Pagina de început a Evangheliei după Luca din Tetraevanghelul aflat în colecția Muzeului Olteniei

De astăzi încep să curgă cele 30 de zile în care ar trebui să primesc răspuns la următoarea cerere de informații.

Voi trimite cereri către toate instituțiile de profil care de zece ani neglijează importante elemente de patrimoniu cultural, încălcând Legea muzeelor.

Prezicerea mea este că în următorii cinci ani vom avea deja digitalizate principalele manuscrise grecești ale NT.

Voi merge până la acțiuni în instanță și voi cere explicații pentru dezinteresul cronic manifestat de importante instituții de cultură din România.

Am avut răbdare zece ani. Vremea petițiilor a cam trecut. Urmează acțiuni legale. Cei vizați de aceste acțiuni vor trebui să dea răspunsuri la o întrebare elementară: ce au făcut pentru conservarea digitală a manuscriselor pe care le au în colecții?

Mai jos puteți citi mesajul trimis astăzi către Muzeul Olteniei.

***

Stimate Domnule Director,

Mă văd nevoit să vă scriu din nou în legătură cu Tetraevanghelul bizantin aflat în proprietatea Muzeului Olteniei.

Potrivit Legii muzeelor nr. 311/2003, art. 27, alin. 1, „în cadrul muzeelor și al colecțiilor publice de drept public sunt organizate și funcționează consilii de administrație, ca organe deliberative de conducere” (subl. mea).

Întrucât în ultimii zece ani solicitările mele privind digitalizarea și punerea în valoare a Tetraevanghelului deținut de Muzeul Olteniei s-au lovit de o inexplicabilă rezistență, intenționez să mă adresez membrilor Consiliului de administrație al Muzeului pe care îl conduceți.

Prin prezenta, solicit informații privind „componența, atribuțiile, organizarea și funcționarea consiliului de administrație” (art. 27, alin. 2), întrucât doresc să mă asigur că membrii lui primesc informațiile necesare privind organizațiile non-guvernamentale de prestigiu care au ca principal scop conservarea digitală pro bono a manuscriselor.

În al doilea rând, solicit informații privind consiliul științific al Muzeului Olteniei. Potrivit art. 28, alin. 1 din legea mai sus-pomenită, „în cadrul muzeelor și al colecțiilor publice de drept public pot funcționa consilii științifice, ca organe de specialitate alcătuite din specialiști de profil, cu rol consultativ în domeniul cercetării științifice, organizării sau structurării serviciilor, colecțiilor muzeale și activităților culturale.”

În al treilea rând, solicit informații despre cooperarea Muzeului Olteniei „cu organizații neguvernamentale, în vederea dezvoltării, protejării, conservării, restaurării, cercetării și punerii în valoare a patrimoniului muzeal, în interes științific sau cultural-turistic” (art. 12 din Legea muzeelor). Ce proiecte de cooperare a inițiat Muzeul Olteniei în vederea cercetării și punerii în valoare (inclusiv prin digitalizare) a Tetraevanghelului bizantin.

Vă reamintesc că în perioada 2009-2019 am pus la dispoziția Muzeului Olteniei informații despre posibile parteneriate cu organizații non-guvernamentale, dar mesajele trimise conducerii au fost ignorate.

Consider că această situație este inacceptabilă și intenționez să trimit sesizări pe acest subiect către Ministerul Culturii, Avocatul Poporului și Consiliul Județean Dolj.

Deoarece în trecut unele cereri pe care le-am trimis către Muzeul Olteniei au rămas fără răspuns, mă voi adresa instanței de contencios administrativ, în cazul în care prezenta cerere nu va fi soluționată în termenul legal de treizeci de zile.

Cu mulțumiri,

Conf. univ. dr. Emanuel Conțac


Am constatat astăzi că ziarul Adevărul a retras din ediţia online ştirea despre Tetraevangheliarul de la Craiova. Aşa cum arătam într-o postare de pe blog (şi de pe Oglindanet), articolul despre Tetraevangheliar conţinea câteva informaţii eronate. Sper din tot sufletul că presa va relua în mod corect subiectul la venirea echipei CSNTM în România.

În altă ordine de idei, Muzeul Olteniei va semna curând contractul cu Centrul pentru Studierea MS NT şi sperăm că la vară o echipă condusă de prof. Dan Wallace va putea studia şi digitaliza acest valoros manuscris bizantin.

Demersurile pe lângă Muzeul Naţional de Artă, care deţine 4 manuscrise importante, sunt nefinalizate, fiindcă mingea este acum în terenul Comisiei Muzeelor care trebuie să-şi dea avizul necesar. Sper din tot sufletul că membrii comisiei vor reuşi să se reunească şi să dea undă verde înainte de a fi prea târziu. Anul trecut lucrurile s-au mişcat prea încet  şi venirea echipei CSNTM nu a mai avut loc.


(Titlu alternativ: Tetraevangheliarul craiovean loveşte din nou!)

Teo Stanciu îmi atrage atenţia asupra unui material de pe Realitatea.net. Titlul este din gama afirmaţiilor bombastice fără acoperire în realitate: Un exemplar din cele trei Tetra-evangheliare din lume, aflat la Craiova, va fi tradus.

Să o luăm în ordine:

1)      În întreaga lume există sute de tetraevangheliare (manuscrise), în diverse limbi vechi şi noi, nu doar trei!

2)      Tetraevangheliarul de la Craiova nu va fi tradus, ci va fi studiat. Va fi citit şi vor fi notate acele locuri în care textul biblic suferă variaţii. Copiştii NT creează uneori câte o modificare (conştient sau inconştient) în textul pe care îl multiplică. Fenomenul nu este nou. Vă puteţi convinge de asta copiind (în româneşte) Evanghelia după Matei de mână şi verificând cât de fidel aţi transpus textul. Mai copiaţi Evanghelia de 10 ori la rând şi apoi mai vorbim.

Acestea sunt afirmaţiile umflate din titlu. Textul propriu-zis se deschide la fel de bombastic: “Noi amănunte despre istoria creştinismului ar putea fi cunoscute în curând. Asta după ce un exemplar din cele trei Tetra-evangheliare din lume va fi tradus. Cartea-document se află la muzeul Olteniei din Craiova, iar o echipă de americani urmează o traducă.”

“Noile amănunte” sunt în realitate atât de amănunte, încât nu vom putea afla nimic care să ne schimbe semnificativ percepţia despre istoria creştinismului. De remarcat sintagma “în curând”, care trimite la reclama “Coming soon” din trailerele americane. Singura afirmaţie adevărată este că „Tetraevangheliarul a fost scris pe piele de viţel”. Dar nu în medio-greacă, ci în greaca koine. Că „nu a fost tradus integral” nu e de mirare. Astfel de manuscrise nu se traduc de obicei. Textul Noului Testament îl avem deja în zeci şi sute de traduceri!

Mai zice textul aşa: „Manuscrisul de la Muzeul Olteniei din Craiova se află în atenţia unor experţi din Texas care vor să îl traducă. Specialiştii americani ce urmează să sosească în România spun că foarte importante sunt adnotările.”

Minune mare! Unde şi când au spus specialiştii din Texas că foarte importante sunt adnotările? Afacerea ia o turnură aberantă. Până să-i scriu eu ieri, Daniel Wallace (că el e din Texas) nu ştia nimic despre apariţia Tetraevangheliarului în presa românească! E clar, alienii sunt printre noi!

Morala: Să te ferească Dumnezeu de presa isterică şi pusă pe umflat subiectele. Adio decenţă, adio informare echilibrată, adio adevăr!


Articolul despre îndelungata mea negociere cu Muzeul Olteniei, în timpul interimatului asigurat de dl. Florin Ridiche, a fost publicat pe Oglindanet. Cristian Bădiliţă, care cunoaşte şi el din interior această aventură, a adăugat o notă care completează informaţiile furnizate de mine:

Post scriptum al redacţiei Oglindanet: Cu amărăciune confirm întreaga poveste relatată mai sus de dl. Conţac, pentru care am intervenit direct pe lângă dl. Toader Paleologu, ministru al culturii. Dar nici măcar intervenţiile repetate ale ministrului şi ale directorului său de cabinet, dl. Al. Bălăşescu, n-au dat roade vreme de un an de zile. Misterul rămâne intact. Pare incredibil (şi chiar este) ca pentru simpla fotocopiere a unui manuscris să fie nevoie de intervenţia unui ministru, atâta vreme cât practica respectivă ţine de domeniul banalităţii în lumea civilizată. Dar nu ne mai miră nimic. În România chiar şi pentru schimbarea unui bec la maşină e nevoie de solide intervenţii ministeriale. Sperăm că directorul actual de la Muzeul craiovean îi va acorda tot sprijinul dlui. Conţac, pentru că, în fond, Muzeul nu are decât de câştigat în registrul reputaţiei internaţionale. (Cristian Bădiliţă)


Un titlu din Adevărul (de Craiova) trâmbiţează pompos: „Senzaţional! La Craiova s-a descoperit unul dintre cele trei Tetraevangheliare din lume”. Dincolo de afirmaţia fabulos-ridicolă că în întreaga lume ar exista numai trei tetraevangheliare (!), titlul mai conţine un fals: anume că tetraevangheliarul de la Muzeul Olteniei din Craiova ar fi fost „descoperit” recent, deşi manuscrisul a fost cercetat încă din anii 70, fiind menţionat de altfel în lucrarea Cultura bizantină în România. Expoziţie cu prilejul celui de-al XIV-lea Congres internaţional de studii bizantine, Bucureşti, 6-12 sept. 1971, publicată la Bucureşti în 1971, de Comitetul de Stat pentru Cultură şi Artă.

Autoarea articolului, Irma Huculici, continuă dezinformarea scriind: „Cartea zăcea neştiută de nimeni în arhivele instituţiei.” Realitatea este alta. Cartea era cunoscută de ani de zile. Încă din primăvara lui 2009 eu însumi sunt în negocieri (nefinalizate) cu direcţiunea Muzeului Olteniei, în vederea digitalizării acestui important manuscris al Noului Testament de către Centrul pentru Studierea Manuscriselor Noului Testament din SUA. Directorul Centrului, Daniel Wallace, este unul dintre cei mai respectaţi specialişti în domeniul criticii de text a NT, iar CSNTM a digitalizat până acum zeci de manuscrise din diferite universităţi ale lumii. În august 2008 am avut ocazia să-l întâlnesc personal pe prof. Wallace la Münster, la un colocviu organizat de Institutul de Critică Textuală, cel mai important centru de profil din întreaga lume. Din vorbă în vorbă, am ajuns şi la subiectul „manuscrise greceşti ale NT deţinute de instituţii româneşti”. Ştiam că există vreo 10 la Academie şi vreo 4 la Muzeul Naţional de Artă, aşa că i-am promis prof. Wallace că la întoarcerea în România voi începe aranjamentele în vederea unei „expediţii” programate să aibă loc în vara lui 2009. Despre negocierile cu Biblioteca Academiei voi povesti probabil cu altă ocazie (Pentru moment pot spune doar că discuţiile cu diverse persoane din ierarhia acestei instituţii ar putea figura cu succes într-un roman suprarealist).

Aşadar, în luna februarie 2009, în urma unei cercetări asidue (anunţuri pe blogul personal, scrisori, telefoane peste telefoane, alergătură prin biblioteci) aflam că există un tetraevangheliar grecesc la Muzeul Olteniei, condus pe atunci (interimar) de dl. Florin Ridiche. La începutul lunii aprilie, după primele tatonări (promiţătoare), prof. Wallace trimitea deja prin email o scrisoare de intenţie şi un contract de colaborare conducerii Muzeului. La mijlocul lunii direcţiunea primea şi cópii scrise ale documentelor respective. Totul părea să meargă de minune. Atâta doar că pe 24 aprilie dl. Ridiche cerea introducerea în contract a unei clauze: „Muzeul nu-şi asumă răspunderea pentru interpretările care ar putea rezulta de pe urma traducerii manuscrisului”. O clauză foarte stranie, dat fiind că prof. Wallace şi echipa nu voiau (şi nu vor) să traducă manuscrisul, ci să-l fotografieze şi să-l studieze din perspectiva tipului de text pe care îl conţine. Manuscrisele greceşti se împart în mai multe familii „de text”, iar ca să-ţi dai seama din ce familie provine manuscrisul nu trebui să-l traduci. Ajunge să-l citeşti în greceşte şi să-l compari cu alte manuscrise. În fine, chiar dacă precizarea era inutilă, prof. Wallace n-a avut obiecţii şi contractul a fost revizuit în consecinţă.

Pe 29 aprilie, o veste-bombă! Dl. Florin Ridiche îmi comunică faptul că Muzeul nu mai doreşte colaborarea cu CSNTM şi că există deja un specialist al Muzeului care lucrează la editarea manuscrisului. Orice încercare a mea de a-i cere detalii suplimentare nimereşte într-un zid de cremene. Vestea mi se pare complet neverosimilă, fiindcă sunt absolut sigur că Muzeul Olteniei nu are niciun specialist în critică de text. Încerc să sugerez că poate cercetarea „specialistului” nu se suprapune cu proiectul CSNTM, că Centrul american doar va digitaliza manuscrisul şi, dacă se doreşte asta, va amâna cercetarea lui un anumit număr de ani etc. Nu se poate şi gata!

Decid că situaţia nu poate rămâne aşa. O instituţie deschisă pentru colaborare trânteşte dintr-odată uşa în nas unor cercetători recunoscuţi şi apreciaţi în toată lumea, pentru a scoate din joben un ilustru necunoscut căruia îi acordă exclusivitate? Afacerea pare desprinsă din teatrul absurdului.

Mă văd silit să reîncep demersurile din alt capăt. La sfârşitul lunii mai 2009 mă adresez Ministerului Culturii. Trimit o sesizare prin fax, în care prezint istoricul problemei, iar în luna august ministerul, prin vocea Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor recomandă Muzeului Olteniei să dea curs solicitării CSNTM (adresa 271/Patrimoniu/25.08.2009) de a cerceta şi fotografia manuscrisul. Între timp, la conducerea Muzeului a revenit dl. Mihai Fifor, care se arată foarte deschis pentru proiect şi îmi spune că manuscrisul este acum în atenţia conservatorilor muzeului. Dacă totul decurge conform planului, în vara acestui an echipa CSNTM va veni în România pentru a digitaliza acest preţios tetraevangheliar bizantin. Autoarea articolului din Adevărul, Irma Huculici, chiar dacă nu dovedeşte competenţa jurnalistică necesară pentru a prezenta în mod judicios faptele, compensează această carenţă prin certe capacităţi oraculare, prezentând la timpul trecut ceea ce urmează să aibă loc: „Conducerea muzeului a aflat despre valoarea cărţii de la câţiva specialişti americani care au ajuns la Craiova şi au solicitat să studieze cartea din arhiva Muzeului Olteniei.” Aşa să fie!