Am comentat deja comunicatul Patriarhiei Române (AICI), comunicatul dat de Adevărul Holding (AICI).

Urmează analiza comunicatului dat de directorul Editurii Orizonturi (vezi AICI).

1. „Există o Biblie unică, neputându-se vorbi de Biblii proprii fiecărui cult”. Din punctul de vedere al uzului, se poate vorbi de Biblii proprii anumitor culte. Nici măcar Biblia, cartea centrală a creștinismului, nu se poate sustrage confesionalizării. Dovada clară în acest sens este tocmai scandalul creat în jurul acestei Biblii. Dacă ce spune Ioan Enescu în comunicatul său ar fi adevărat în sens absolut, nu ar mai fi trebuit să dea explicații printr-un comunicat.

2. „Editura Orizonturi a publicat versiunea Bibliei în traducerea preotului Dumitru Cornilescu, apreciată de criticii din vremea publicării ei ca fiind: ««net superioară oricărei alte traduceri etc.»”. Trebuie precizat că Editura Orizonturi NU a publicat ediția princeps (1921) a traducerii ierodiaconului Cornilescu (care nu a fost niciodată preot!). Nu a publicat nici ediția 1924 (folosită de evanghelici astăzi), ci o revizuire a ediției 1924. Schimbările între Cornil. 1924 și ediția GBV îmi par a fi destul de numeroase. Dacă pot risca o estimare, aș spune că circa 10-15% din textul lui Cornilescu a fost înlocuit, revizuit, actualizat, corectat.

3. „Subliniem în mod deosebit că traducerea preotului Dumitru Cornilescu a fost acceptată de Biserica Ortodoxă Română, apărând cu binecuvântarea Patriarhului României.”

Ei, aici intrăm deja pe tărâmul dezinformării și a corigenței la istorie. O dată că Dumitru Cornilescu n-a fost preot (cum am menționat deja) și o dată că BOR nu a dat niciodată aprobare / binecuvântare oficială (sau de alt fel) acestei versiuni. Legenda că Biblia 1921 ar fi apărut cu binecuvântare patriarhicească sau sinodală a fost, după toate probabilitățile, lansată de venerabilul Iosif Țon. Se regăsește în scrierile domniei sale, în unele conferințe pe care le-a ținut, în prefețele NT românesc editat de el. I-am scris personal lui Iosif Țon că informațiile pe care le are (și pe care le difuzează cu nonșalanță) sunt eronate. Cu rezultatul că nu mi-a mai răspuns la emailuri. (Deh, tinereii aroganți și obraznici trebuie ignorați).

Întrebarea care urmează și corolarul („Ar fi acceptat oare Patriarhul României să binecuvânteze o Biblie neoprotestantă?! Biserica Ortodoxă Română nu şi-ar fi putut însuşi, în niciun caz, o versiune neoprotestantă aşa cum se apreciază în comunicatul Patriarhiei.”) pică de la sine, fiindcă premisa de la care se pornește este falsă! Trebuie să ne dezbărăm odată de falsificarea adevărului istoric, sub motiv că scopul este bun! Cum spuneam și în altă postare, drumul spre iad este pavat cu dezinformări. (N.B. Postarea a fost retrasă, adevărurile prezentate în ea rămân valabile).

„Faptul că, ulterior, Biserica nu a mai agreat traducerea preotului Cornilescu nu a fost generat de vreun viciu al traducerii, ci de neînţelegerile dintre Patriarhia Română şi persoana traducătorului.” Iarăși, premisă greșită, concluzie falsă.

Tendința de a gonfla merite, cifre, CV-uri, de a face ca unele persoane să apară altceva decât sunt, constituie o boală cronică a unor lideri evanghelici (și nu doar a lor). E vorba de o strategie compensatorie? Comunitățile marginale simt nevoia să-și umfle nițel gușa, cam ca broasca lui Esop care se compara cu boul venit să se adape.

Dar modestia e o virtute pe care o învățăm și din Biblie, nu doar din fabulele lui Esop, nu-i așa?

La final, îi dau dreptate lui Ioan Enescu: „Ne oprim aici, suntem în Săptămâna Mare.”

P.S

(via Phaedrus)

The Proud Frog
An Ox the Frog a-grazing view’d,
And envying his magnitude,
She puffs her wrinkled skin, and tries
To vie with his enormous size:
Then asks her young to own at least
That she was bigger than the beast.
They answer, No. With might and main
She swells and strains, and swells again.
„Now for it, who has got the day ?”
The Ox is larger still, they say.
At length, with more and more ado,
She raged and puffed, and burst in two.[1]


[1] Phaedrus. (1913). The Fables of Phaedrus Translated into English Verse (C. Smart, Trans.). Medford, MA: G. Bell and Sons, Ltd.
Reclame

Săptămâna trecută am parcurs în greacă primele 15 versete din Ioan 6. Fără să-mi fi propus o comparare sistematică între Cornilescu şi Nestle-Aland, am descoperit că cel puţin în anumite versete Cornilescu se depărtează de textul original şi urmează formularea din Segond. Unul dintre ele (Ioan 6:13) se adaugă astfel unei liste tot mai lungi care sugerează că atât pentru VT, cât şi pentru NT, Cornilescu a apelat sistematic la Segond.

Redau mai jos versetul din Ioan 6:13. Partea finală a versetului este cea în care găsim diferenţa.

συνήγαγον οὖν καὶ ἐγέμισαν δώδεκα κοφίνους κλασμάτων ἐκ τῶν πέντε ἄρτων τῶν κριθίνων ἃ ἐπερσσευσαν τος βεβρωκσιν.

Partea cu bold înseamnă „[fărâmele] care au prisosit celor care mâncaseră”. La Segond şi la Cornilescu, secvenţa cu bold este tradusă printr-o temporală: „după ce mâncaseră toţi”.

Cornilescu: Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile care rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toţi.

Segond: Ils les ramassèrent donc, et ils remplirent douze paniers avec les morceaux qui restèrent des cinq pains d’orge, après que tous eurent mangé.

Să vedem cam ce găsim în tradiţia biblică românească:

NT Bălgrad: carele rămasără de ceia ce mîncară

Bibl. 1688: carele au rămas celor ce au mîncat [din perspectiva limbii moderne, traducerea este ambiguă, fiindcă se poate înţelege că au rămas pentru cei care au mâncat]

Micu (1795): care au fost rămas de la cei ce mâncase

Galaction (1938): rămase de la cei ce au mâncat

NTR (2007): pe care le lăsaseră cei ce mâncaseră

NT TSB (2009): care rămăseseră de la cei care mâncaseră

Bădiliţă (2010): care prisosiseră de la cei care mâncaseră