De-o vreme încerc să-i conving pe colegii mei hirotoniţi să accepte că în actele oficiale (birocratice) se cuvine să scriem „pastori”, nu „păstori”.
Nu cred că arată prea bine să pui pe cartea de vizită sau în documentele oficiale metafora „păstor”.
De altfel, hirotonirea ca rânduială de cult îi face „pastori”, nu „păstori”. E de dorit ca „păstori” să fi fost şi înainte de a ajunge pastori (cu patalama).
„Păstor” este o metaforă. Pastorii noştri sunt „păstori” de suflete. În orice caz, cei mai mulţi dintre ei.
Cred.
Sper.
Dar poţi fi „păstor” şi fără să fii pastor. A „păstori” suflete e parte din pastoraţie, dar pastoraţia ca ansamblu de activităţi înseamnă mai mult decât „păstorire”.
Aş fi tare curios să aflu ce spun pastorii despre ei înşişi. Câţi dintre ei trec metafora pe cartea de vizită?
Presupun că păstoresc „oiţe”, dar că în catastiful oficial acestea sunt totuşi trecute ca „membri”.
Semnează:
O „oiţă” ascultătoare.
🙂
Vaisamar 
28 aprilie 2011 at 1:07 pm
Un frate pastor bătrîn trece prin altă parte decît trecerea de pietoni.
Miliţianul îl opreşte
– Bădie, ce faci… de ce treci pe aici..
– Explicaţii,…. explicaţii.
– da ce meserie ai mata…
– Păstor…
– Atunci, să ştii matale că acilea nu-i ca la mata la oi, să treci pe unde vrei mata, ci pe zebră…
28 aprilie 2011 at 2:09 pm
stiu cine-i personajul, dar nu spun 🙂
28 aprilie 2011 at 2:34 pm
Legendarul Marcu Nechifor?
28 aprilie 2011 at 1:10 pm
Chiar azi la curs am discutat cu studenţii chestiunea, pentru că am avut Ioan cap. 10.
Discuţia este lungă şi nu se poate epuiza aici, cred eu…
Dacă luăm uzanţa… păstori.
Dacă ne ghidăm după eleganţa termenului şi după impunerea dicţionarului, atunci pastori.
Pastor arată spre funcţia după birocraţie şi acte, de jure.
Păstor ar arăta spre funcţiunea de facto.
Dacă luăm şi discutăm metaforica, atunci aceea este o altă cale, pentru că trebuie să discutăm metafora dublă – cu dublă muşcătură metaforică – Pasto – Uşa, Uşa – PAstor, cu ideea de mediere, protecţie, inter-mediere, mijlocire, filtrare, deschidere-închidere etc.
28 aprilie 2011 at 1:45 pm
Ar fi foarte interesant de studiat cum a evoluat uzanţa. Ce spun textele din revistele evanghelice interbelice? Care erau titlurile folosite în perioada respectivă? Când a intrat mai puternic „pastor”? Ce spun arhivele cultelor evanghelice? Care erau denumirile pe vremuri? Se folosea exclusiv „păstor”?
.
Eu înţeleg că „păstor” face referire la activitatea spirituală, de consiliere şi de predicare. Dar un slujitor face multe alte lucruri (organizatorice). El are o „fişă de post” destul de largă şi nu toate activităţile sunt „de păstorire” (adică de relaţionare directă cu membrii). Deci şi în titlul „pastor” intră de facto multe lucruri. Dacă e „pastor” cu o arie mai mare de activitate, atunci păstorirea se subţiază şi birocraţia îi consumă o mare parte din resurse.
28 aprilie 2011 at 4:14 pm
dintre toate cele dn fişa de post mi se pare că cea mai importantă este totuşi medierea, mijlocirea, arta negocierii,
Retorii sînt înlocuibili, păstorii autentici… nu vor fi înlocuiţi cu uşurinţă de biserici.
Cînd spunem că cineva are inimă de pastor, nu ne referim la predicile lui foarte bine documentate. Este un învăţător, ne referim la activitatea lui de mediere în conflicte, de mijlocire în relaţii.
28 aprilie 2011 at 2:51 pm
cred ca titlul de „pastor” s-a vrut a fi o suprapunere a titlului de reverend insa nu avea pe atunci loc un asemenea roenglish. Acum probabil un neologism din reverend s-ar absoarbe mai usor intelectual insa nu si social astfel ne-ar scapa de aceasta nelipsita polisemantica romaneasca.
28 aprilie 2011 at 1:12 pm
Cred ca inteleg ce spui si sunt absolut de acord.
Nu sunt insa foarte sigur la ce anume esti tu ‘ascultator’ in castile alea 🙂
28 aprilie 2011 at 3:46 pm
Nu sunt căşti. Sunt periniţe d-alea pentru antifonare.
28 aprilie 2011 at 5:37 pm
sau am putea folosi termenul literal :
CIOBANI
[mai ales ca multi se comporta ca atare]
Lui Isus nu cred ca i-a pasat atat de mult de titluri. Nu se supara daca ii spunem cand ne rugam „cioban sef”, sunt convins ca e exceptional de inteligent si are si umor de calitate =)
1Pet 5:4
Iar când Se va arăta Mai-marele păstorilor, veţi lua cununa cea neveştejită a măririi.
Lui nu i-a fost jena sa se descrie nici ca MIEL perfect, nici ca CIOBAN bun
John 10:11-16
Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale.
Iar cel plătit şi care nu este păstor, şi ale cărui oi nu sunt ale lui, vede lupul venind şi lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le risipeşte.Deci; cel plătit fuge, pentru că este plătit şi nu are grijă de oi.
Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine.Precum Mă cunoaşte Tatăl şi Eu cunosc pe Tatăl. Şi sufletul Îmi pun pentru oi.
Am şi alte oi, care sunt din staulul acesta. Şi pe acelea trebuie să le aduc, şi vor auzi glasul Meu şi va fi o turmă şi un păstor.
Mai importanta ca functia este „functionarea” iar aici avem problemele mari cu păstorirea, nu cu titulatura. Pastor sau păstor : aceasi Marie, cu alta palarie.
mai jos o lista cu indatoririle Biblice ale unui cioban de la stana:
http://www.deceptioninthechurch.com/agoodshepherd.html
28 aprilie 2011 at 5:50 pm
„Pastor“ reprezintă istoric influența terminologiei maghiare, prin care a venit credința în unele locuri din România.
Păstor este sensul ei și în limba maghiară. Nu văd de ce ar trebui să ne numim ungurește ca să identificăm lucrarea de păstorire. Acest lelki pastor (sa cam așa ceva) este o relicvă istorică, nu o realitate tematică.
28 aprilie 2011 at 6:59 pm
Nu cred că influenţa maghiară e decisivă. Şi în germană şi latină tot „Pastor” se spune. Nu mai vorbim de influenţa limbii engleze.
.
Nu cred că ne numim ungureşte, dacă folosim termenul „pastor”. Pur şi simplu ne raliem la uzul corect, literar. În plus, există un nomenclator de profesiuni, meserii, vocaţii etc. Pentru ceea ce face un slujitor hirotoni (ordinat) trebuie să existe un nume. Iar cel de „pastor” mi se pare foarte potrivit.
.
Ce înţelegeţi prin „realitate tematică”?
28 aprilie 2011 at 6:21 pm
thank’s barzilaiendan
sunt vorbitor de limba maghiara, ce-ati scris e perfect valabil; asa ca votez pt romanescul neaos „cioban”
dar nu cred ca personajele in cauza sufera prea mult pt literalitate biblica si nici nu-mi imaginez ca ar avea auto-umor [se iau prea in serios].
28 aprilie 2011 at 7:03 pm
Tendinţe anticlericale? 🙂
28 aprilie 2011 at 7:52 pm
Matt 20:25-27
Isus i-a chemat, şi le-a zis:
„Ştiţi că domnitorii Neamurilor domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpînire.
Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru; şi oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să vă fie rob.
Isus era anti-clerical in acest pasaj ?
ce observ azi in bisericile locale si la nivel de cult [national] este o tendinta de birocratizare, vad un duh de sefie si de auto-suficienta parca din ce in ce mai pregnant. Isus vorbeste contrar acestui curent,tocmai despre smerenie si slujire; pt ca oile sunt pana la urma ale domniei Sale.
Acum ca spunem pastor sau păstor, este un detaliu ce tine de limba romana. Personal prefer termenul păstor, mi se pare mai cald si mai emblematic pt munca ce o depun ce-si iau in serios păstorirea, si o fac untr-un duh Cristic. Cat despre cei care domnesc si stapanesc [si nu-s putini] prin biserici mi-e teama ca n-au inteles nimic din pasajul de mai sus. Pt acestia Emanuel nu pot decat sa folosesc termenul eufemistic : ciobani.
Cu respect, un mielushel cu tendintze protestante =)
28 aprilie 2011 at 8:04 pm
Un mieluşel care a pus biciul pe ciobani! 🙂
29 aprilie 2011 at 8:11 am
Emanuel, din punctul meu de vedere, omul are dreptate. Slujba de păstor/pastor, egal cum o denumim, s-a transformat încet dar sigur într-o meserie, şi nimic mai mult. O meserie cei drept destul de bănoasă, şi profitabilă din toate punctele de vedere.
Nu înţeleg, de a trebuit să acceptăm pastoraţia ca o meserie recunoscuta de stat? Nu se putea ca slujitorul Bisericii să fie susţinut financiar de membrii ei?Dar ce are Biserica de împărţit cu Statul? Tu nu vezi unde am ajuns din punct de vedere spiritual şi cum se raportează la noi ( turma) cei ce ne conduc? Dacă am/avem ceva de obiectat, fie eşti ignorat, la fel cum este demersul Răscumpărarea memoriei în prezent, fie eşti catalogat ca o ” oaie neagră” de care toţi trebuie să se ferească. Ar fi multe de spus…
Este trist, Emanuel, să vezi cum mulţi pastori nu mai sunt demult slujitori, ci se comportă ca nişte stăpâni mânaţi doar de propriul interes.
Nu am nimic cu pastorii, să nu fiu înţeles greşit, pe mulţi dintre ei îi respect şi îi apreciez sincer,şi pentru cine este chemat la această nobilă slujbă şi şi-o îndeplineşte cu pasiune, ştiu că nu le este uşor. Fratele Zaharia Bica spunea că atunci când cineva este propus pentru a fi ordinat, să nu se bucure prea tare, ci să plângă, pentru că a fi slujitor adevărat nu-i deloc uşor, ci implică multe sacrificii şi dureri. Dar culmea realitatea este cu totul alta prin bisericile noastre. Cel propus este numai zambet, pentru că în sfârşit şi-a atins scopul, este şi el cineva!
Tu însă nu poţi recunoşte aceste realităţi evidente, şi te înţeleg.
Ceea ce afirma acel om nu-i de râs, ci de plâns, zic eu.
29 aprilie 2011 at 10:08 am
Paul, ce înţelegi prin „meserie”? E ceva rău să ai o meserie? În tradiţia protestantă meseria e o vocaţie de la Dumnezeu. Modul în care Dumnezeu ne-a creat şi ne-a înzestrat ne face să alegem anumite meserii. Fiindcă Dumnezeu ne-a dat anumite daruri, meseriile ne aleg pe noi. Există oameni care lucrează cu mâinile şi fac lucruri cu mare pasiune pentru meseria lor. A avea o meserie nu e ruşinos, degradant sau mai ştiu eu cum. Ceea ce spui tu despre „meserie” sugerează că meseria e în sine ceva de care trebuie să te ocupi superficial, în dorul lelii, fără tragere de inimă etc. Perspectiva asta e incorectă.
.
Evident, pastoraţia nu poate fi o meserie dacă prin meserie înţelegi o activitate plicticoasă, de rutină (dat şuruburi pe bandă).
.
E inevitabil să recunoaştem că păstorii / pastorii fac o activitate. Se ocupă cu ceva. Statul trebuie să aibă un nomenclator cu îndeletniciri. Păstorul trebuie să aibă nişte venituri, nu? Acestea (fie de la membri, fie de la stat) sunt impozitabile. Cum îl denumeşti deci în scripte? Îi spui „păstor”?
.
Faptul că biserica îşi susţine păstorul / pastorul nu înseamnă că statul nu poate să-l includă într-un nomenclator şi să-i recunoască efectiv calitatea aceasta a lui în relaţie cu „turma”.
.
Cauzele care au dus la situaţia în care ne găsim sunt mult mai numeroase şi mai complexe.
29 aprilie 2011 at 4:39 am
Mai este si pasajul din 2Petru 5:2-4:
v 2. Păstoriti turma lui Dumnezeu, care este sub paza voastra, nu de sila, ci de buna voie, dupa voia lui Dumnezeu; nu pentru un castig marsav, ci cu lepadare de sine.
v 3. Nu ca si cum ati stapani peste cei ce v-au cazut la imparteala, ci facandu-va pilde turmei.
v 4. Si cand Se va arata Păstorul cel mare, veti capata cununa, care nu se poate vesteji, a slavei.
Indiferent cum se numesc o mare parte din ei fac de rusine această slujbă nobilă. Nu vreau sa folosesc termenul peiorativ, deși comportamentul lor cere.
28 aprilie 2011 at 8:42 pm
Un milusel care doar behaie…. =)
Corectia ii va apartine Pastorului Sef !
Deja au fost avertismente prin Duhul sfant pt pastori ce par decupate din Ezechiel 34.
De aceea mai importanta mi se pare calitatea activitatii depuse, decat denumirea oficiala, din nomenclatorul de meserii.
Eu le spun manageri de biserica, pt ca asa se comporta. Iar aceasta meteahna se pare ca dateaza inca din perioada comunista cand se dorea ca totul sa fie centralizat la Bucuresti si controlat strict si eficace, piramidal in bisericile locale. Nu intamplator statul le-a dat statut de „sefi de unitate” plus spor salarial. Se pare ca unele obiceiuri mor greeeu de tot.
29 aprilie 2011 at 12:49 am
Nu stiu dacã la oi le pasã prea mult cum îl cheamã pe-ãl cu toiagul (sau bâta, ce-o fi 😀 ) câtã vreme e pãscutã, pãzitã si potolitã cu duhul blândetei dacã trebuie 🙂 .
Am trecut si eu prin toate fazele si extremele: de la Pastor Reverend, la Rev. la pãstor (ca sã arate mai smerit), pus înainte si dupã nume, eeeh e lungã povestea, iar discutia si mai 🙂 .
La noi e mai usor cã în englezã e pastor.
29 aprilie 2011 at 2:29 am
Eu sunt pt titlulde ,,pastor ” ca functie publica dar ca slujire e destul ,,frate „. A pretinde titlul de ,,reverend ” inseamna a fura din slava Domnului caruia i se cuvine reverenta noastra si numai LUI . EL e Reverend !
29 aprilie 2011 at 6:37 am
[…] Vreo 40 de motive … şi plus… pentru a evita pomografia (mariuscruceru.ro) 7. Fraţi slujitori, ce sunteţi, „pastori” sau „păstori”? (vaisamar) 9. Salsomaggiore Terme – printre penticostalii din Italia (lascaupetru) 11. Unde […]
29 aprilie 2011 at 6:59 pm
Sunt foarte mirat ca eruditii care deja au vorbit pe tema asta, aici, nu ne-au spus ca termenul „pastor”, cu referire la slujba eclesiologica, provine nu din maghiara, ci din latina.
In Germania, teologul ordinat, dupa ce a trecut cel de-al doilea examen bisericesc se numeste Pfarrer (preot paroh?).
Totusi, bisericile din diferitele landuri au dreptul de a folosi si denumirea de Pastor.
Termenul de Pastor a fost introdus in Germania in sec. XIV si bisericile provenite din Reforma l-au folosit curent. Interesant este ca si catolicii fac uz de el!
Mai multe info la:
http://de.wikipedia.org/wiki/Pastor
2 mai 2011 at 11:31 am
Vorbind strict lingvistic, avem, în această situaţie, cazul unui dublet etimologic. Cuvântul moştenit din latină e „păstor” (i.e. cioban), iar împumutul neologic, unul care răspunde unor noi realităţi („funcţia” de „pastor” e mult mai nouă)este „pastor”. Prin urmare, atunci când ne referim la cel care păstoreşte biserica, termenul corect este „pastor”, nu „păstor”.
2 mai 2011 at 11:34 am
Iată ce bine este când avem păreri filologhiceşti avizate! 🙂
2 mai 2011 at 11:57 am
Cred că Emanuel are dreptate atunci când face această distincţie între pastor şi păstor şi folosirea ca atare în actele oficiale.
De fapt pe legitimaţiile pastorilor emise în 2007 este scris la funcţie: Pastor.
În statutul organizaţiei din care fac parte este scris la fel Pastor. ( Art. 31. Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii, pot sluji ca:
PASTORI – slujitorii ordinaţi, care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult. Ei pot fi, pastori coordonatori, pastori asistenţi, pastori de sector, sau pastori coordonatori de zonă.)
Prin urmare, atunci când scriem în actele oficiale trebuie să spunem Pastor, pentru că aceasta este funcţia în organizaţia noastră.
Consider că cei care sunt chemaţi la a conduce, păstorii şi priveghea bisericile locale sunt prezbiterii care au o chemare de la Duhul Sfânt pentru această slujbă. (Fapte 20:17,28).
Cred că şi atunci când ai vorbit depre un frate pastor, preşedinte de comunitate regională în organizaţia noastră, ar fi trebuit să spui că este preşedinte de comunitate regională şi nu episcop; http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:LQk1uAhJvlsJ:vaisamar.wordpress.com/2011/04/07/fotografii-de-la-conferinta-despre-anticrist/+vaisamar+simion+bumbar+episcop+de+satmar&cd=1&hl=ro&ct=clnk&gl=ro&source=www.google.ro) asta pentru consecvenţă.
2 mai 2011 at 12:46 pm
Deja la anul 115 (la începutul perioadei post-apostolice) avem la Ignaţiu o ierarhie trietajată: diacon, prezbiter, episcop. E ceva în neregulă cu ea? De ce un preşedinte de comunitate e mai apropiat de modelul biblic decât episcop? E drept că prezbiter şi episcop sunt sinonimi în NT, dar la începutul sec. II deja se simte o diferenţiere şi cred că ea este înţeleaptă. Preşedinţii sunt la CAP, la bancă, în instituţiile laice.
3 mai 2011 at 10:49 am
Este destul de mult de discutat pe tema ierarhiei amintită de tine, dacă este înţeleaptă sau nu, dacă este ceva în neregulă cu ea.
Nici unde nu am spus că termenul de preşedinte este mai apropiat de modelul biblic, dimpotrivă. Aşadar fiind vorba de o organizaţie este corect ceea ce tu afirmi. Este corect să folosim preşedinte atunci când ne referim la organizaţie, iar temenii biblici să-i păstrăm pentru a fi folosiţi în legătură cu biserica locală, aşa cum sunt folosiţi în Noul Testament.
19 iunie 2016 at 12:10 pm
Întrebarea este :cine îi pune pe acesti oameni ca pastori sau oricum isi spun ei, in asociatiile diferit numite ? (adventist,baptist si toate celelalte)
Cine?
19 iunie 2016 at 12:40 pm
Cine îi pune și pe cei din „asociația” națională. 🙂
19 iunie 2016 at 2:11 pm
Pai cine ? Caci m-am referit la toate asociatiile, nu doar la una.
21 noiembrie 2016 at 1:46 am
Cred că și păstorul de la oi cand face activitatile organizatorice e tot păstor, nu numai cănd mănă turma sau o tunde etc.
Păstorirea este o treaba pe care Biblia o cere prezbiterilor.
Darul de cărmuirea este un dar(Efes 4) nu o abiitate obtinută in urma unei scoli.