În obedienţă strictă faţă de „originalul” folosit, traducătorii Fidelei au tradus termenul grec archon cu prinţ, deoarece KJV foloseşte ca echivalent termenul prince (e drept, în alternanţă cu ruler).

Lipsiţi de simţul limbii (sau al limbilor), traducătorii Fidelei nu şi-au pus nicidecum problema sensului pe care îl are „prinţ” în limba română. Proprietatea termenilor a fost ignorată cu dispreţ princiar (ca să ne păstrăm în registrul nobiliar), după cum vom vedea mai jos.

În Ioan 12:31 citim că „prinţul acestei lumi va fi aruncată afară”. De ce este Satan făcut „prinţ”? Fiindcă „prince” îl face şi KJV! Să zicem că nu sună chiar atât de rău. Mergem la 1 Cor. 2:6, 8, unde întâlnim o referire la „prinţii acestei lumi” care l-au răstignit pe Hristos. Hm…! Cei care l-au răstignit pe Hristos au fost membrii Sinedriului, regele Irod şi guvernatorul Pilat. Despre niciunul dintre membrii acelei nesfinte alianţe nu  s-ar putea spune că era „prinţ” în sensul românesc al termenului. Să mergem acum ca Prinţul Şarmant, ca vântul şi ca gândul, tocmai la Apocalipsa 1:5, unde întâlnim ciudăţenia ciudăţeniilor, atât în KJV, cât şi în Fidela:

SCR – ὁ ἄρχων τῶν βασιλέων τῆς γῆς.

KJV  – the prince of the kings of the earth.

Fidela – prinţul împăraţilor pământului.

În greacă textul spune că Isus este „conducătorul/stăpânul” împăraţilor pământului sau „conducător/stăpân” peste împăraţii pământului. Înlocuirea termenului „conducător” cu „prinţ” are efectul de a-l contraria pe cititorul care ştie că „prinţul” e mai mic în rang decât „împăratul”.

Traducătorilor KJV nu avem a le reproşa nimic. La 1600, termenul „prince” avea şi sensul de „monarch, esp. a king. Formerly also, a person whose authority is paramount, a ruler, a chief; a leader, a commander” (Vezi OED, s.v.). Prin urmare, textele din 1 Cor. 2, respectiv Apoc 1:5 nu-l făceau pe cititorul englez să ridice nedumerit din umeri. Dar în limba română termenul „prinţ” nu s-a bucurat niciodată de o asemenea elasticitate semantică. Domnii din spatele Fidelei l-au luat şi l-au întins pe calapodul KJV, încercând să-i dea noi valenţe, cu rezultate cam stranii chiar şi pentru cititorii cu simpatii monarhiste.

Concluzie: prinţ candidat la preşedinţie am mai văzut, în persoana dlui Duda. Dar de „prinţul împăraţilor” n-am auzit până să citesc Fidela. 🙂