Primesc pe FB o întrebare de la cineva:
„Spune-mi, te rog, cu versete biblice traduse din original, de ce ținem (unii) sabatul sau de ce nu îl mai ținem, un procent așa de mare de urmași a lui Cristos.”
Răspunsul la această întrebare e complicat și nu știu dacă ar trebui să mai deschid un subiect complex înainte de a ieși de pe FB (fiindcă în două zile voi trage obloanele ca să mă concentrez pe lucruri mai presante, fără distragerile pe care le presupun dezbaterile pe FB).
În cadrul creștinismului sabatul este ținut în Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea și în mișcările evreiești mesianice (iudeo-creștine, le-aș numi eu).
Explicația privind înlocuirea sabatului cu ziua de duminică nu se poate baza pe versete biblice traduse din original, ci ține de felul în care s-a așezat teologia creștină în primele secole.
În secolul I, în interiorul iudaismului, matricea religioasă a creștinismului, sabatul era de la sine înțeles. toată lumea ținea sabatul, dintr-un motiv evident: cei cărora le predica Hristos erau evrei, pentru care această sărbătoare era centrală.
Când mesajul proclamat de Hristos a fost tradus în greacă și transmis non-evreilor, a apărut implicit o întrebare fundamentală: noi, cei care ne-am convertit din păgânism la credința că Isus este Hristosul (Mesia), ce suntem? Suntem evrei? Care este relația noastră cu Tora (legea veterotestamentară)?
Asupra sabatului nu pare să fi existat o dezbatere teologică așa cum a fost cea cu privire la circumcizie (aspect mult mai stringent). Cert este că asupra circumciziei (element identitar fundamental în iudaism) decizia fost clară: un non-evreu nu trebuie să se circumcidă pentru a intra în poporul lui Dumnezeu, redefinit acum pe criterii spirituale.
O altă chestiune în dezbatere a fost cea a Paștelui iudaic. Mai trebuie creștinii să serbeze Paștele? Dacă da, în ce fel? Apostolul Pavel spune că „mielul nostru pascal” este Isus Hristos și că „azimele” noastre sunt „sinceritatea” și „adevărul”. Paștele creștin a căpătat o altă semnificație în raport cu Paștele evreiesc.
În același timp, ziua de duminică (prima zi din săptămână) începe să devină importantă pentru creștini (fiindcă în această zi a înviat Hristos).
Fără să fi studiat chestiunea în amănunțime, aș fi tentat să cred că sabatul a fost asimilat celorlalte sărbători iudaice. Nici nu era prea greu de făcut această asociere, fiindcă ținerea sabatului presupune o anumită „cazuistică”. Cine respectă sabatul trebuie să răspundă neapărat și la întrebarea: ce am voie și ce nu am voie să fac de sabat? Acest tip de cazuistică se întâlnește deja în Evanghelii și se dezvoltă amplu în perioada rabinică (Isus are voie să facă vindecări de sabat sau nu?).
A doua marco-secțiune a Talmudului (numită „Moed”) conține două subsecțiuni (Șabat și Eruvin) dedicate respectării sabatului. În etapa cea mai timpurie, rabinii au identificat „patruzeci de activități fără una” care sunt interzise de sabat. Creștinismul, cu excepția Bisericii adventiste, nu a urmat această rută, drept care în unele tradiții creștine ziua de duminică a ajuns să fie numită „sabat”.
P.S. Nu cunosc suficient de bine teologia adventistă ca să comentez asupra înțelegerii sabatului din perspectivă adventistă. Prietenii mei adventiști ar putea să prezinte pe scurt viziunea lor teologică.
Vaisamar 
3 octombrie 2017 at 10:35 pm
E adevărat că Apostolul Pavel le predica evreilor în sabat, dar evreii atunci se adunau la sinagogă și atunci avea ocazia să le vorbească la toți.
Însă eu, personal, nu am găsit că Apostolii s-au întâlnit să sărbătorească Sabatul, după înălțarea Domnului la cer. Poate greșesc și cer să mi se arate dacă nu e așa. Dimpotrivă:
– „În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Fapte 20:7);
– „În ziua întâi a săptămânii (Duminică), fiecare dintre voi să-şi pună deoparte, strângând cât poate, ca să nu se facă strângerea abia atunci când voi veni.” (I Corinteni 16:2).
6 octombrie 2017 at 7:53 am
„…orice…să fie bazat pe mărturia a 2 sau 3”
De aceea,
fiindcă găsim cele 2 locuri menționate de dvs.
și nici măcar un singur loc unde să se vorbească de ucenici ca întîlnindu-se sîmbăta,
concluzionăm foarte simplu că deja practica bisericii primare era ca ziua 1 a săptămînii să fie „mai specială” decît celelalte.
Unii au început să găsească dovezi prin unele scrieri istorice cum că ucenicii congregațiilor primare se adunau sîmbăta, dar acele surse sînt cel puțin dubioase.
De asemenea, argumentul că împăratul Constantin a introdus duminica drept zi de sărbătoare nu ține.
De ce ar fi schimbat Constantin ziua dacă creștinii se adunau de obicei sîmbăta?
Iată ce scrie în Didahia:
Traducere ortodoxă
„Când vă adunați in duminica Domnului, frângeți pâinea şi mulțumiți, după ce mai întâi v-ați mărturisit păcatele voastre, ca jertfa voastră sa fie curata.” (Capitolul XIV, 1)
Traducere J. B. Lightfoot
14:1 And on the Lord’s own day gather yourselves together and break bread and give thanks, first confessing your transgressions, that your sacrifice may be pure.
De altfel, avem în Sfînta Scriptură un verset peste care adventiștii trec repede:
“Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat” (Coloseni 2:16).
Deci cine îl ține pentru Domnul Isus Cristos, bine face, cine nu îl ține, la fel de bine face!
6 octombrie 2017 at 8:28 am
Cu precizarea că Apostolul Pavel, când a proclamat Evanghelia în spațiul iudaic, a predicat adesea de sabat, fiindcă aceea era ziua în care se adunau evreii (sau „temătorii”, păgânii atrași de iudaism care încă nu adoptaseră circumcizia).
3 octombrie 2017 at 11:38 pm
Eu cred ca sabatul era numai pentru evrei si nu pentru neamuri la fel de bine cum ai spus despre taierea imprejur(Exod31:13,16-17)! Unii se considera Israel ca Biserica, si nu mai vede nici o semnificatie a Israelului in viitor! Daca ei se considera Israel sa-l tina! Dar eu cred ca Biserica este poporul alcatuit dintre evrei si neamuri si nu se specifica nicaieri ca neamurile tineau sabatul, dar dupa rapirea Bisericii Dumnezeu se va ocupa din nou de poporul Sau Israel(Rom.11:25-26). Si cu privire la categoriile care existau si vor exista sunt cele scrise in 1Cor.10:32, adica Israel,Neamuri si Biserica. Invierea si Pogorarea Duhului Sfant care a avut parte tot duminica sau ziua intaia a saptamanii sunt motivatiile pentru care fara o porunca expresa Biserica care este majoritara alcatuita dintre neamuri au tinut-o nu de la Constantin ci chiar din secolul 1! In limba rusa ziua duminicii si invierea are acelasi cuvant vascrasenie!
4 octombrie 2017 at 8:03 am
Ca unul dintre prietenii tăi adventiști, iată care e perspectiva teologică adventistă:
Sabatul este anterior legii mozaice, avându-și originea în săptămâna creației (Gen. 2:2-3), iar legea mozaică nu face decât să îl încorporeze, nu să îl instituie. Înainte de darea legii pe Sinai, poporul Israel este învățat că trebuie să respecte sabatul printr-o modalitate inedită (mana care nu cădea în sabat). Mai mult, sabatul este prins chiar în cele zece porunci, printr-o expresie care face trimitere tot la ceva anterior („adu-ți aminte”). Îl avem astfel instituit de Dumnezeu de două ori (la creație și în cadrul Decalogului). Că a fost încorsetat în niște reguli rabinice stricte și minuțios dezvoltate, este adevărat, dar astea nu anulează porunca dublă a lui Dumnezeu și nu fac din el o sărbătoare evreiască: eliberat de restricțiile acestea legaliste, sabatul redevine ceea ce a fost menit să fie – o zi de odihnă și sărbătoare pusă deoparte pentru om [a se vedea Marcu 2:27]).
În această privință, intervine și o problemă ce ține de consecvență: în calitate de creștini, ne raportăm la Decalog, fără a considera că a fost vreodată anulat. Ba chiar, ca protestanți, respingem icoanele tocmai pe baza poruncii a doua. De ce în dreptul sabatului ar trebui să aplicăm altă măsură decât în dreptul celorlalte nouă porunci? Ori le respectăm pe toate, în bloc, ori niciuna (parafrazându-l pe apostolul Iacov, „Cel ce a zis: «Să nu preacurvești» și «Să nu ucizi» a zis și «Adu-ți aminte de ziua sabatului ca s-o sfințești»”). Fiecare poruncă din Decalog a fost, probabil, încărcată de reguli suplimentare și excepții (mă gândesc numai la porunca a cincea și relația ei cu lucrurile declarate „corban”, situație pe care Isus o combate, ca și situația suprareglementării sabatului), însă dezbrăcată de aceste dezvoltări rabinice, fiecare poruncă (inclusiv a sabatului) rămâne valabilă pentru om.
Cât privește relația sabat-duminică, noi, adventiștii, considerăm că o anumită practică neporuncită în mod direct nu poate avea precedență în fața unei instituții dublu instituite direct de Dumnezeu. Singurul lucru pe care l-a stabilit Isus, în amintirea morții Lui, a fost Cina Domnului („să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea”, idee dezvoltată de Pavel, care zice că, „ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului”). De ce ar fi instituit Isus sau ucenicii două memoriale ale morții și învierii Lui?
În concluzie, noi nu privim sabatul ca o instituție evreiască, alături de Paște, de lunile noi sau de sabaturile ceremoniale, ci ca pe o instituție ale cărei baze (ca și cele ale căsătoriei) au fost puse la creație, menită să fie o zi pusă deoparte (sfântă) pentru om.
4 octombrie 2017 at 3:05 pm
Un raspuns foarte frumos si adevarat! ❤
4 octombrie 2017 at 4:13 pm
Totuși, poruncile lui Dumnezeu nu au fost și nu sînt niciodată SUBÎNȚELESE.
Deci, arată unde scrie „în clar” porunca de a ține sabatul și apoi discutăm alte detalii.
Ce spui de expresia care este adăungată de 2 ori cu referire la sabat, anume „ca semn al legămîntului”?
Exodul 31:16-17
[16]Copiii lui Israel să păzească Sabatul, prăznuindu-l, ei și urmașii lor, ca un legământ necurmat.
[17]Aceasta va fi între Mine și copiii lui Israel un semn veșnic, căci în șase zile a făcut Domnul cerurile și pământul, iar în ziua a șaptea S-a odihnit și a răsuflat.’”
Ezechiel 20:20
[20]Sfinţiţi Sabatele Mele, căci ele sunt un semn între Mine și voi, ca să știţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!›
4 octombrie 2017 at 4:14 pm
Adăugire:
Arată porunca clară ÎNAINTE de Sinai.
4 octombrie 2017 at 9:11 pm
Creștinii nu tin Decalogul. Ei sint sub Legea lui Cristos. Ce lege e mai înaltă: sa nu crucești sau sa nu te gândești?
Pavel zice- m-am facut ca Iudeii aia, cu toate ca nu sint sub Lege. El fariseul nu se mai considera sub Lege. Decalogul e departe, nu avem nevoie de Moise sa ne învețe cum sa ii fim plăcuți lui Dumnezeu. Il avem acum chiar pe Fiul Lui Dumnezeu.
“Față de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a‑i câștiga pe iudei. Față de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a‑i câștiga pe cei ce sunt sub Lege. Față de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – cu toate că nu sunt fără o lege a lui Dumnezeu, ci, dimpotrivă, sunt sub legea lui Cristos – pentru a‑i câștiga pe cei fără Lege.”
1 Corinteni 9:20-21 NTR
http://bible.com/126/1co.9.20-21.ntr
6 octombrie 2017 at 5:25 pm
Si circumcizia e dinaintenainte de Legea lui Moise, dar astăzi (pentru ncreștini) circumcizia nu mai e valabilă. Așa și cu sâmbăta.
7 octombrie 2017 at 11:51 am
Chiar ma gandeam cand o sa apara un pretendent la „noi am fost primii”. Cum ramane cu crestinii care au trait inainte sa apareti voi ?
7 octombrie 2017 at 3:50 pm
Cum ar trebui să rămână? Rămâne cum este. Trecutul nu se poate modifica.
7 octombrie 2017 at 5:38 pm
Ma refeream la pdv adventist. Pretenția lor privind sabatul conține (așa văd eu) condamnarea creștinilor care sărbătoresc ziua Domnului duminica. Adică 19 secole de creștinism „de duminică”. Așa că mă întreb : ăștia toți se rumenesc la foc mic ?
7 octombrie 2017 at 8:29 pm
Mișcări “sabatariene” au existat și în perioada Reformei. Cred că și în Transilvania.
8 octombrie 2017 at 12:07 am
Cum rămâne cu creștinii care au trăit înainte de apariția Reformei și de întoarcerea la Biblie? Am putea să punem astfel de întrebări după fiecare nouă dogmă descoperită.
Dacă omul ar fi mântuit în funcție de teologia lui, ar fi vai și-amar de noi. Însă omul este mântuit prin credința, încrederea lui în Dumnezeu, nu prin păzirea legii, iar aici se include inclusiv ținerea sabatului. Cine nu fură, nu ucide, ține sabatul etc. crezând că astfel va fi mântuit se înșală amarnic (și aici, ca adventiști, am avut de-a lungul istoriei noastre greșelile noastre). Însă, după cum spune Pavel, cine a murit față de păcat, fiind mântuit prin harul lui Dumnezeu, cum să mai trăiască în păcat (Rom. 6:2)? Și cum știm unde începe și unde se termină păcatul? Tot Pavel spune că legea este cea care îți arată de unde și până unde se întinde păcatul (Rom. 5:20), fiindcă dacă nu ar fi existat o lege ca să spună că un lucru este greșit, nu am fi știut că acel lucru este greșit. Dar legea nu face altceva decât să îți arate ce e bine și ce e rău; ea nu te mântuiește dacă faci răul. Și atunci vine harul care te mântuiește din păcat, dar harul nu anulează legea, fiindcă nu te poți întoarce întruna la păcat acum doar pentru simplul fapt că ai parte de har din partea lui Dumnezeu (Rom. 6:1). Ci, acum, fiind mântuit, te ții departe de păcat. Dacă primești amendă că ai circulat cu 100 km/h prin localitate, o contești și la proces ești iertat de sancțiunea pe care o meritai, cu adăugirea din partea judecătorului că, dacă se întâmplă să mai cazi în această greșeală, vei fi iertat din nou, înseamnă că harul care ți s-a arătat anulează reglementarea limitei de viteză în localități? Poți acum să mergi cum vrei prin localitate pentru că ți-a promis judecătorul că te iartă? Nu poți, și nu poți în primul rând din recunoștință și respect pentru cel care te-a iertat.
Cam asta este înțelegerea mea (și cred că a majorității adventiștilor) cu privire la relația dintre lege și har și la situația altor creștini. În esența ei, legea (Decalogul) este dragoste: de Dumnezeu și de oameni. Iar noi considerăm că o dovadă a dragostei pentru Dumnezeu este să ne închinăm în ziua pe care a ales-o El la început, și nu într-una pe care au ales-o oamenii ulterior. Și nu vreau să deduceți de aici nicio urmă de condescendență față de alte confesiuni creștine.
PS: Întrebați mai jos dacă, din punctul nostru de vedere, ceilalți creștini se rumenesc la foc mic. Răspunsul este nu, fiindcă noi nu credem în iad. Dar asta e altă problemă 😉
8 octombrie 2017 at 8:50 am
Anularea amenzilor ( ca si anihilarea sufletului) , așa cum sugerati, ar crea haos . Înainte de a fi o veste bună, Evanghelia trebuie să fie o veste rea . Dar imi place ideea în sine. Pot continua să mă închin duminica, măcar frații adventisti nu ma pot „trimite” în iad pentru asta 🙂
4 octombrie 2017 at 8:35 pm
Trebuie să spun că problema sabatului mi s’a părut tot timpul cea mai spinoasă din cadrul tradiției protestante. Nu înțeleg cum se poate îmbrățișa sola Scriptura fără să devii adventist.
4 octombrie 2017 at 8:59 pm
Dar de ce? Trebuie ca ziua a șaptea să poarte un anumit nume? Sau ca numărarea celor șapte zile să înceapă de duminică? Sola Scriptura nu înseamnă litera scripturii, ci spiritul ei.
5 octombrie 2017 at 9:57 pm
Poți să îi zici cum vrei, dar este aia din ajunul zilei când mergi la biserică. Asta cel puțin e clar. Scriptura presupune că ciclul săptămânilor rămâne neschimbat din Geneza 1 până la Apocalipsa 22. Nu văd care e spiritul prin care ne conduce Scriptura la a schimba ordinea zilelor în săptămână. Asta în condițiile în care Christos i’a înfruntat acerb pe farisei referitor la felul exact cum trebuie ținut sabatul; fără însă a’l relativiza nici un moment, ca și cum ar fi o simplă convenție calendaristică inventată de oameni. Protestantismul a respins în unele cazuri inovații mai moderate (ex. pedobaptismul, muzica instrumentală etc.) cu argumentul că ce nu e permis e interzis și punctum.
6 octombrie 2017 at 7:49 am
Păi în sens obiectiv nu trebuie schimbată ordinea din Scriptură. Dar dacă principiul este „o zi din șapte”, sau „ziua de odihnă”, e indiferent de unde începi să numeri. Mai ales că ciclul solar nu e chiar perfect, din cauza anului bisect. De altfel, Sabatul iudaic ține vreo 25 de ore în realitate, deci cu niște schimbări și ajustări calendaristice oricum sfârșești.
Ziua întâi câștigă preeminență încă din Scriptură, fiindcă este ziua „liturgică”. Vezi Fapte 20:7 Ἐν δὲ τῇ μιᾷ τῶν σαββάτων συνηγμένων ἡμῶν κλάσαι ἄρτον, ὁ Παῦλος διελέγετο αὐτοῖς μέλλων ἐξιέναι τῇ ἐπαύριον, παρέτεινέν τε τὸν λόγον μέχρι μεσονυκτίου.
Dacă „frângerea pâinii” (denumire pentru euharistie) are loc în prima zi a săptămânii, iar acest moment devine centrul vieții „liturgice” a creștinilor din NT, importanța acestei zile pune în umbră sabatul (perceput ca ziua centrală a vieții liturgice în iudaism). Cred că NT însuși dă mărturie despre această tranziție.
Protestantismul „magisterial” nu a respins pedobaptismul. Numai Reforma radicală a făcut asta (fiindcă în NT botezul la maturitate este regula). Iar muzica instrumentală nu a fost respinsă decât de reformați (calvini). Însă aici nu vorbim de ceva specific reformaților. Bisericile răsăritene nu folosesc instrumentele la slujbă. De fapt, toată biserica timpurie (patristică) a refuzat introducerea instrumentelor. Logica lui Calvin aici e mai subtilă, cred. Calvin și ai lui voiau ca dimensiunea verbală a imnurilor să nu fie perturbată de instrumente.
Bun, dacă o iei așa, și „circumcizia” e înțeleasă ca „legământ veşnic” (Geneza). Dar chiar Isus vorbește de „legământul cel nou”. Deci avem deja perspective înnoitoare în Scriptură. Sola Scriptura nu înseamnă că am o singură linie melodică în Scriptură. Sola Scriptura înseamnă că partitura Scripturii (cu mai multe voci) trebuie să fie cea după care cântăm.
7 octombrie 2017 at 10:53 pm
Asta e, nu mă așteptam să te conving, fiecare confesiune are pledoaria ei bine exersată pentru punctele delicate. Am vrut doar să te provoc un pic, să văd cum reacționezi :). Ești un apologet erudit și bine dotat, asta e clar.
4 octombrie 2017 at 9:04 pm
Nu poți pentru ca Evrei 4:
Odihna de sabat pentru poporul Domnului e odihna in care intram prin credința (ne odihnim de lucrările noastre). Nu o zi. Creștinii nu țin sabatul Duminica ci toata viața.
“Căci dacă Iosua le‑ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu n‑ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. Prin urmare, este lăsată pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat. Fiindcă oricine a intrat în odihna Lui s‑a odihnit și el de lucrările lui, ca și Dumnezeu de ale Sale.”
Evrei 4:8-10 NTR
http://bible.com/126/heb.4.8-10.ntr
9 octombrie 2017 at 12:33 pm
Daca veti luati in calcul si „aproape o zi intreaga” cat s-a prelungit ziua la rugaciunea lui Iosua si apoi si timpul care s-a dat inapoi din vremea lui Ezechia se pare ca sabatul VT nu mai coincide cu ziua a saptea din saptamana.
9 octombrie 2017 at 4:58 pm
Da frate, si ar mai fi o chestiune tare interesanta:
Sabatul cade in functie de luna noua la evrei.
Ceea ce la noi, dupa calendarul iulian nu coincide.
Deci ei sarbatoresc alt sabat.
19 noiembrie 2017 at 1:15 am
La secole, mai multe secole dupa Iosua si dupa Ezechia Dumnezeu, desi se plange prin Ezechiel(dar nu numai), ca poporul nu respecta sabate nu simte ca, chipurile, s-a decalat timpul sabatului din cauza evenimentelor amintite. Daca piruetele pe care le incercati ar avea vreo valoare ar trebui sa vedem pe Dumnezeu ori corectandu-i ca au gresit timpul sabatului ca doar nu mai coincide ziua cu cea sfintita, binecuvantata si apoi poruncita la Sinai. Nu e cazul. Dumnezeu timp de milenii nu simte deloc ca e nevoie de vreo ajustare. Hristos in timpul vietii sale iar nu considera ca ar fi vreo problema cu timpul sabatului. Incearca altii, acum dupa milenii sa gaseasca diferite carlige complet irelevante biblic ca sa spuna ca ce a stabilit Dumnezeu ar fi expirat.
19 noiembrie 2017 at 1:34 am
Înțeleg că legământul nou promis de Dumnezeu ar fi o piruetă hermeneutică… când de fapt chiar Evrei spune că vechiul legământ a expirat.
19 noiembrie 2017 at 2:12 am
Nu m-am referit la legaminte cand am spus piruete. M-am referit la ideile anterioare care presupun ca daca Iosua si daca Ezechia, atunci timpul pentru sabatizare e pierdut, deci se poate considera expirat sabatul. Cei de dupa Iosua nu au concluzionat asta. Cei de dupa Ezechia nici ei nu s-au gandit la acest aspect. Nici chiar Dumnezeu nu s-a gandit sa ii atentioneze. Acest lucru am identificat ca piruete.
Cat despre legaminte discutia e ceva mai lunga. Legamantul nou e de fapt cel mai vechi conform cu Pavel, adica cel facut cu Avraam si semintei lui, Hristos. Legamantul acesta promite ca va scrie legile si poruncile in inima omului. Ieremia 31:33 citat de Pavel de doua ori in Evrei 8 si 10.
26 decembrie 2017 at 9:41 pm
Nu incurca mazarea cu fasolea, Sabatul este una si Pastele este alta.
Sabatul cada tot timpul la fel, iar Pastele diferit.
26 decembrie 2017 at 11:59 pm
Bine punctat! Mulțumesc pentru atenționare! [nu știu de ce am dat drumul la acea informație] 🙂
Calcularea zilei de sabat în funcție de luna nouă este o metodă utilizată de unii evrei mesianici și unii adventiști.
Desigur, este mai mult o practică în anumite cercuri restrînse și nu ceva generalizat.
Sabatul obișnuit cade întotdeauna sîmbăta.
24 octombrie 2017 at 4:55 pm
bună ziua, am și eu o întrebare . eu încă nu fac parte dintr-o religie dar sunt în căutarea adevărului sau a adevăratei religii, întrebare:care este adevărata religie?
24 octombrie 2017 at 5:32 pm
Nu de o religie aveți nevoie (înțeleasă ca sistem de practici, dogme și tradiții) ci de o întâlnire cu Isus Hristos. Dacă nu sunteți familiarizat cu preceptele de bază ale creștinismului, puteți începe cu Evanghelia după Marcu.
24 octombrie 2017 at 10:20 pm
@igboby
Salut!
Ferice de sinceritatea ta!
Citirea Bibliei nu te va îndoctrina în sensul să îți prezinte cît de excepțional este creștinismul.
Biblia prezintă Adevărul.
Așa cum spune autorul blogului, evanghelia scrisă de Marcu este scurtă și utilă în a te introduce în ceea ce a însemnat viața celui mai mare Om (dar și Dumnezeu în același timp) care a existat vreodată.
Creștinismul nu înseamnă să urmezi niște reguli, ci, pentru că Dumnezeu transformă în înterior un om (prin naștere din nou…e un termen din Ioan 3.3.), acesta va fi capabil să trăiască așa cum a trăit Mîntuitorul nostru.
Sînt multe de spus, dar Dumnezeu te va lumina.
Ția-aș mai sugera ca apoi să citești epistola către Romani.
Biblia este cea mai citită și tradusă carte din toate timpurile! Asta ca un mic argument pentru baza creștinismului.
19 noiembrie 2017 at 2:07 am
@vaisamar
Trebuie spus de la inceput ca acest articol e la ani lumina fata de cliseele care circula prin bisericile evanghelice(baptiste, penticostale, crestini dupa evanghelie) cu privire la acest subiect sau motivele pentru care altii il considera valid. Toate aprecierile mele pentru modul in care e scris acest articol.
Problema in analiza problemei sabat-duminica sta in folosirea de unitati de masura complet diferite. Vorbesc aici de experienta din discutiile cu fratii mei din biserici nesabatariene.
1.Existenta poruncii.
a. Cand e vorba de raportul genezei se ignora complet faptul ca Dumnezeul care nu are nevoie de binecuvantari si de odihna fizica a binecuvantat si sfintit a 7-a zi. De ce a facut asta inainte de a exista evrei, pacat si nevoie de Mantuitor? Nicio legatura cu Adam si Eva. Se da din umeri. Nici macar nu se face un efort minim de a lua in considerare pasajul. Nu e porunca explicita => putem ignora pasajul complet ca si cand nu ar exista.
b. Ce alte porunci din decalog sunt mentionate explicit de Dumnezeu intre Creatie si Sinai? Pai niciuna. Considera cineva ca un individ gen Cain e nevinovat pentru ca nu scrie ca i s-a spus explicit ca sa nu ucida? Probabil ca nu. Considera cineva ca desi nu se precizeaza niciunde explict ca lui Noe sau lui Avraam i s-ar fi spus cum sa aduca jertfa si care animale erau curate si care erau necurate acestia NU STIAU, pentru ca porunca explicita nu exista? Probabil ca nu.
2. Inexistenta poruncii
a. Desii toti fratii evanghelici explica teoretic ca toate zilele sunt la fel, totusi, sa o recunoastem, ziua principala de inchinare e duminica. Deci nici pentru acestia nu sunt toate zilele la fel. Viata bate filmul.
Nu exista nicio porunca cu privire la serbarea zilei invierii nici de la Hristos , nici de la vreun apostol nici printr-o alta revelatie divina. M-as astepta ca cei care argumenteaza lipsa poruncii explicite in geneza sa fie foarte deranjati de lipsa poruncii in NT. Din pacate nu e cazul.
b. Versetele cu frangerea painii, desi nu sunt deloc porunci sunt citate uneori ca porunci fara a se lua in considerare atent toate mentionarile cu privire la frangerea painii.
In Fapte 2, frangerea painii apare ca fiind in fiecare zi. Nu doar in ziua 1. Si totusi, nimeni aici nu concluzioneaza ca ar fi necesara o strangere laolalta pentru cina Domnului zilnic.
In Fapte 20, citirea fratilor evanghelici e doar una dintre citirile posibile. Se stie ca ziua iudeului incepea de seara si tinea pana a doua zi seara. sabatul, ziua a saptea incepe de vineri seara de la apus pana sambata seara la apus. Contextul vorbeste despre extinderea vorbirii pana la miezul noptii in intaia zi a saptamanii. Cand incepe prima zi a saptamanii conform Scripturii? De sambata seara dupa apus. Deci cel mai probabil intalnirea a fost intr-o sambata seara. Daca ar fi fost intr-o duminica seara si s-a lungit pana spre miezul noptii atunci era deja a doua zi a saptamanii.
In 1 Cor 16:2 e vorba de strangerea de ajutoare. Nimic altceva. Evidenta supranumita martor pentru schimbarea din sambata in duminica? Permiteti-mi sa am ceva indoieli.
Cand pui cele 3 evidente langa sfintirea si binecuvantarea sabatului in mod explicit de Creator la creatie si apoi poruncita si pusa in decalog si pusa in chivotul legamantului e foarte greu sa le vezi pe cele din urma ca destramandu-le, abrogandu-le si invalidandu-le pe cele dintai.
3. Asteptari complet nerealiste. Niciodata ceva nou nu schimba ceva stabilit de milenii prin presupuneri si subintelegeri. Noul cod civil, sau penal sau orice lege trebuie sa vina explicit prin articole clare in care se specifica ce anume stabilit anterior e schimbat, modificat, abrogat. Daca acest lucru nu se intampla in orice sistem se va considera ca ce e deja stabilit ramane in picioare si trebuie respectat. La sabat, desi ai sfintire , binecuvantare si poruncire ti se cere re-poruncirea acestuia in perioada apostolilor. Daca acest lucru nu s-a intamplat, din motive evidente zic eu, inseamna ca sigur sabatul s-a desfintat, si duminica a luat locul sabatului.
4. Aspectul istoric. Pe masura ce timpul a trecut dupa moartea apostolilor balanta a inclinat spre neevrei in ce priveste numarul convertitilor in defavoarea evreilor. Apoi majoritatea parintilor biserici nu doar ca nu au fost evrei ci au fost si antisemiti. Tot ce venea de la evrei era considerat mai degraba ca de la mama soacra(Jaroslav Pelikan). Respingerea a tot ce ar putea sa te identifice cu jidanii a venit probabil chiar natural pe filiera asta. Doar ca odata cu apa, s-a aruncat si copilul din copaie.
11 decembrie 2017 at 10:02 pm
Cum este?
What is needed exegetically to prove that Sabbath-keeping is a “creation ordinance?”
Answer: To prove that Sabbath-keeping is a creation ordinance, you must find in the creation account itself one or more of the following things:
A command given to man to keep a seven-day week.
A command given to man to rest the seventh day.
An example of man resting the seventh day.
An explanation as to why man should rest on the seventh day.
The hard exegetical facts are that there is not a single command, example or explanation for Sabbath-keeping in the Creation account. There is absolutely nothing in Genesis 1- 3 or elsewhere to warrant the assumption that Sabbath-keeping was a creation ordinance. This Sabbatarian argument is not based on Scripture.
23 decembrie 2017 at 8:57 am
@XLucian: Faptul ca cineva impune niste criterii create de el sa nu creada ce spune Scriptura nu demonstreaza nimic. Dar fie, Intru si in acest joc desi am ceva indoieli ca te va convinge demonstrarea falsa a punctului 1. Am deja ceva experienta cu eschivarile de acest tip. Un alt absolvent de teologie baptista imi argumenta plin de patos ca pana la Sinai sabatul nu apare deloc mentionat. Ai fi ramas cu impresia ca daca ii arati evidenta, s-ar fi convins de adevar. Dupa ce i-am aratat Exod 16 mi-a replicat sec: Da, dar oricum nu il intelegeau in profunzime! – Poftim? Pai noi despre ce discutam? Daca il intelegeau sau nu in profunzime sau daca auzisera totusi de el inainte de darea legii pe Sinai? In fine.
Punctul 1. Faptul ca saptamana de 7 zile se cunostea de patriarhi contrar presupunerii anterioare care presupune ca ar fi trebuit sa existe o porunca pentru asta.
Dovada 1 implicita: Noe numara tot in cicluri de 7 zile. Gen 8.
Dovada 2 explicita: Gen 29:27, 28 arata ca notiunea de saptamana se cunostea. Iar saptamana de 7 zile fara a 7-a , nu exista.
Faptul ca avem evidente pentru notiunea de saptamana chiar FARA PORUNCA nu face decat sa intareasca ceea ce spun. Nu orice lucru pentru care nu ai porunca face ca acel lucru sa fie necunoscut sau inexistent.
Gen 2:1-3 demonstreaza explicit ca sabatul nu este deloc specific evreilor ci exact cum a spus Hristos, a fost facut PENTRU OM.
23 decembrie 2017 at 5:45 pm
Aș aduce în discuție un aspect cricial:
Pentateuhul a fost scris de Moise.
Cum de nu a menționat un principiu ca sabatul decît în Exod?
În Geneza este prea clar că este o relatare despre ce a făcut Dumnezeu și nu o poruncă sub formă de legamînt.
De aceea, în Exod 16.23 este un preambul pentru ceea ce va urma.
Ca să nu trec prea repede, spun în acest fel: da, Domnul Dumnezeu a separat ziua a șaptea pentru ca omul să se odihnească. Iar acest lucru este PRINCIPIU, nu literă, în sensul că o zi din cîte are o săptămînă să fie dedicată special Lui.
Atît timp cît și noi dedicăm 1 zi din 7 lui Dumnezeu, nu văd care e problema.
Deci, sabatul-odihna este făcut pentru om la modul că Dumnezeu știa din ce sîntem făcuți și că avem nevoie de odihnă fizică și spirituală, nu că acea zi era importantă pentru EL.
Compară cu Ioan 4 cînd spune Domnul Isus că închinătorii adevărați se vor închina Lui în duh și adevăr, nu pe Garizim, nici la Ierusalim în templu etc.
23 decembrie 2017 at 8:45 pm
Sunt mai multe lucruri care nu sunt mentionate decat in Exod explicit sau ca porunca si nimeni nu face caz de ele si nici nu presupune ca nu se stiau. Scopul autorului este cel mai probabil sa ofere o istorie israelitului de rand cu privire la radacinile lui in raport cu intemeierea lumii si spita de neam din care provine. Detaliile despre Abel, Set, Metusalah sau Noe sunt infime. Pe masura ce te apropii de Exod ai tot mai multe detalii.
La capitolul „motive de cartire” sau „cum sa punem bete in roate” evreii erau specialisti. De ce oare nu se intreaba niciunul: Cum de noi trebuie sa tinem sabatul , sa sfintim fiecare a saptea zi ca sa nu pacatuim iar Avraam, Isac si Iacov nu au trebuit si au putut fi neprihaniti fara sabat – ca doar NU SCRIE ca au tinut ??? Astfel de intrebari nu exista in toata istoria VT. De calcat sabatul l-au calcat de nenumarate ori chiar ca natiune, dar la astfel de intrebari nu s-au gandit deloc. Nu-mi spuneti ca erau prosti ca nu cred.
In opinia mea e o problema de perspectiva. Nici Moise si nici Pavel nu si-au scris cartile/epistolele avand in minte lamurirea disputelor dintre baptisti sau adventisti.
23 decembrie 2017 at 8:56 pm
Cand citesti Exod 16:4,5, observi ca Dumnezeu vorbeste cu Moise ca despre un lucru cunoscut. Altfel ar trebui sa il vad pe Moise cum intreaba: Care e Doamne legea ta(care include si sabatul) ca noi habar nu avem care este???
Un Moise si Aron pentru care sabatul era ca picat din cer la acel moment in pustie ar fi trebuit sa intrebe dupa versetul 5: Bine Doamne dar de ce sa stranga mai mult? Care-i problema dupa ziua a 6-a? Nimic de felul acesta. Nu ni se precizeaza nici ca Dumnezeu le-a transmis dupa iesirea din Egipt porunca despre sabat. Vedem doar ca o stiau foarte bine. Inainte de darea legii pe Sinai.
La discutia cu principiul problema e ca nu exista acest principiu. Nu putea Dumnezeu sa spuna asta explicit? Sa ceara principiul? Dumnezeu s-a odihnit, binecuvantat si sfintit a saptea, in drum spre Sinai le-a cerut sa o serbeze pe a saptea si apoi in decalog a spus ca vrea A SAPTEA SA FIE SFINTITA.
Sunt de acord ca inchinarea trebuie sa se faca in duh si in adevar. Din acest motiv consideram ca trebuie sa ne inchinam conform adevarului stabilit de Domnul Hristos de la intemeierea lumii(prin El s-au facut toate, deci tot El a stabilit sfintenia sabatului la Creatie). Nu inteleg de ce o zi la intamplare ar fi mai „in duh” decat a saptea. Pana la urma sambata, ziua a saptea in sine nu are nimic mai cu duh decat oricare dintre celelalte. Singura diferenta dintre a saptea si restul e ca Dumnezeu i-a dat un caracter special prin exemplu apoi sfintind-o si binecuvantand-o de la Creatie.
Referinta data de tine are in context raportarea la un loc anume, fizic. Ierusalim, pe un munte pe altul. Sabatul poate fi respectat in orice loc, nu depinzi de o cladire nici de o localizare geografica, nici macar de pastor sau de alta persoana.
19 noiembrie 2017 at 2:23 am
Cu privire la Pavel, obiceiul sau se considera unul strict evanghelistic. Totusi doua probleme. Pornim de la ideea ca Pavel stia ca sabatul e expirat si ca duminica e ziua corecta de inchinare in Noul Legamant.
1. Pavel apare la inchinare si acolo unde nu exista sinagoga pe malul unei ape. Fapte 16(daca nu gresesc)
2. Pavel insista sa se intalneasca chiar si doua sau 3 sabate consecutive in acelasi loc , in zone unde are parte de o respingere agresiva de la evrei. Sa fie oare doar aspectul evanghelistic la mijloc? Te afli in sinagoga.Primul sabat vezi respingerea mesajului dar deschiderea majoritatii neamurilor. Al doilea la fel. Al treilea esti pe cale sa fi scos cu forta din cetate de evei. Intr-o astfel de situatie, Pavel nu spune nimic neamurilor despre ziua intai, ziua corecta de inchinare in care putea sa le vorbeasca doar neamurilor intr-un cadru linistit fara impotrivitori? Presupunerea ca obiceiul sau e strict evanghelistic nu e o explicatie incompleta in acest context?
19 noiembrie 2017 at 6:12 pm
Ești un adventist atipic și ți-ai făcut bine lecțiile. 🙂
Totuși, de ce insistați atît de mult pe sabat?
Faptul că din partea unora [de ex. adventiștii] se accentuează atît de mult lucruri pe care eu nu le văd discutate [în detaliu și amplu] de apostoli, arată clar niște blocaje, dacă nu hermeneutice, atunci de altă natură.
19 noiembrie 2017 at 10:20 pm
Ai dreptate, subiectul nu a fost discutat de apostoli in detaliu. Si sincer sa fiu ca adventist imi displace ca subiectul sabatului sa fie privit din afara ca ceva similar cu ce fac martorii lui Iehova cu insistarea pe numele divin.
Subiectul e discutat adesea datorita intrebarilor care se ridica din afara. Daca veti participa la serviciile divine din cadrul bisericii adventiste veti observa ca nu se insista obsesiv pe acest punct de doctrina. Nici la studiile de scoala de sabat nu veti vedea reiterararea sabatului ca un delir teologic. Mai mult, chiar eu consider ca simplul fapt ca vad valid sabatul poruncii a 4-a nu imi aduce niciun merit pentru mantuire in fata lui Dumnezeu. Asa ceva e o traznaie. Vreau sa ma inchin celui ce a facut cerurile si pamantul in creatie, si sa am parte de binecuvantarea pe care Creatorul a stabilit-o pentru aceasta zi sfintita de El. Nu vreau sa ma laud cu sabatul in loc de a ma lauda cu Hristos care s-a jertfit si mi-a adus Evanghelie care e puterea lui Dumnezeu pentru mantuire.
O abordare mai ampla care plaseaza sabatul intr-un context corect in mare tablou al Scrpturii cred ca a facut fratele profesor Florin Laiu in cele 3 articole din semneletimpului.ro.
19 noiembrie 2017 at 10:31 pm
Dar „jurisprudența” privitoare la Sabat cum se stabilește? Cum se decide în ce fel se respectă sabatul, ce e voie și ce nu e voie?
19 noiembrie 2017 at 10:43 pm
@Vaisamar
Se considera 2 reguli majore impuse prin practica si explicatiile Domnului Hristos, domnul sabatului. Acuzatiile fariseilor au suport in practica rabinica adaugata dupa exilul Babilonian cu tot felul de reguli de la stupide la carghioase.
1. A face bine in sabat NU ESTE pacat spune Domnul Isus. Binele e vazut ca ceva ce faci pentru a alina suferinta altuia in nevoie. Asta facea si Domnul.
2. Se considera ca nu e pacat a interveni in cazuri de forta majora in sabat. Exemplul dat de Domnul Isus aici: iti cade oaia in groapa. Iti ia foc casa? Te vei trezi cu adventisti sarind sa te ajute sa stingi focul. Dar adventistul nu te va ajuta in sabat sa reconstruiesti casa. Daca nu ai unde sa locuiesti te va lua la el acasa. De reconstruit, va veni sa te ajute incepand de duminica. 🙂