Jurnal american (1). Religia în spațiul public

Sunt de câteva zile la Chicago și încă sunt năucit de intensitatea experiențelor din timpul vizitei. Am vizitat centrul (downtown, pe americănească) încă din prima zi, dar încă nu am digerat bine diversitatea arhitecturală, felul în care se îmbină clasicul și modernul.

Am multe impresii de împărtășit, dar programul a fost prea aglomerat și nu mi-a îngăduit să mă instalez la laptop și să scriu pe îndelete.

Constat deocamdată că religiosul e foarte prezent în spațiul public. Ieri auzeam din difuzoarele unei mașini parcate pe o stradă centrală un mesaj evanghelistic.

Astăzi, o femeie între două vârste, cu broboadă pe cap, umbla ca în transă rostind mesaje greu inteligibile într-un microfon cu difuzor portabil.

Tot astăzi, zăresc lângă o trecere de pietoni un grup de creștini cu pancarte galbene. La câteva străzi mai jos, niște adepți Hare Krishna țopăiau din răsputeri pe ritmurile unei mantre.

Am trecut ieri atât pe lângă Biserica Moody, cât și pe lângă Moody Bible Institute, plasat în zona centrală.

O cunoștință care studiază acolo îmi spune că MBI și-a propus să facă educația teologică accesibilă studenților (la nivel de licență) fără niciun cost. Nu știu cum reușesc așa ceva, dar se pare că reușesc. Probabil printr-o campanie masivă de fund-raising.

Bisericile sunt destul de numeroase în Chicago. Am văzut câteva cu o arhitectură extrem de frumoasă. Sunt curios cât de frecventate sunt. Prietenii mă asigură că americanii sunt mai bisericoși decât europenii. Am să mă conving de această realitate în timpul șederii la Wheaton, care începe mâine.

Oricum, ciudățeniile nu par să lipsească. În programul unei biserici prezbiteriene din centru văd jazz service with communion. Cum o fi aia?

Deși nu am văzut nicio moschee până în prezent, mi s-a spus că există destul de multe. La un moment dat, în zona în care locuiește Obama am crezut că văd o moschee, dar s-a dovedit a fi o sinagogă. În cazul clădirilor de cult nu poți fi chiar întotdeauna sigur că știi din prima cu cine ai de-a face.

Aș mai observa că într-o elegantă suburbie a orașului Chicago și-a construit un templu (unul din cele șapte din întreaga lume) mișcarea Bahá’í, a cărei doctrină e un soi de mumbo-jumbo de idei religioase. Cred că nu sunt singurul care observă că zvastica, luată din hinduism, stă cam nefiresc alături de scutul lui David. Deasupra lor, printr-o tainică iconomie, e așezată crucea.