În ziua când ziarul Adevărul a început să distribuie Biblia în ediția GBV (Gute Botschaft Verlag), am fost sunat de mai multe persoane care mi-au cerut lămuriri. Fiindcă nu o văzusem, m-am abținut să comentez. Am semnalat doar comunicatul Patriarhiei Române și reacția lui Radu Preda.

La scurtă vreme am fost sunat de RVE Suceava pentru a da o declarație. Evident, chestiunea nu poate fi tranșată ca la MacDonalds, într-un minut, mai ales că în chestiuni care privesc traducerea Bibliei sau relația dintre ortodoxie și protestantism sămânța de scandal nu trebuie căutată prea departe.

Unde am rămas? Între timp Adevărul a ieșit la rampă cu un comunicat de presă.

A urmat și comunicatul de presă al Editurii Orizonturi.

A urmat și o reacție a lui Marius Cruceru, care e filolog, cu interese în zona biblisticii și a patristicii.

Câteva comentarii pe marginea comunicatului Patriarhiei Române

1. Este de înțeles că Biserica Ortodoxă dorește să-și mențină credincioșii în parametrii dogmatici ai mărturisirii de credință ortodoxe.

2. Da, există confesionalizare în actul de traducere a Bibliei. Mă ocup de câțiva ani de aceste probleme și știu cam ce de ce năzbâtii sunt în stare traducătorii (indiferent care este spațiul din care provin).

3. Faptul că unii credincioși au sesizat patriarhia că au fost „induși în eroare” implică o judecată de valoare asupra Bibliei vândute de Adevărul. Se sugerează că Biblia pusă în vânzare, fiind „neoprotestantă”, conține în mod apriori erori doctrinare sau de altă natură. Impresia este accentuată de ultima parte a comunicatului, în care clerul este invitat să informeze publicul că Biblia de la Adevărul „nu este ortodoxă şi conţine diferenţe majore de traducere faţă de textul oficial al Sfintei Scripturi a Bisericii Ortodoxe Române”. Din nefericire, până acum nimeni (după știința mea) n-a indicat care sunt aceste „diferențe majore de traducere” și dacă ele constituie greșeli în raport cu originalul după care s-a tradus.

4. Dacă premisa de la care se pleacă este că Biblia sinodală, în relația cu Biblia neoprotestantă, este ca eidos-ul platonician în raport cu o copie palidă a acesteia din lumea sensibilă, premisa este greșită. Atât Biblia ortodoxă, cât și Biblia protestantă sunt variante legitime ale unui arhitext pe care îl numim în mod convențional „Biblia”. Fiecare conține opțiuni confesionalizate, cu puncte slabe și puncte forte. Rămâne ca noi să le analizăm și să le taxăm, după caz.

5.În tradiția biblică românească, unele ediții ortodoxe au fost traduse după ediții făcute de protestanți. Noul Testament de la Bălgrad (1648) a fost tradus în bună măsură după o ediție greco-latină editată de calvinistul Theodor Beza la Geneva în 1580. Umanistul (ortodox) Nicolae Milescu a tradus VT după o ediție a Septuagintei editată de protestanți la Frankfurt, în 1597, cu urmarea că prima Biblie românească (1688) conține o carte pe care ortodocșii nu o recunosc ca fiind canonică (Pentru sîngurul-țiitoriul gând). Este oare, din acest motiv, Biblia de la București una neortodoxă? În sec. XIX, mitropolitul basarabean Gavriil Bănulescu a acceptat o colaborare cu Societatea Biblică Rusă, filială a Societății Biblice Britanice. Simplificând o poveste complicată (din care îl omit pe greco-catolicul Samuil Micu), aș spune că Biblia rezultată, tipărită la  Sankt Petersburg (1819), cu bani protestanți, a fost republicată de clericii ortodocși Filotei al Buzăului, respectiv Andrei Șaguna. În Țara Românească, episcopii ortodocși au acceptat tipărirea și difuzarea unei ediții protestante tipărite la Smirna în 1838. Această ediție (protestantă și ortodoxă în același timp!) a cunoscut numeroase reeditări. Ultima colaborare ecumenică pe acest tipar o reprezintă NT publicat de Societatea Biblică Interconfesională în 2009. (Las deoparte Bibliile ortodoxe tipărite pe hârtie protestantă în 1968 și 1975).

6. Versiunile ortodoxe din sec. XX au ajuns să folosească unii termeni propuși prima dată de Bibliile protestante din sec. XIX (ex, templu, adulter, moștenitor). Făgașele textual-confesionale se mai intersectează, termenii trec dintr-o ediție în alta. Nitzulescu era profesor de teologie la ortodocși, dar traducea NT pentru Societatea Biblică Britanică. Verbul „a îndreptăți”, folosit de el în 1897, a ajuns folosit, după aproape un secol, de versiunea Bartolomeu Anania! Uneori nu doar cuvintele trec dintr-un spațiu teologic în altul, ci și oamenii. Dumitru Cornilescu a început ca ortodox și a sfârșit ca evanghelic. Biblia lui a inaugurat ea însăși un făgaș textual important, în prelungirea căreia stă și Biblia tipărită de Adevărul.

7. În opinia mea, multe dintre cusururile care ar putea fi reproșate versiunii Cornilescu sunt îndreptate în ediția GBV. Din acest motiv, cei care se simt trași pe sfoară de Biblia difuzată de Adevărul au datoria de a spune precis ce îi nemulțumește. S-ar putea ca în anumite situații să aibă dreptate. S-ar putea uneori ca problema să fie în mintea cititorului, nu în textul citit!

(Comentarii și observații pe marginea comunicatelor date de Adevărul, respectiv Editura Orizonturi, în alte două postări).

Reclame

Cu mai bine de o săptămână în urmă am ţinut la biserică un studiu din Efeseni 4:11-16. Cu acest prilej am descoperit că Ef. 4:12 ar avea nevoie de o nuanţare în ce priveşte expresia „pentru desâvârşirea sfinţilor” (gr. πρὸς τὸν καταρτισμὸν τῶν ἁγίων).

Termenul care ne interesează este καταρτισμός, katartismos, tradus de Cornilescu prin „desăvârşire” (cf. Segond perfectionnement des saints).

În greaca clasică, termenul katartismos se foloseşte cu mai multe sensuri, în funcţie de context:

–          reconciliere, restaurare

–          îndreptare (sau aşezare a unui os fracturat)

–          finalizare (a procesului de creştere a dinţilor)

–          pregătire, aranjare (a unui obiect)

–          antrenare, echipare

Acest ultim sens pare cel mai potrivit în contextul din Efeseni. Pavel spune că Hristos a dăruit Bisericii o “ierarhie slujitoare” care să-i “echipeze” pe sfinţi pentru ca şi ei să slujească, ducând astfel la creşterea (zidirea) trupului lui Hristos.

Bun, şi ce e greşit dacă zicem “desăvârşire” în loc de “echipare” (sau pregătire)? Nu e greşit, dar poate sugera ideea că trebuie ne desăvârşim şi apoi să slujim. La o adică, ne putem sustrage slujirii invocând motivul că nu suntem încă desăvârşiţi. Şi am avea dreptate, fiindcă desăvârşiţi o să fim doar la Domnul, când va veni ceea ce este desăvârşit (ὅταν δὲ ἔλθῃ τὸ τέλειον,  1 Cor 13:10). Numai că Pavel nu spune că trebuie să ne desăvârşim mai întâi, ci că trebuie să ne echipăm.

Să vedem ce au făcut traducătorii vechi şi noi cu acest termen – katartismos

NT. 1648împreunarea sfinţilor (Hm… cam nefericit termenul)

Bibl. 1688întemeiarea sfinţilor (N-au nimerit-o nici editorii munteni)

Micu 1795săvârşirea sfinţilor (Termen preluat de Şaguna, Filotei al Buzăului şi Biblia 1914. Deja ne apropiem de termenul modern desăvârşire).

Biblia 1874desevârşirea sânţilorŭ (Soluţie care se va fi preluată de traducerile din sec. XX)

Nitzulescu 1897 întregirea sânţilor (Nici aşa nu sună prea grozav.)

Galaction 1939desăvârşirea sfinţilor (=1874, Cornilescu şi ediţiile sinodale 1968-2008)

Anania 2001 ca să-i pregătească pe sfinţi (Ei, în sfârşit cineva a nimerit-o! Era şi timpul.)


Membrii echipei „Monumenta linguae Dacoromanorum” (22 la număr, după socoteala mea provizorie) se vor reuni la Iaşi în perioada 11-14 februarie, pentru un simpozion intitulat

«Explorări în tradiţia biblică românească».

Programul (vezi AICI) este împărţit în şapte secţiuni majore:

  • Probleme specifice de paleografie chirilică
  • Probleme ale versiunii moderne
  • Lexicologie şi gramatică istorică românească, onomastică biblică, frazeologie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Traductologie. Comparaţia versiunilor de referinţă între ele şi cu originalele
  • Probleme ale comentariilor. Erudiţie biblică
  • Probleme ale comentariilor. Patristică
  • Probleme ale comentariilor. Teologie biblică

Programul include 33 de prezentări (un adevărat maraton în 3 zile!). Semnalez aici doar câteva dintre referatele care vor fi susţinute:

Marius Cruceru, Opţiuni şi dileme de traducere: a) Pot fi conciliate tradiţii bisericeşti diferite în interpretarea textului evanghelic (exemple din 1 Ioan şi Iacov); b) Între arhaisme şi neologisme în traducerea textului biblic; c) Între interpretări moderne şi chei hermeneutice patristice

Eugen Munteanu, Greşeli de traducere în vechile versiuni româneşti ale Bibliei

Maria Husarciuc, Expresii, sintagme şi proverbe de sorginte biblică. Cum le studiem

Dragoş Mîrşanu, Cu sau fără Niceea: cât este de acceptabilă azi interpretarea teologico-bisericească a Sfintei Scripturi?

Subsemnatul va avea şi el o intervenţie  a) Traducerea termenilor presbyteros şi presbyterion în tradiţia biblică românească; b) Verbul dikaioun la apostolul Pavel şi traducerea lui în tradiţia biblică românească c) Condiţionări eshatologice în traducerea secvenţei ta chilia ete din Apoc. 20, în tradiţia biblică românească.


De mai bine de o lună citesc Noul Testament de la Bălgrad (1648). E o traducere frumoasă şi destul de cursivă, dacă eşti deja obişnuit cu vocabularul biblic al sec. 17. Pentru desluşirea anumitor versete, e indicat totuşi să ai alături un Nou Testament grec sau BibleWorks.

Am ajuns astăzi la Ioan 2:10: „Tot omul întâiu pune vinul bun şi deacă să veselescu, atuncea cel mai slabu…”. Am recunoscut în spatele lui „veselescu” verbul μεθυσθῶσιν (μεθύσκω, methysko = a se îmbăta), care în NT mai apare în Luca 12:45, Ef. 5:18, 1 Tes. 5:7 şi Apoc 17:2 (aici metaforic). Se pare că traducătorii, dintr-un anumit tact pastoral, n-au vrut să le dea argumente biblice eventualilor cititori certaţi cu sobrietatea şi prieteni la toartă cu ulcica sau halba. Aşa că au tradus verbul în mod eufemistic. N-au fost singurii, în tradiţia biblică românească. Dar să vedem cum stau lucrurile în alte versiuni.

Bibl. 1688: „Tot omul întâiu vinul cel bun pune, şi, când să vor îmbăta, atuncea pre cel mai prost.” Alte traduceri de mai târziu (Samuil Micu, Bibl. 1874, Nitzulescu 1897, Bibl. 1914) au păstrat verbul „a se îmbăta”. Corect.

Cornilescu 1921 mai taie din forţa originalului, redând verbul μεθυσθῶσιν prin „au băut bine” (Soluţia se regăseşte şi în Galaction 1938). Bine, bine, dar cât de bine? Fiecare îşi poate reprezenta episodul după puterile imaginaţiei. Soluţia e menită să navigheze strâmtoarea periculoasă dintre Scyla beţiei şi Carybda trădării textului. Pe urmele acestei soluţii, versiunea NTR concede totuşi un grad mai ridicat de concentraţie versetului: nuntaşii pomeniţi de nun „au băut mult”. Mult, dar cât?

Bibl. 1968, care a prelucrat textul lui Galaction (temperându-i adesea excesele), a diluat verbul, traducându-l cu „se ameţesc”. „Ameţeala” s-a moştenit în Biblia 1975 şi de acolo a trecut în Biblia Anania (2001). Nu-i aşa, una e să te îmbeţi, alta e să te ameţeşti. Versiunile din această categorie îi fac pe nuntaşii din mintea nunului să pară un pic mai înţelepţi. Un pic.

Concluzie: Cred că soluţia „a se îmbăta” trebuie păstrată, ca să fim fideli faţă de textul biblic. DAR…

1)      Dacă vrem să păstrăm şi o abordare pastorală asupra traducerii, ar trebui să facem şi un aparat de note. Biblia a fost lăsată să fie citită într-o comunitate interpretativă. Nu punem lacătul pe Scriptură, sub motiv că omul de rând s-ar deda la beţii, dacă ar ajunge să o citească acest verset de unul singur. DAR… oricât de protestant aş fi, consider că în citirea Scripturii, oamenii neinstruiţi (ἰδιῶται, în sensul versetului 1 Cor 14:23) au nevoie de călăuzire din exterior („Cum am să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?”). Altminteri, cu o traducere exactă, dar cu o hermeneutică bolnavă, s-ar putea să avem oameni care transformă versete din Biblie  în argumente pentru de a răzgâia firea pămânească. „Uite, frate, scrie în Biblie negru pe alb că nuntaşii se îmbătau!”

2)      Afirmaţia că nuntaşii din Israelul sec. I obişnuiau să bea până se îmbătau este făcută de maestrul de ceremonii. Dar acesta nu este reprezentativ pentru etica Împărăţiei lui Dumnezeu. Prin urmare nu tot ce apare scris în Biblie trebuie şi aplicat, dacă avem de-a face cu afirmaţii vine de la un personaj contra-exemplu.

3)      Biblia conţine zeci de versete despre vin/băutură/a bea. O hermeneutică sănătoasă trebuie să vadă mesajul Bibliei în ansamblu, nu să folosească abuziv câte un verset rupt din context.