Am scris cândva un articol lunguț despre Dietrich Bonhoeffer. Pentru reconstituirea ultimelor ore din viața sa am folosit în principal biografia scrisă de Eberhardt Bethge.
Redau mai jos un fragment pe care l-am inclus atunci în articolul publicat în volumul Și cerul s-a umplut de sfinți.
***
După sosirea lui la Flossenbürg, tribunalul ad hoc alcătuit din Huppenkothen (procuror), Thorbeck (preşedinte) şi Kögl (aprod) demarează procedurile de interogare a deţinuţilor şi pronunţă sentinţele. Execuţiile au loc în dimineaţa zilei de luni. Ultima mărturie despre Bonhoeffer îi aparţine doctorului H. Fischer-Hüllstrung, care a fost martor al execuţiei:
În dimineaţa acelei zile, între cinci şi şase, deţinuţii, inclusiv amiralul Canaris, Generalul Oster… şi Dr. Sack au fost scoşi din celule, după care au fost citite verdictele curţii marţiale. Prin uşa întredeschisă a unei camere de baracă l-am văzut pe pastorul Bonhoeffer plecându-se pe genunchi şi rugându-se cu ardoarea Dumnezeului său, înainte să-şi dea jos haina de deţinut. Am fost profund emoţionat de modul în care se ruga acest om neobişnuit de agreabil, atât de devotat şi atât de sigur că Dumnezeu îi ascultă rugăciunea. Ajuns la locul execuţiei, a spus din nou o rugăciune scurtă şi apoi a urcat treptele eşafodului, curajos şi sigur pe sine. Moartea a urmat în câteva secunde. În aproape cincizeci de ani de când lucrez ca medic aproape n-am văzut pe nimeni care să moară atât de supus voii lui Dumnezeu.[1]
***
Aflu acum din această postare (via pagina de FB a istoricului Candida Moss) că această mărturie este o versiune pioasă a unui episod horror, simptomatic pentru brutalitatea, barbarismul și cinismul regimului nazist, care s-a cuibărit, s-a dezvoltat și s-a prăbușit în inima Europei „civilizate”.
O versiune a episodului morții lui Bonhoeffer mai apropiată de realitate găsiți în biografia scrisă de Ferdinand Schlingensiepen, Dietrich Bonhoeffer 1906-1945: Martyr, Thinker, Man of Resistance, p. 406.
De remarcat cinismul diabolic al medicului H. Fischer-Hüllstrung, rotiță obedientă în aparatul infamant al terorii și exterminării practicate de naziști, reinventat apoi ca nobil personaj secondar într-un soi de Stabat medicus dolorosus care îl are în centru pe martirul Bonhoeffer. Medicul-călău care are rolul de a-și resuscita victimele pentru a le ține cât mai mult posibil într-o agonie de iad își confecționează la finalul ororii o aureolă angelică, reflecția suavă a luminii spirituale pe care o degajă tabloul mincinos pe care, cu satanică ipocrizie, l-a ticluit.
[1] DB–ER, pp. 927–928.
Vaisamar 
13 aprilie 2013 at 4:49 pm
Foarte bine alese cuvintele si foarte dure ca si situatia de altfel. Imi aminteste de o scriere a lui Rene Girard pe care o am alaturi in care scrie cit de precis si diabolic poate sa fie Satana. Nazistii au fost prinsi in ciclul acesta satanic si au stiut sa-si mascheze intentiile pina in a se prezenta ca oamnii impresiunati de bine.
14 aprilie 2013 at 1:16 am
Ce diabolic nici nu mia trecut prin cap vreodata ca au exixtat astfel de practici cinice sa resuscitezi victimele pentru a le prelungi agonia.Si doctorul respectiv mai are curajul sa pozeze intr-un om cu sentimente.
16 aprilie 2013 at 10:01 am
[…] carte de citit: „Viața de zi cu zi în vremea lui Iisus”, de Mihai Valentin Vladimirescu, Sadism exersat cu sânge rece. Despre ultimele ceasuri ale vieții lui Dietrich Bonhoeffer, Iconografie iudaică […]