Se zvoneşte pe bloguri şi prin emailuri că Biserica Ortodoxă Română intenţionează să cumpere drepturile de publicare pentru Biblia Cornilescu, de la Societatea Biblică Britanică.

Daniel Brânzei scrie pe blogul său:

Fratele Fazecaș din Detroit m-a sunat din Detroit ca să mă întrebe ce știu și ce fac în problema copyright-ului pentru Biblia în traducerea lui Cornilescu. Dânsul este unul din producătorii Bibliei bilincve româno-engleze, un excelent instrument de studiu dăruit generației de astăzi.

Am încercat să verific informaţia, dar fără succes.

Până la noi lămuriri, câteva lucruri sunt clare:

  1. Copyright-ul pentru traducerea Cornilescu 1924 aparţine Societăţii Biblice Britanice care îl poate ceda cui crede de cuviinţă.
  2. Denominaţiunile evanghelice ar face bine să nu se mai lamenteze că x sau y vrea să le „sufle” o versiune la realizarea căreia n-au plătit niciun leuţ, ci să facă bine să-şi finanţeze propria traducere, dacă simt că versiunea lor (venită pleaşcă de la SBB) este ameninţată.
  3. Este o mare ironie că BOR vrea să cumpere drepturile pentru o versiune pe care a respins-o printr-o decizie oficială a Sf. Sinod.
  4. Este o ironie aproape la fel de mare că cei care vor să salveze versiunea Cornilescu sub în principal baptiştii, cei care au respins-o în primă fază.
  5. Dispreţul faţă de cărturărie (limbile biblice, exegeză, teologie) care e pandemic prin unele cercuri evanghelice (îndeosebi cele penticostale) se va ofili (pe bună dreptate) dacă BOR va cumpăra drepturile pentru versiunea Cornilescu şi va limita circulaţia ei. Nu-mi doresc să se întâmple aşa ceva, dar dacă s-ar întâmpla, ca tânăr dascăl de limba greacă şi ca exeget m-aş simţi „vindicated” cu vârf şi îndesat. Toţi pastorii care nu dau doi bani pe greacă şi pe ebraică („mofturi, mon cher!”) se vor vedea constrânşi să se pocăiască de tot dispreţul lor…