Despre dezacordurile din Cornilescu am mai scris.

Joi, pe când se citea textul pentru ora de rugăciune din Coloseni 2, am fost deturnat de la năzuințele mele duhovnicești de un anacolut din versetul 2:19.

Spre nefericirea mea, textul mi s-a înfipt în minte ca o așchie. Genul de așchie pe care n-o pot scoate decât prin cercetarea atentă a problemei. (Ce să facem, sesizarea greșelilor de limbă nu este la liberă alegere).

Evident, neavând textul grec la îndemână, n-am putut să mă edific pe loc asupra chestiunii.

Acum am găsit răgazul de a face autopsia originalului, care nu are probleme.

Structura se prezintă după cum urmează:

SB + P + 4 participii[1] + SB + 2 participii[2] + P

„Very neat”, cum ar spune americanul.

(SB) μηδεὶς  ὑμᾶς (P) καταβραβευέτω
θέλων ἐν ταπεινοφροσύνῃ καὶ θρησκείᾳ τῶν ἀγγέλων,
ἃ ἑόρακεν ἐμβατεύων,
εἰκῇ φυσιούμενος ὑπὸ τοῦ νοὸς τῆς σαρκὸς αὐτοῦ,
καὶ οὐ κρατῶν τὴν κεφαλήν,
ἐξ οὗ πᾶν (S) τὸ σῶμα (διὰ τῶν ἁφῶν καὶ συνδέσμων ἐπιχορηγούμενον καὶ συμβιβαζόμενον)
(P) αὔξει τὴν αὔξησιν τοῦ θεοῦ.

În românește, problema e cu al patrulea participiu (ou kraton), care este tradus de Cornilescu prin „și nu se ține strâns”. Logic ar fi fost să fie redat prin „neținându-se”, ori „fără a se ține”.

Dacă eliminăm circumstanțialele de după verbul principal („să nu răpească”), rămânem cu următoarea frază:

„Nimeni să nu vă răpească premiul alergării … și (cine?) nu se ține strâns…”

 18 (SB) Nimeni (P) să nu răpească premiul alergării,

făcîndu-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri,

amestecîndu-se în lucruri pe cari nu le-a văzut,

umflat de o mîndrie deşartă, prin gîndurile firii lui pămînteşti,

19 şi (Cine?) nu se ţine strîns de Capul din care tot (SB) trupul, (hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor), îşi (P) primeşte creşterea pe care i -o dă Dumnezeu.
Sintaxa din Segond este corectă:

Qu’aucun homme, sous une apparence d’humilité et par un culte des anges,
ne vous ravisse à son gré le prix de la course,
tandis qu’il s’abandonne à ses visions
et qu’il est enflé d’un vain orgueil par ses pensées charnelles,
sans s’attacher au chef,
dont tout le corps, assisté et solidement assemblé par des jointures et des liens, tire l’accroissement que Dieu donne.


[1] θέλων, ἐμβατεύων, φυσιούμενος, οὐ κρατῶν

[2] ἐπιχορηγούμενον, συμβιβαζόμενον


Update: În urma unei observaţii de la conf. univ. dr. John Tipei, am modificat postarea iniţială.

Orice verset din Biblie tradus incorect mi se pare un pietroi în calea cititorului. Cu cât versetele traduse inexact sunt mai numeroase, cu atât calea cititorului este mai anevoioasă.

Acum vreo câteva zile m-am „împiedicat” iar într-o exprimare deficitară din versiunea Cornilescu. Ce să fac, m-am deformat profesional. Atâta lucru cu textele (ca traducător, redactor, autor) m-au făcut foarte cursurgiu. Noroc că prin blogosfera noastră circulă tot soiul de cusurgii şi nu mă simt singur.

Să vedem despre ce este vorba.

El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. (Rom 13:4)

Ca vorbitor nativ de română (nativ, nu naiv), folosesc verbul „a răzbuna” ca verb tranzitiv doar atunci când mă refer la pedeapsa de care au parte nişte răufăcători, în numele unei victime. Spunem de pildă: „Femeile îşi jelesc morţii, bărbaţii şi-i răzbună”. Dacă Simeon şi Levi ar spune, de pildă, „Am răzbunat-o pe sora noastră”, aş înţelege din această declaraţie că Simeon şi Levi l-au pedepsit pe Sihem, cel care a sedus-o pe Dina. „A răzbuna” are aici sensul de „a da satisfacţie unei persoane lezate etc.”.

Versiunea Cornilescu afirmă că magistratul îl „răzbună” pe Dumnezeu. Dar textul grec nu afirmă în mod explicit această idee. Ultima parte a versetului spune în greacă.

θεοῦ γὰρ διάκονός ἐστιν ἔκδικος εἰς ὀργὴν τῷ τὸ κακὸν πράσσοντι.

Traduc oarecum literal, pentru a pune în evidenţă dificultatea textului:

Căci [magistratul] este slujitorul (diakonos) lui Dumnezeu, aducător-de-pedeapsă (ekdikos) spre mânie pentru cel care săvârşeşte răul.

Desigur, textul nu poate fi redat literal, în primul rând fiindcă termenul ekdikos nu poate fi tradus în română printr-un singur echivalent convenabil. „Fideliştii” ne propun o traducere literală, dezastruoasă sub raport stilistic: „un răzbunător pentru furie asupra celui ce face răul.” Cine nu se simte zgâriat pe creier de asemenea expresii probabil că este lipsit de zona unde se simt zgârieturile. 🙂

Latinii au rezolvat problema cu vindex, de unde şi românescul „vindicativ”. Noi cum să traducem? Să spunem „răzbunător”? Nu prea merge. Justiţia nu este „vindicativă”. Să ne păzească Dumnezeu de magistraţii „răzbunători”.

Dar să lăsăm chestiunile de traducere pe mai târziu. Să vedem ce zice versiunea franceză.

Le magistrat est serviteur de Dieu pour ton bien. Mais si tu fais le mal, crains; car ce n’est pas en vain qu’il porte l’épée, étant serviteur de Dieu pour exercer la vengeance et punir celui qui fait le mal.

Aha, deci „ca să răzbune” din Cornil. 1924 corespunde secvenţei „pour exercer la vengeance”. Cu precizarea că în Cornilescu avem un pronume care dă o anumită nuanţă textului paulin, fiindcă afirmă că magistratul îl „răzbună” pe Dumnezeu atunci când îl pedepseşte pe răufăcător.

Pentru a reda corect textul lui Segond (sau cel grecesc), Cornilescu ar fi trebuit să folosească o parafrază de tipul: „pentru a aduce răzbunare”, fără a preciza exact pe cine răzbună magistratul. Poate fi vorba de Dumnezeu sau de omul căruia i s-a făcut o nedreptate.


Atunci când traducătorii nu sunt atenţi, pot obscuriza unele „fineţuri” din textul original care, cu puţin efort, ar putea fi păstrate şi în traducere.

(Nota bene, există „fineţuri” care nu se păstrează în traducere, oricât de ingenios, atent şi binevoitor ar fi traducătorul).

De pildă, în Fapte 23 Pavel este interogat de Sinedriu. La auzul declaraţiei sale („Am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta”), marele preot Anania porunceşte celor aflaţi lângă Pavel să-l lovească peste gură. Prin asta, Marele Preot îl face implicit pe Pavel mincinos.

În traducerea Cornilescu Pavel răspunde: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”

Am citit mult timp acest episod fără să înţeleg exact de ce Pavel devine aşa de virulent cu ierarhul iudeu. Până când am citit textul în greacă şi s-a făcut lumină.

În greacă, acelaşi verb care descrie acţiunea cerută de marele preot este folosit şi de Pavel. Prin urmare, legătura este clară. Pavel sancţionează vehement abuzul ierarhului, punându-i în vedere că „precum faci, aşa ţi se va face”.

Mai jos e o traducere literală, menită să pună în evidenţă aspectul ocultat de traducere.

ὁ δὲ ἀρχιερεὺς Ἁνανίας ἐπέταξεν τοῖς παρεστῶσιν αὐτῷ τύπτειν (typtein) αὐτοῦ τὸ στόμα.

Însă marele preot Anania a poruncit celor care şedeau alături să-l bată peste gură.

τότε ὁ Παῦλος πρὸς αὐτὸν εἶπεν· τύπτειν (typtein) σε μέλλει ὁ θεός, τοῖχε κεκονιαμένε·

Atunci Pavel către el a zis: Te va bate pe tine Dumnezeu, perete văruit (=ipocritule!)

καὶ σὺ κάθῃ κρίνων με κατὰ τὸν νόμον καὶ παρανομῶν κελεύεις με τύπτεσθαι;

Tu pe de o parte şezi să mă judeci după lege şi, împotriva Legii, porunceşti să fiu bătut?

Un echivalent mai plastic ar putea fi:

Marele preot… să-l plesnească peste gură

Pavel i-a spus: Pesni-te-va pe tine…


Cornilescu traduce astfel Evrei 10:2:

Altfel, n-ar fi încetat ele [jertfele] oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

Termenul syneidēsis (tradus mai sus prin cunoştinţă) este unul destul de important în economia epistolei către Evrei şi apare în următoarele versete:

9:9 – cugetul închinătorului, pe care jertfele levitice nu-l pot desăvârşi

9:14 – cugetul destinatarilor epistolei, care va fi curăţit de faptele moarte, prin jertfa lui Hristos

10:22 – cugetul rău [vinovat] de care trebuie să ne curăţim

13:18 – cugetul bun [curat] al expeditorului (care vorbeşte la plural).

În plus, syneidēsis se întâlneşte şi în 10:2, verset pe care l-am citat la început, unde are sensul de conştiinţă (dar în sensul de awareness). A avea conştiinţa păcatelor nu e totuna cu a avea cunoştinţă de păcate.

Versetul 1 din cap. 10 spune că jertfele care se aduc an de an, fără încetare, nu pot să-l desăvârşească pe cel ce se apropie [de Dumnezeu, în închinare].

În v. 2 autorul se întreabă: Altminteri, oare jertfele n-ar fi încetat să fie aduse, dat fiind că închinătorii, odată curăţiţi, n-ar mai fi avut în continuare conştiinţa păcatelor [proprii]?

Altfel spus, faptul că jertfele continuă este un semn că ele nu rezolvă în mod definitiv problema păcatelor, fiindcă cei ce vin la închinare continuă să aibă conştiinţa propriilor păcate. Nu e vorba de o cunoaştere intelectuală a unui obiect exterior lor, ci de percepţia lăuntrică a unei realităţi [păcatul] care marchează conştiinţa umană. Din acest motiv, Segond foloseşte, cum este şi firesc, echivalentul conscience.