Aflu de la prietenul meu Alin Cuc că revista Dilema a publicat recent un articol semnat de Gabriel Jarnea, cu privire la cartea Biserica prin pustiul roșu, a istoricului adventist Gheorghe Modoran. Găsiți articolul AICI.

Cel mai interesant paragraf este următorul.

„Lucrarea aceasta merită atenţia cititorului, indiferent de simpatiile şi antipatiile sale confesionale, cu atît mai mult cu cît în Biserica Ortodoxă Română, dar şi în alte confesiuni, o iniţiativă de anvergură similară întîrzie să apară. O lucrare comparabilă a apărut în 2010, Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă, scrisă de un tînăr predicator penticostal, Vasilică Croitor. Imediat după apariţia acelei lucrări, în 2010, întreaga conducere a cultului penticostal a demisionat. Autorul avusese curajul de a trata unitar întreaga perioadă comunistă, fără menajamente faţă de conducătorii actuali ai cultului, al căror trecut obscur şi nedemn este depozitat, în mare parte, în Arhivele CNSAS.”

Nu știu de unde are domnul istoric informațiile. Dar n-ar strica să se documenteze, în conformitate cu uzanțele breaslei sale, mai de la sursă, adică de la autorul cărții Răscumpărarea memoriei și, eventual, de la „demisionari”.

Reclame

Volumul Și cerul s-a umplut de sfinți…, editat de Cristian Bădiliță și Emanuel Conțac, va fi lansat marți, 13 martie, la Institutul Teologic Penticostal din București, în cadrul unui eveniment organizat în parteneriat cu Editura Curtea Veche.

Lansarea va avea loc în aula Institutului Teologic Penticostal, B-dul Uverturii nr. 210-220, sector 6, București, începând cu ora 18.00.

Vor vorbi despre fenomenul martiriului în antichitate și în prezent:

  • Lector univ. dr. Emanuel Conțac
  • Pr. dr. Lucian Dîncă (Centrul de Studii Bizantine „Sfinții Petru și Andrei”, București)
  • Pastorul Vasilică Croitor (autorul cărții Răscumpărarea memoriei. Cultul Penticostal în perioada comunistă)
  • Asist. univ. drd. Ciprian Bălăban (Institutul Teologic Penticostal din București)

Intrarea liberă!


Mâine plec în Croaţia, deci probabil adio blog până luni seară. Chindălul (Kindle-ul) îmi oferă acces la internet, dar destul de greoi şi ineficient, deci comentariile vor fi aprobate cu întârziere.

Până una-alta, postez mai jos câteva fotografii de la simpozionul „Libertatea de conştiinţă şi de credinţă” organizat de Grupul Ecumenic de Rugăciune din Parlamentul României în parteneriat cu European Christian Political Movement.

Impresie sumară: viitorul creştinismului nu arată prea bine. Unele state europene sunt foarte dure cu cei care, prin valorile lor creştine, refuză conformismul ideologic la care ne obligă noua intoleranţă secularistă.

Pentru câteva poveşti de groază din Europa secularist-umanistă a secolului 2011 vezi site-ul organizaţiei britanice Christian Concern.

Una dintre presiunile cele mai mari se manifestă din zona organizaţiilor care apără drepturile homosexualilor. Imaginaţi-vă un jurnalist homosexual care merge undercover la un psiholog creştin pretinzând că vrea să primească sprijin şi consiliere pentru a-şi schimba orientarea, o înregistrează pe doamna psiholog şi apoi o dă la gazetă pentru această „crimă”, astfel încât breasla psihologilor o ia la rost pe „vinovată” şi ameninţă să-i ridice acreditarea şi dreptul de a-şi mai practica profesia.

De bună seamă că jurnaliştii gay au isprăvit cu darea în vileag a tuturor severinilor şi miticilor români sau de altă naţie care îngroaşă corupţia în Parlamentul European sau aiurea şi au decis că trebuie scoşi pe făraş din breasla psihologilor toţi creştinii care se întâmplă să aibă alte convingeri pe acest subiect.

Mai jos câteva fotografii de la eveniment, cu mici comentarii.

Sala Drepturilor Omului, în care s-a ţinut simpozionul.

De la stânga la dreapta: o bucăţică din Adrian Lemeni (ministrul cultelor, for all practical purposes), Teodor Baconschi, senatorul Gheorghe David, un personaj care nu mi-e cunoscut, deputatul Mircea Lubanovici şi încă o figură necunoscută.

De la dreapta la stânga: Emanuel Conţac, Corneliu Constantineanu (rectorul ITP) şi pastorul Vasilică Croitor (vorbitor la una dintre sesiunile de dezbateri)

La pauza de cafea. De la stânga la dreapta: deputatul Mircea Lubanovici, Corneliu Constantineanu şi Emanuel Conţac

Ghiciţi ce subiect e pe ordinea de zi a acestei mici sesiuni informale? Aţi ghicit: evenimentele de la Peniel. Pastorul Viorel Candreanu (stânga) dezbate subiectul cu Vasilică Croitor. Sau vice versa. Pe chipul Mihaelei Croitor citesc următoarea întrebare: „De ce oare Shakespeare n-a scris nicio piesă cu titlul „Too Much Hysteria for (Almost) Nothing”?

Şi aici tot despre dănţuiala de la Conferinţa Peniel se discută. Ok, spunem nu dănţuielilor, dar spunem nu şi bojocilor inflamaţi (tardiv) de o retorică ieşită din matcă. După muşte nu se trage cu tunul! Alături de mine: Miti Piscuc şi Dragoş Ştefănică, a căror carieră pastorală sper că n-am compromis-o prin această atitudine „căldicico-liberală” faţă de evenimentele de la Peniel.

The Fellowship of the Ring? Not so. Rather, The Fellowship of the Bracelet. Not ashamed! Pentru detalii despre această campanie desfăşurată în Marea Britanie, vezi http://www.notashamed.org.uk/

New forces joining in!

 


Lee Grady, contributing editor of Charisma, has recently written on his blog an article about Romanian Pentecostalism, giving Mr. Ioan Ceuta the “prime time” while at the same time distorting the image of mainstream Romanian Pentecostalism in a manner which I find deeply troubling. Had this article been written by Mr. Ceuta himself, I would have had no quarrel with it. But since it is written by an editor who could and should know better, I cannot help writing a response. Truth, given its nature, cannot be imprisoned (in words or otherwise). Seeing the uncanny portrayal of the new heroes of the post-Communist Romania only serves to kindle the “fire in the bones” which features so prominently in the header of Lee Grady’s blog.

Like so many Romanian pastors who lived through the communist era, Ceuta has walked through fire and emerged stronger in his faith.” So writes Lee Grady about the president of Bucharest Christian Center. Does the author mean what he says? Has he asked Mr. Ceuta anything about what life was like during Communism and how he responded when faced with “communist oppression and intimidation”? What precisely stands behind the Biblical “fire metaphor” out of which pastor Ceuta emerged so strong in his faith? If “ministry was not easy for Ceuta during the dark days of Nicolae Ceauşescu”, what was it like more precisely? In fact, how hard was it for Pastor Ceuta to get a passport and a visa in order to pursue his studies in the United Stated beginning with 1987, at a time when most Romanians leaving their country had to cross the Danube swimming to Yugoslavia and risk being shot?

Does Lee Grady know that last year a solid book written by a young Pentecostal pastor has cast a new (and very troubling) light on the dark Communist regime by showing that the degree of control which the Securitate exerted over the Church surpassed all our fears? Given the publication of this book, aptly titled Redeeming the Memory, to say that “covert government informants strictly monitored all pastors during Ceauşescu’s era” is not only a gross understatement but also a serious misunderstanding and misrepresentation of reality. The infamous Securitate did not only monitor (that was the easy part), it controlled. The informants were not “governmental” in any sense. They were members of our churches, especially leaders from every level of church life. Some pastors were not simply informants. They were agents of the Securitate, trained accordingly and entrusted with well-defined missions, to be fulfilled in Romania or on abroad. The degree in which the Securitate managed to recruit church informants and control the leadership structures of the Romanian churches (or any other institution, for that matter) makes the stuff of nightmare. Those who have spent time poring over the files stored by the Council for the Study of the Archives of the Former Securitate know what I mean when I say this. And there are enough of them for Lee Grady to interview, if so he pleases.

In one of his letters published on the internet after the release of Redeeming the Memory, pastor Ceuta has claimed that his file had been burned. If I were Lee Grady, I would ask Mr. Ceuta: “Were you ever approached by the Securitate with the proposal to collaborate?”, “What kind of files did the Securitate keep about you and why were they destroyed?”, “By what strange preternatural powers were you able to divine the theme researched by Dr. Emanuel Conţac in the Archives of the former Securitate, at a time when this information was not yet public?” and  “If it is true, as you claimed numerous times, that the past belongs to the Council for the Study of the Archives of the Former Securitate, why have you sought accreditation with the Council in order to do research in the Archives?” These and many other illuminating questions could have been asked of Mr. Ceuta who, I am sure, has very incredible stories to tell to well-meaning (albeit perhaps somewhat too credulous) listeners.

If it is true that after Ceauşescu’s execution communism fell officially, please note the fine printing. The Communists who ousted Ceauşescu made him the scapegoat for all the evils which they had amply supported in the previous decades and reinvented themselves as the new democrats (in a transition from red to pink, as professor Peter Kuzmič would say). In January 1990, Communism and the Securitate no longer existed officially. In point of fact, as pastor Vasilică Croitor (author of the much debated Redeeming of Memory) well knows, the Securitate, baptized with a new name, unto the same old mission, regrouped and continued to keep its Sauronic eye on the churches.

I agree with Ceuta (as quoted by Lee Grady) that “Romanians had lost hope that we would ever be free” and that “We had accepted slavery like the Israelites did in Egypt”. But I think that both Ceuta and Lee Grady fail to see how these solid facts square with the other realities of that time. If Romanians were enslaved by Communism (which they were), Mr. Ceuta is hard put to come with a plausible answer to the question: “How could the Pentecostal Moses travel so freely between Pharaoh’s palace and the Promised Land (i.e. America) at a time when 99% Romanians were, for all practical purposes, in chains”? Either the Communist Pharaoh was not such a bad guy after all, or the Pentecostal Moses (turned Mordechai lately) was not so revolutionary after all!

 (To be continued)


Cartea Răscumpărarea Memoriei, indiscutabil cartea anului la evanghelicii români, a stârnit o adevărată emulaţie în privinţa studierii istoriei penticostalismului românesc. Eu însumi am devenit mai interesat de istoria comunistă, deşi nu strict de cea penticostală, în urma interacţiunii, ca editor, cu materialul prezentat în lucrarea pastorului Croitor.

Cultul Penticostal a delegat o comisie alcătuită din trei cercetători, care să se ocupe de studierea trecutului comunist, dar nu ştiu încă dacă şi-au luat atribuţiile în serios.

Ştiam de Ioan Ceuţă, liderul organizaţiei Adunările lui Dumnezeu, că este interesat de istorie. Am scris la vremea cuvenită câte ceva despre lucrările lui de istorie (AICI, AICI, AICI şi AICI). În perioada octombrie–noiembrie l-am întâlnit (mai bine zis, „l-am văzut”) în câteva rânduri în sala de studiu a CNSAS. Deşi lista cu cercetători acreditaţi de CNSAS n-a fost multă vreme actualizată, l-am descoperit recent în listă, după cum puteţi vedea mai jos. Tema lui de studiu se intitulează „Mişcarea Penticostală în perioada comunistă – Biserici (comunităţi) penticostale şi pastori (lucrători). Relaţia lor cu statul totalitar”.

Eu unul sunt extrem de curios cu privire la rezultatul cercetării întreprinse de dl. Ceuţă şi cred că nu voi rata prilejul de a-i recenza cartea.

Lista cu cercetători acreditaţi de CNSAS conţine încă un nume nou: Pavel Riviş Tipei. Faptul că însuşi preşedintele în exerciţiu al Cultului Penticostal s-a acreditat ca cercetător nu poate fi decât îmbucurător. Deşi multă vreme dr. Riviş Tipei a refuzat să ia o poziţie clară cu referire la cartea Răscumpărarea memoriei, văd în această recentă acţiune a sa un sprijin tacit pentru demersul început de pastorul Vasilică Croitor.

Iată deci că încet-încet trecutul nostru ca mişcare se recuperează şi vom avea ocazia de a dezbate subiectul şi în anii care vor urma. Cu siguranţă că perspectivele cercetătorilor care se ocupă sau se vor ocupa de istoria penticostală nu vor fi identice, dar cred că dialogul (chiar şi de pe poziţii opuse sau complementare) poate fi util.

Precizez că, potrivit regulamentului CNSAS, cercetătorii acreditaţi sunt acreditaţi în baza unei cereri în care se angajează că vor fructifica cercetarea lor în studii, articole şi cărţi ştiiţifice.

Lista completă a cercetătorilor acreditaţi poate fi văzută AICI.


Dănuţ Mănăstireanu a publicat deja un dialog (nu chiar atât de) imaginar despre Răscumpărararea memoriei. Al lui este destul de amplu şi intră în substanţa cărţii. Singurul dialog (foarte scurt) pe care mi-l pot imagina momentan, pornind de la o întrebare foarte des pusă în ultima perioadă, este următorul:

-Şi totuşi, frate, cui foloseşte această carte?

-Dvs., care întrebaţi asta, în niciun caz!


Cristian Vasile este un tânăr cercetător de la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Nu este evanghelic, dar înţelege perfect nevoia de reformă morală a bisericilor româneşti. A participat la lansarea cărţii Răscumpărarea memoriei şi a scris o recenzie despre ea în revista Apostrof.

Acest text (vezi mai jos), scris de un cercetător laic, este o palmă răsunătoare peste obrazul tuturor marinelilor, marinerilor şi marinalilor evanghelici de extracţie (neo)comunistă, care văd numai demoni şi cabale în spatele cărţii Răscumpărarea memoriei.

Este, în fond, o dovadă clară că se poate scrie civilizat şi informat despre Răscumpărarea memoriei, chiar şi când nu eşti de-acord întru totul cu autorul.

Sursa imaginii: Răscumpărarea Memoriei. Dă click pe imagine pentru a o mări.