Despre activitatea lui Doru Motz ca traducător al Bibliei am citit în scurta lui autobiografie, disponibilă cândva pe internet. Recent am descoperit un articol mai amplu care mă ajută să înțeleg mai bine activitatea lui de traducere. Noul Testament pe înțelesul tuturor nu a fost un succes în comunitatea evanghelică. Ideea de a angaja pe cineva din America să facă o versiune „pentru publicul larg” nu a fost prea strălucită. În 1980 versiunea Cornilescu era deja bine împlântată în conștiința cititorilor evanghelici, prin urmare apariția unei noi versiuni (radical diferită ca stil) nu avea cum să fie întâmpinată cu simpatie.

Un aspect pe care Doru Motz nu îl atinge deloc în articolul scris de el este problema copyrightului. Folosirea versiunii Cornilescu fără acordul Societății Biblice Britanice a creat un precedent periculos. Multe organizații s-au apucat să tipărească acest text fără să discute în prealabil această chestiune cu deținătorul drepturilor. Din 1924 și până în prezent, BFBS a tipărit textul lui Cornilescu în urma unui acord explicit cu traducătorul. Nicio altă organizație creștină nu poate invoca o istorie similară.

Nu știu dacă cineva s-a apucat să facă o evaluare sistematică a versiunii produse de Doru Motz. Eu unul am făcut verificări în câteva locuri și am observat că traducătorul a păstrat parțial stilul lui Cornilescu, dar a fost adesea inconsecvent. De pildă, în Epistola către Romani, același verb, dikaióō, este tradus prin „a declara neprihănit”, „a fi dovedit drept”, „a fi socotit neprihănit”, „a justifica” și „a îndreptăți”. Pentru termenul sárx sunt folosiți trei termeni: carne, firea veche și firea pământească.

Mai jos e un fragment din articolul publicat de Doru și Maria Motz în revista Door of Hope, vol. 14 (1987), nr. 6.