulțumire, jertfe-de-părtășie, jertfe-de-mântuire. În Ex. 24:5, aceste jertfe sunt numite zevahim șelamim.

Anunțuri

Încheierea ultimului proces din seria celor deschise împotriva Societății Biblice Britanice îmi dă prilejul să scriu o scurtă postare cu privire la subiect.

Pentru înțelegerea aspectului cardinal care a dus la declanșarea acestei serii de litigii socotesc că este de maximă importanță să ne reamintim o scenă din celebra poveste a lui Carlo Colodi, anume cea în care Pinocchio se întâlnește cu Vulpea și Motanul.

Și acum ia spune, ce cauți prin locurile astea? întrebă Vulpoiul pe păpușă.

–  Îl aștept pe tata, care trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta.

– Dar banii tăi de aur?

–  Îi am în buzunar, în afară de unul pe care l-am cheltuit la hanul „La Racu Roșu”.

– Și când te gândești că, în loc de patru bani, ar putea să se facă mâine o mie, două mii chiar. De ce nu m-asculți pe mine? De ce nu mergi să-i semeni în Câmpia Minunilor?

– Astăzi nu pot: o să mă duc în altă zi.

– În altă zi o sa fie târziu! zise Vulpoiul.

– Pentru ce?

– Pentru că acea câmpie a fost cumpărată de un boier mare și de mâine încolo nu mai dă voie să se semene bani.

– E departe de aici Câmpia Minunilor?

–  Să tot fie cam doi kilometri. Vrei să vii cu noi? într-o jumătate de ceas am ajuns: semeni numaidecât banii, și după câteva minute culegi două mii, așa că diseară te întorci acasă cu buzunarele doldora. Vrei să mergi cu noi?

Pinocchio se codi puțin până să răspundă, deoarece își aduse aminte de Zâna cea drăguță, de bătrânul Geppetto și de prevestirile Greierașului-vorbitor; dar la urma urmei a făcut și el ca toți copiii fără un pic de judecată și fără inimă: dădu din cap și spuse Vulpoiului și Cotoiului:

– Atunci fie, merg cu voi. Și porniră.

Și acum să intrăm în subiect.

Biblia Cornilescu ar trebui să intre în Cartea Recordurilor la categoria: „Versiunea Bibliei care a generat cele mai multe procese în tribunal, într-o perioadă scurtă de timp”. În ultimii 5 ani, două entități românești (nu îndrăznesc să le numesc și „evanghelice”, fiindcă nu văd în ce privință se ating ele cu Evanghelia) au încercat să conteste în tribunal dreptul exclusiv al Societății Biblice Britanice de a tipări Biblia Cornilescu. Vezi AICI și AICI.

Povestea este prea lungă ca să o redau aici de-a fir a păr. Pe scurt, două procese au fost deschise de domnul Daniel Cuculea, reprezentant al așa-numitei Societăți Evanghelice Române, organizație care s-a dat drept continuatoarea Societății Evanghelice Române pe care au întemeiat-o Dumitru Cornilescu și Ralu Callimachi după Primul Război Mondial.

Fiindcă nu este nevoie de multă materie cenușie ca să constați că între SER din anii 1920 și SER creată de domnul Cuculea după 1990 nu există nicio legătură (alta decât numele), instanța a respins pledoariile pline de patos (dar lipsite de orice temei istoric) ale directorului SER (vezi AICI). Precizez în treacăt că îl cunosc personal pe domnul Cuculea, din vremea când adunam informații despre istoria Bibliei Cornilescu. Am discutat cu el în câteva rânduri, dar pe atunci nu mi-a lăsat defel impresia că ar avea în gând să se lanseze vreodată în acțiune litigioasă necurată având ca obiect drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu. Nu știu ce mutație sufletească l-a determinat să cadă în această ispită, din care a ieșit cu onoarea făcută franjuri. Dacă m-ar fi întrebat ce cred despre jocul îndoielnic în care intră, l-aș fi sfătuit să nu demareze niciun fel de acțiune care va îi va zdruncina grav credibilitatea.

Tot în acești ani, domnul Cuculea a bătut în lung și în lat mări și țări, a luat legătura cu diverși membri din familia lărgită a lui Dumitru Cornilescu și a încercat să le vândă o poveste care este complet cusută cu ață albă. Vulpoiul care l-a îmbrobodit pe sărmanul Pinocchio, în povestea lui Carlo Colodi, nu avea dovezi mai convingătoare decât domnul Cuculea, dar, din nefericire, fiindcă lumea nu duce lipsă de persoane lesne crezătoare, dispuse să înghită povești dintre cele mai incredibile, unii membri ai familiei Cornilescu au luat de bună versiunea care le-a fost servită de directorul fantomaticei SER. După o vreme, membrii familiei s-au informat mai bine, au luat cunoștință de istoria Bibliei Cornilescu și au aflat că există la Cambridge, în arhiva SBB, un dosar imbatabil cu numeroase documente care dovedesc colaborarea strânsă dintre traducător și entitatea care a adus prima oară la cunoștința publicului versiunea revizuită (1924), din care descind edițiile tipărite în prezent. Așa se face că rudele familie Cornilescu s-au delimitat clar de acțiunile începute de domnul Cuculea și au afirmat negru pe alb că nu revendică în niciun fel drepturile de tipărire ale Bibliei Cornilescu (vezi AICI).

Ca și când atmosfera n-ar fi devenit deja greu respirabilă în urma diligențelor făcute de întreprinzătorul domn Cuculea, în peisaj s-a mai ivit un personaj, căci, de bună seamă, nici Vulpoiul din povestea lui Carlo Colodi nu lucra de unul singur.

Domnul Timotei Mitrofan, directorul organizației Liga Bibliei România, a intentat și el un proces, în încercarea de a contesta dreptul exclusiv al SBB de a tipări Biblia Cornilescu. Acțiunea deschisă de el s-a încheiat de curând, iar sentința (definitivă) a fost publicată pe site-ul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pe scurt, recursul făcut de domnul Timotei Mitrofan a fost respins.

Soluția poate fi citită AICI.

  • Complet de judecată: Completul nr. 9
  • Numărul documentului de soluționare: 346/2017
  • Data documentului de soluționare: 02.2017
  • Tipul documentului de soluționare: Hotărâre
  • Soluție: Respingere recurs – Inadmisibil
  • Detalii soluţie: Decizia nr.346:Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta Fundaţia Liga Bibliei România împotriva deciziei nr. 633A din data de 28 septembrie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă. Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de pârâta Societatea Evanghelică Română împotriva aceleiaşi decizii. Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâtele The British and Foreign Bible Society şi Societatea Biblică Interconfesională din România împotriva aceleiaşi decizii. Irevocabilă.

Cu riscul de a fi considerat lipsit de modestie, subliniez o chestiune importantă: dacă domnul Timotei Mitrofan ar fi avut înțelepciunea de a urma sfaturile pe care i le-am dat, când m-a vizitat la birou ca să-mi împărtășească perspectiva lui asupra chestiunii copyrighului pentru Biblia Cornilescu, n-ar fi ajuns în situația de a descoperi, după atâția ani, că acțiunea inițiată de el a căzut în apă, odată cu reputația lui.

Nu poți pretinde, ca organizație, că vrei să tipărești Biblia „ca un act de asanare spirituală și morală a poporului român”, și să târăști în tribunal o organizație cu o istorie de peste două secole, care a dat românilor Scriptura, în diverse traduceri, încă de la 1817, când s-a tipărit la Sankt Petersburg Noul Testament pentru românii din Rusia țaristă. Asanarea morală clamată de domnul Mitrofan trebuie să înceapă cu respectul pentru proprietate, pentru activitatea SBB și pentru istoria versiunii Cornilescu. Această traducere a devenit ceea ce este prin eforturile neprecupețite ale reprezentanților Societății Biblice Britanice. Există fapte istorice care nu se negociază.  Directorul organizației Liga Bibliei România le găsește pe fiecare dintre cele 400 de file ale volumului de scrisori și documente privitoare la Dumitru Cornilescu.

Mai jos sunt câteva extrase din ultima întâmpinare făcută de Liga Bibliei România în procesul care tocmai s-a încheiat.

00-screen01-capture

Afirmația că Biblia 1924 a fost tipărită de SER este o dezinformare grosolană. Mă mir că domnul Mitrofan are îndrăzneala să prezinte în tribunal afirmații false care pot fi demontate prin simpla analiză a paginii de titlu a Bibliei 1924.

Ceea ce domnul Mitrofan nu spune este că, până în 1990, acele „alte societăți” care au tipărit Biblia Cornilescu au cerut permisiunea de la SBB.

De unde știe domnul Mitrofan că „opera nu l-a avut ca proprietar unic pe Dumitru Cornilescu”? În cele peste 550 de documente din arhiva SBB Cornilescu se prezintă ca proprietar unic. Orice contribuție va fi avut prințesa Callimachi, care l-a ajutat în procesul traducerii, ea nu a formulat niciodată vreo pretenție ca proprietară a traducerii. De altfel, ea nu a fost foarte fericită de faptul că versiunea lui Dumitru Cornilescu a devenit mai literală începând cu 1924, dar nu a obiectat în scris. Prințesa a știut clar că nu mai poate interveni în procesul editorial premergător tipăririi, dintr-un motiv foarte simplu: din momentul în care versiunea lui Dumitru a fost adoptată de SBB, Cornilescu nu a mai avut controlul asupra propriei traduceri și a acceptat orice decizie luată de Comitetul SBB și de editorul acesteia, Robert Kilgour. Lipsa actelor nu este în sine probantă, fiindcă SBB nu putea anticipa în 1923 că peste circa un secol se vor ivi în România entități de rea-credință care să considere că știu ele mai bine decât Cornilescu și SBB cum stă treaba cu dreptul de proprietate pentru versiunea Cornilescu. Sigur că, dacă ar fi putut să-și imagineze o astfel de situație, Comitetul SBB ar fi formalizat „transferul de proprietate” pentru a stăvili astfel apetitul nesănătos pentru litigii și tribunale al domnilor Cuculea și Mitrofan.

02-capture

Foarte ingenioasă găselnița domnului Timotei Mitrofan: justiția trebuie să constate cine este „adevăratul proprietar” al versiunii Cornilescu sau dacă ea aparține „domeniului public”. Cam ce ați spune despre următoarea situație de viață? Soții Maria și Gheorghe sunt căsătoriți de 40 de ani și au împreună 5 copii. După 40 de ani de căsătorie, cei doi soți sunt chemați la tribunal de un necunoscut care cere instanței să stabilească cine este adevăratul tată al celor 5 copii sau dacă nu cumva tatăl adevărat este altcineva (nu se știe cine). Necunoscutul nu se mulțumește să vadă certificatele de naștere, căci ele, în fond, nu demonstrează nimic, ci cere probe solide, adică verificarea ADN-ului.

În anul Domnului 2013, Liga Bibliei și-a făcut apariția la tribunal ca să pună la îndoială un fapt care n-a fost contestat de nimeni din 1924 până în 2012. Cam cât de convingătoare poate fi o astfel de inițiativă?

Una peste alta, vestea bună este că instanțele românești au asanat în sfârșit mocirla creată de procesele deschise de cele două entități pomenite mai sus. Mi-am arătat încă din 2012 nedumerirea cu privire la mesajele difuzate de Daniel Cuculea prin așa-numita „scrisoare de reglementare” lansată de el (vezi AICI). Încă din 2011, cu un an înainte, când au început să apară intoxicări pe diverse bloguri evanghelice, am afirmat, cu subiect și predicat: „Copyright-ul pentru traducerea Cornilescu 1924 aparține Societății Biblice Britanice care îl poate ceda cui crede de cuviință.” (vezi AICI).

După șase ani, constat că, asemenea Greierașului vorbitor din povestea lui Pinocchio, am avut dreptate, chiar dacă oamenii pe care i-am sfătuit au refuzat să ia seama la ceea ce am spus mereu, cât se poate de apăsat, atât în numeroase postări pe blogul personal, cât și prin viu grai, în discuțiile cu ei. Domnii Daniel Cuculea și Timotei Mitrofan au descoperit în tribunal că acțiunile lor sunt lovite de nulitate și că nicio altă instituție decât SBB nu poate revendica dreptul de a tipări Biblia Cornilescu.

Cine dorește să difuzeze Biblia „pentru asanarea morală a poporului român” trebuie să-și realizeze propria traducere, nu să tipărească în mod ilegal o versiune gata făcută. Nici în povestea lui Pinocchio și nici în viața reală versiunile nu răsăr în două ceasuri, după ce le semeni în Câmpia Minunilor. Fiindcă de peste un an și jumătate m-am înhămat, alături de o excelentă echipă de revizori, la diortosirea atentă a textului lui Cornilescu (ca să plătim astfel o veche datorie pe care traducătorul însuși n-a reușit să o achite în timpul vieții sale), nu accept să mi se spună că pentru unele organizații românești Biblia răsare spontan, fără niciun fel de efort. Cine crede sau afirmă asta ori este naiv ca Pinnochio, ori s-a făcut frate cu „Vulpoiul și Cotoiul” din povestea lui Colodi. Osânda acestor oameni este dreaptă.


Nu cu mult timp în urmă am avut o întâlnire cu doi reprezentanți ai Societății Biblice Americane, organizație de profil care anul acesta și-a serbat bicentenarul și care continuă să sprijine multe proiecte de traducere și revizuire a Bibliei pe tot globul.

(Pentru comparație, să ne amintim că în 1816 Țările Române încă nu ieșiseră din perioada fanariotă. În Muntenia, după apariția celebrei, dar necititei/necitatei Biblii de la 1688, mai auzim de Biblie tipărită abia în 1854-1856 la Buzău.)

Charles Lambert, unul dintre cei doi reprezentanți ai SBA, este membru într-o biserică penticostală. Din vorbă în vorbă am realizat și că avem cunoștințe comune, pastori români care au imigrat în SUA în anii ’80. Oaspetele american îl cunoaște și pe Lamar Vest, care a fost până de curând președinte al Seminarului Teologic Penticostal și care ar fi trebuit să vină în România în luna octombrie, pentru a participa la a patruzecea aniversare a ITP București. Din nefericire, problemele de sănătate l-au determinat să-și anuleze vizita și mi-au răpit astfel ocazia de a afla detalii despre activitatea Societății Biblice Americane direct din gura unei persoane care a cunoscut mersul acestei organizații vreme de douăzeci de ani.

Sprijinirea de către Lamar Vest a misiunii Societății Biblice Americane îmi prilejuiește o altă comparație: penticostalii români, spre deosebire de omologii lor americani, au devenit în ultimii ani foarte reticenți în raport cu Societatea Biblică Interconfesională din România. Dar la început n-a fost așa, căci pastorii John Tipei și Christian Vasile Roske au luat parte la diferite proiecte inițiate de SBIR, mai ales în primii ani care au urmat înființării Societății.

Dar să revin la exemplul lui Lamar Vest. După 17 ani de activitate în serviciul SBA (inclusiv ca președinte al bordului de trustees), Vest a preluat funcția președinte al acestei organizații timp de un mandat (2009-2013).

În România, din 2012, anul retragerii pastorului John Tipei din funcția de reprezentant al Cultului Penticostal în SBIR, locul penticostalilor în Societate a rămas vacant. Mai mult, dacă mă pot încrede în semnalele care ajung până la mine, se și discută despre o retragere completă din SBIR, pe motiv că penticostalii români au și ei o Societate Biblică la Oradea. Ar fi nespus de păgubos și de trist dacă semnalele se vor adeveri și se va ajunge la ieșirea definitivă din SBIR. Ar fi mult de explicat de ce o asemenea hotărâre va fi una păguboasă pentru mișcarea penticostală română și pentru colaborarea Bisericilor românești în proiecte interconfesionale.

Când mă uit la celelalte biserici neoprotestante din România, observ iarăși o diferență notabilă: Biserica Adventistă și Biserica Baptistă sunt prezențe constante în SBIR, fiindcă  înțeleg foarte bine rolul SBIR de custode al Bibliei Cornilescu și de promotor al misiunii de traducere și difuzare a Bibliei în general. Cele două Biserici au dovedit cu prisosință că au o viziune suficient de largă pentru proiecte care necesită colaborare și coordonare din partea mai multor confesiuni creștine. Pretenția noastră, a penticostalilor români, de a trăi singuri pe micul nostru asteroid confesional, precum cei șase locatarii întâlniți de Micul Prinț în călătoria sa, nu mi se pare de bun augur pentru o mișcare a cărei notă distinctivă, pe plan mondial, este tocmai capacitatea de a depăși cu succes barierele confesionale.


Pentru noutăți derulați mai jos. Postarea aceasta va rămâne o vreme „în fruntea” blogului.

Pe site-ul Societății Biblice Interconfesionale (AICI) a fost publicată o scrisoare deschisă pe care cinci membri ai familiei Cornilescu o adresează publicului evanghelic și dlui avocat Daniel Cuculea, cerându-i acestuia din urmă să înceteze orice acțiune în instanță în problema copyrighului pentru Biblia Cornilescu.

Puteți citi mai jos scrisoarea. Precizez că documentul dat publicității este însoțit de 4 anexe foarte interesante!

***

21 septembrie 2013

SCRISOARE DESCHISĂ

Scurt istoric al traducerii Bibliei Cornilescu

Dumitru Cornilescu a publicat în anul 1921 prima ediţie a Bibliei în traducere proprie, prin Societatea Evanghelică Română. Această societate a fost înfiinţată de Dumitru Cornilescu, iar prima ediţie a Bibliei tradusă de el a fost tipărită pe hârtie furnizată de Societatea Biblică Britanică (SBB), cu sprijin din partea unui grup de elveţieni, prieteni ai SBB, şi a prinţesei Callimachi, promotoare a scopurilor şi viziunii SBB.

Cedarea de către Dumitru Cornilescu a drepturilor sale de autor asupra traducerii în limba română a Bibliei a fost făcută în anul 1924, către Societatea Biblică Britanică (SBB), odată cu aprobarea şi adoptarea Bibliei Cornilescu de către comitetul SBB. Ediţia din 1924 este o revizuire a Bibliei din 1921, realizată de Dumitru Cornilescu în acord cu regulile pentru traducători ale SBB. Conform înţelegerii dintre Dumitru Cornilescu şi SBB, odată cu cedarea drepturilor de autor, pe pagina de titlu a ediţiei din 1924 nu mai apare numele traducătorului. Dumitru Cornilescu a dorit să cedeze către SBB drepturile de autor pentru traducerea Bibliei fără nicio remuneraţie, pentru ca Biblia să fie tipărită şi răspândită pe scară largă în Româna şi în diaspora. Totuşi, SBB i-a oferit lui Dumitru Cornilescu un onorariu generos pentru acea vreme, pentru munca de traducere şi corectură.

Dumitru Cornilescu a părăsit România în anul 1923 şi s-a stabilit în Elveţia. A devenit cetăţean elveţian, a fost căsătorit şi a avut un fiu, Alexandru, care a decedat în anul 1983, în Elveţia.

În anul 1971 Dumitru Cornilescu a devenit Preşedinte de onoare al Societăţii Biblice Britanice (Anexa 1), la împlinirea vârstei de 80 de ani. Tot atunci s-a sărbătorit a cincizecea aniversare a primei ediţii a Bibliei Cornilescu.

Evenimente recente neaşteptate, nedorite şi regretabile

Societatea Evanghelică Română (SER), reprezentată de avocatul Daniel Gabriel Cuculea, a fost înfiinţată în anul 1991 şi este o entitate juridică diferită de Societatea Evanghelică Română  înfiinţată de Dumitru Cornilescu în anul 1920.

În anul 1993, avocatul Cuculea, în calitate de Secretar General al unei organizaţii religioase, a început o campanie agresivă în scopul obţinerii drepturilor de autor de la SBB (Anexa 2). Fiind refuzat de către SBB, avocatul Cuculea a fost direcţionat spre colaborare cu Societatea Biblică Interconfesională din România (SBIR), reprezentantă a SBB în România. În urma acestui refuz avocatul Cuculea a început o campanie de denigrare a SBB şi SBIR (Anexa 3), campanie care a fost reluată de curând în anul 2011, prin diverse metode de dezinformare.  Recent, în anii 2012 şi 2013 avocatul Cuculea a luat legătura cu membri ai familiei Cornilescu şi a încercat să-i convingă pe aceştia să îi cedeze drepturile de autor, invocând iniţial dorinţa de a tipări Biblia şi ulterior intenţia de a o revizui, folosind dezinformări şi argumente neconforme cu realitatea. Rezultatul acestor acţiuni iniţiate de către avocatul Cuculea direct sau prin numeroase acţiuni în justiţie este crearea unei atmosfere de CONFLICT ŞI DEZBINARE în interiorul familiei Cornilescu.

Iniţial, avocatul Cuculea a indus în eroare o parte a membrilor familiei, pe care, fără a-i informa, i-a implicat în două procese de succesiune. S-a bazat pe faptul că acei membri ai familiei, fiind în vârstă sau în afara ţării, nu vor afla sau nu vor urmări acţiunile sale în instanţă. Mai mult, a încercat să folosească o declaraţie prin care în 1991 Iulian Cornilescu, frate al lui Dumitru Cornilescu, împuternicea editura Societăţii Evanghelice Române, reprezentată de avocatul Cuculea să preia drepturile de autor care îi reveneau ca posibil moştenitor al fraţilor Dumitru şi Gheorghe Cornilescu. Acest presupus drept se referea la lucrările lor: traduceri, prelucrări sau scrieri originale, articole de specialitate în reviste, broşuri etc. Respectivul document nu menţionează nimic despre Biblie, cunoscut fiind faptul că Biblia nu poate fi subsumată operei teologice a celor doi.

În acţiunile sale în instanţă, avocatul Cuculea voia ca această declaraţie să fie trecută ca „un supliment la certificatul de moştenitor” al lui Iulian Cornilescu, certificat care nu a existat niciodată. Menţionăm că scrisul de mână al declaraţiei nu îi aparţine lui Iulian Cornilescu, iar membrii familiei nu au avut niciodată cunoştinţă de aceasta.

Avocatul Cuculea a redactat el însuşi acţiunile în instanţă, fără sprijinul, acordul sau consimţământul familiei. Am constatat cu surprindere că în una dintre acţiuni anunţă că noi, membrii familiei implicaţi în procese, „vom consimţi   printr-o tranzacţie acceptul nostru privind cedarea drepturile de autor” către editura SER, reprezentată de către avocatul Cuculea, aşa cum hotărâse Iulian Cornilescu prin declaraţia din 1991.

De îndată ce am aflat cu surprindere despre aceste acţiuni, noi, membrii familiei pe care i-a implicat în aceste procese, i-am retras sprijinul dat iniţial deoarece am realizat că avocatul Cuculea nu a avut deloc intenţii sincere şi a acţionat necinstit şi fără consimţământul nostru.

În urma acestui lucru, avocatul Cuculea a contactat recent (august 2013) alţi membri ai familiei, nemenţionaţi şi necitaţi în dosarele deschise de el, încercând să-i convingă şi pe aceştia să conlucreze cu el, fără să le spună însă că iniţiase deja două procese. Schimbându-şi strategia radical, i-a determinat pe aceşti nou implicaţi membri ai familiei să dea o declaraţie prin care cere instanţei să constate că declaraţia lui Iulian Cornilescu este nulă, deoarece acesta nu era unicul moştenitor al lui Dumitru Cornilescu, la data semnării declaraţiei. Astfel avocatul Cuculea îşi neagă propria acţiune prin care a încercat să acrediteze ideea că editura SER, pe care o reprezintă, este posesoarea drepturilor de autor ale Bibliei Cornilescu în urma declaraţiei lui Iulian Cornilescu.

Noii membri contactaţi au devenit astfel suspicioşi faţă de cei dintâi, pe care i-au bănuit că ar fi tăinuit aceste acţiuni pentru a-i omite în mod voit din arborele genealogic al familiei pe care însuşi avocatul Cuculea l-a făcut şi l-a prezentat în instanţă, nemenţionând existenţa membrilor familiei care l-au refuzat iniţial.

Avocatul Cuculea, înainte de a-şi schimba radical strategia, a trimis mai multe scrisori (Anexa 4) direct şi prin alţi colaboratori, membri ai SER, către membrii familiei Cornilescu care s-au dezis de acţiunile sale. În aceste scrisori li se ofereau membrilor familiei Cornilescu funcţii în SER şi avantaje materiale în schimbul cedării drepturilor de autor pentru o revizuire a Bibliei (ediţia 1921) sub egida SER. Considerăm această revizuire total lipsită de sens şi de asemenea o atingere gravă la adresa drepturilor morale ale Bibliei, traducerea Dumitru Cornilescu, deoarece însuşi traducătorul a supus ediţia 1921 unui amplu proces de revizuire în urma căruia a rezultat ediţia din 1924, singura care a fost tipărită şi distribuită de atunci şi până astăzi, devenind ediţie consacrată. De asemenea, noi, membrii familiei Cornilescu, semnatarii acestei scrisori, considerăm total imorală ideea de a avea avantaje materiale în urma Bibliei, în traducerea Dumitru Cornilescu, ţinând seama de faptul că Dumitru Cornilescu însuşi, prin cedarea drepturilor, nu a beneficiat de astfel de foloase materiale. Biblia Cornilescu nu este o marfă iar membrii familie nu sunt de vânzare, acest demers fiind totodată o gravă jignire la adresa lor.

Pentru atragerea noilor membri ai familiei de partea sa, avocatul Cuculea a folosit şi foloseşte argumente neconforme cu realitatea şi prezintă eronat fiecăruia altă versiune. Una dintre versiunile pe care le răspândeşte este de natură să provoace tensiuni şi dezbinări interconfesionale împotriva membrilor Bisericii Ortodoxe, care au circulat masiv pe internet în anii 2011 şi 2012. Dorim să menţionăm că majoritatea membrilor familiei Cornilescu sunt ortodocşi, iar alţii sunt protestanţi, drept care avocatul Cuculea aduce o ofensă gravă la adresa identităţii confesionale a acestora.

De asemenea, cunoaştem faptul că anumite organizaţii şi societăţi biblice  i-au acordat sprijin avocatului Cuculea pentru a deschide procese în instanţă, fără să cunoască adevărul istoric despre traducerea Bibliei Cornilescu şi fără a fi conştienţi de riscurile pe care şi le-au asumat, provocând astfel tulburare şi dezbinare în familia Cornilescu. Nu dorim să fim victime ale scenariilor avocăţeşti aşa cum însuşi avocatul Cuculea declară într-una dintre scrisori că „se va ajunge ca istoria să fie rescrisă de avocaţi … care vor lua oricum mai mult, pentru că ei negociază direct cu beneficiarul”. Acest lucru probabil şi-l doreşte dumnealui şi alţii asemenea lui care transformă această Biblie  într-o sursă de conflict, dezbinare şi ispitire a celor creduli şi avizi de câştig material. Pe lângă avocatul Cuculea au mai apărut cel puţin doi avocaţi care pregătesc probabil împreună noi strategii, tertipuri şi forme de hărţuire a familiei Cornilescu.

Există membri ai familiei în vârstă a căror sănătate fragilă este tulburată de aceste acţiuni agresive, pe lângă neplăcerile grave create.

Facem apel către şefii de culte şi către oamenii de bună credinţă să ia atitudine şi să-l determine pe avocatul Cuculea să-şi retragă procesele deschise fără ştirea şi fără voia familiei şi să se înceteze a se „târî” această Biblie şi numele familiei Cornilescu în procese animate de resorturi meschine şi interese materiale.

Dorim, de asemenea, pe această cale să popularizăm istoria corectă a acestei traduceri şi dorinţa şi decizia lui Dumitru Cornilescu, care a cedat drepturile de autor ale Bibliei încă din timpul vieţii sale către Societatea Biblică Britanică. Autorul a considerat că pe lângă popularizarea şi distribuirea acesteia pe scară largă, SBB va proteja originalitatea şi integralitatea textului Bibliei, fapt care a fost dovedit timp de 90 de ani. Acest lucru s-a întâmplat timp de 50 de ani, încă din timpul vieţii lui Dumitru Cornilescu şi ulterior încă aproape 40 de ani, până în prezent, SBB dovedind că a protejat această traducere şi în timp de război şi în timpul comunismului, tipărind-o şi răspândind-o pe scară largă în România şi în diaspora.

Este regretabil că s-a ajuns în această situaţie şi recomandăm pentru reflecţie următoarele texte biblice, având încredere că meditarea la textul Bibliei şi rugăciunea vor ajuta la stingerea conflictelor create din neştiinţă sau rea-voinţă, care întinează memoria lui Dumitru Cornilescu şi demnitatea familiei pentru care sperăm că mai există un minim respect.

***

Un fapt absolut halucinant este că, potrivit Anexei 2, în 1993 îl găsim pe avocatul Cuculea semnatar al unei scrisori în care mulțumea Soc. Bib. Britanice pentru activitatea desfășurată și recunoștea că această entitate are copyrightul versiunii Cornilescu.

Anul trecut, lovit pesemne de o amnezie severă, dl Cuculea dădea publicității o scrisoare deschisă în care lua de suman SBB, cerându-i să producă dovada copyrightului. Istoria va lămuri probabil ițele aceastei foarte interesante și foarte radicale schimbări de poziție.

Anexa-2_Page_1Anexa-2_Page_2


Astăzi am reușit să ajung la Biblioteca Universității din Cambridge pentru a-mi reînnoi permisul. Din nefericire, sau din păcate, biroul „Permise” era închis până la 14.30, fiindcă era „ziua porților deschise” și personalul biroului trebuia să ghideze grupurile de vizitatori în bibliotecă.

Ce să fac? Mă duc la bufetul bibliotecii, să omor timpul. Când văd meniul, îmi spun că să dau lovitura cu o mâncare indiană. Când colo, un mare chix. Mâncarea e insipidă! Mă salvează excelenta supă-cremă de broccoli.

Ok, am omorât o oră (puneți și lectura în diagonală a unui Independent uitat pe masa mea. În paranteză fie spus, afacerea cu telefoanele ascultate încă nu s-a încheiat. Se vede treaba că vinovații sunt prăjiți la foc mic. Justiția britanică merge cu pași mici, dar siguri).

S-a terminat și prânzul. Cu ce să mai omor încă jumătate de oră? Mă gândesc că n-ar fi rău să mă lipesc de un grup de vizitatori și să fac un mic tur ghidat în bibliotecă. Ghidul ne duce prin câteva săli importante, suficient cât să mă lase perplex. Ziduri imense capitonate cu cărți. Fondul total este de 8 (opt) milioane de „items”. Nec plus ultra!

Bon, s-a terminat turul, dar încă nu s-a făcut 14.30.

Zic să dau o raită pe la sala „Bible Society”, să anunț că aș vrea să mă uit din nou peste dosarele Cornilescu.

Onesimus Ngundu, cercetător la Bible Society, îmi spune că în ultima vreme există un interes sporit pentru corespondența acestuia. Înainte de mine a trecut pe la arhiva BFBS și un reprezentant SBIR pentru a cerceta documentele privitoare la traducerea Cornilescu. Nu cu mult timp în urmă s-a arătat și un american pe acolo. (De cerut informații suplimentare.)

Din vorbă în vorbă, îmi spune despre o carte a unui cercetător român, cu privire la traducerile românești ale Bibliei, în care scrie și despre Cornilescu. Nu durează mult și mă dumiresc: e vorba de cartea subsemnatului. 🙂

Și uite-așa ocolim, ocolim, dar până la urmă nimerim delicata problemă a copyrightului versiunii Cornilescu.

Știm că prin tradiție versiunea Cornilescu a fost publicată de Societatea Biblică Britanică.

Mai știm că această versiune a fost revizuită în felurite feluri de diverse organizații evanghelice.

Astăzi un cititor mi-a semnalat un document cât se poate de interesant: o scrisoare de reglementare care a intrat în vigoare la începutul lunii iulie.

Redau mai jos un fragment. Tot documentul AICI.

Scrisoarea de reglementare nr. 1/25.05.2012

Societatea Evanghelică Română, cu sediul în Bucureşti, persoană juridică română prin sentinţa nr. 651/1990,  în dosar 660/PJ/1990 al Judecătoriei Sector 1, Bucureşti, este deţinătoarea exclusivă a drepturilor de proprietate intelectuală asupra operei teologice a lui Dumitru Cornilescu, prin voinţa moştenitorilor legali.

Conform Art. 25 din legea nr. 8/1996 modificată şi completată prin legea 329/2006:

“(1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 si 21 durează tot timpul vieţii autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moştenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoştinţa publică in mod legal.“

Ca cercetător, sunt extrem de curios cine sunt moștenitorii legali ai lui Cornilescu.

Foarte stranie mi se pare precizarea că versiunea 1931 este supusă în egală măsură copyrightului.

Art. 1. Începînd cu data de 01.07.2012 se introduce reglementarea pieţei de editare, tipărire, vînzare – cumpărare şi import–export a Bibliei în limba română,  traducerea Dumitru Cornilescu (ediţiile 1920–1928, precum şi ediţiile 1931–1933)

Cine cunoaște istoria versiunilor Cornilescu știe că Biblia 1931 a fost o revizuire a Bibliei 1911. Cornilescu s-a oferit să revizuiască această Biblie și SBB a acceptat. Nici vorbă să fi fost o traducere de la zero. Textul Bibliei 1911 aparținea SBB și pentru revizuirea făcută Cornilescu a fost plătit. Am îndoieli că textul rezultat ar putea fi socotit opera originală a lui Cornilescu. Așadar, faptul că SER și-a propus să rezerve și această versiune mi se pare ciudat.

Oricum, scrisoarea care mi-a fost semnalată este revoluționară, fiindcă este prima încercare juridică de a clarifica problema complicată a copyrightului pentru versiunile Cornilescu.

Ținem aproape, să vedem cum vor evolua lucrurile.