Am parcurs astăzi patru capitole (1 Cor. 1-4) din versiunea „Fidela”. Stupoare! Calcuri peste calcuri din limba engleză, după KJV! Sunt convins că Versiunea Autorizată are farmecul ei literar, dacă o citeşti în limba engleză, dar am ajuns la concluzia că sună îngrozitor când o transpui „fidel” (=literal) în româneşte.

Calcuri după KJV, contra originalului grecesc

Impresia mea este că alcătuitorii Fidelei au tradus direct din engleză, fără a ţine cont de specificul limbii române. Prezint mai jos câteva exemple din corpusul de capitole studiate (1-4). Pe prima coloană este textul grec (ediţia Scrivener 1894), la mijloc este textul KJV, iar la final găsiţi textul „Fidelei”.

1:10. Παρακαλῶ / I beseech / vă implor.

Traducerea corectă în limba română este “vă îndemn”. Englezescul “beseech” are o intensitate mai mare decât originalul, drept pentru care în „Fidela” Pavel ajunge să-i “implore” pe corinteni. Nu prea îl văd pe apostolul Pavel implorându-i pe creştinii din Corint. Mai ai un pic şi îţi vine să crezi că Pavel o să se pună în genunchi în faţa lor; el, care, la o adică, poate să le şi poruncească, fiindcă este părintele lor în Hristos.

1:15. εἰς τὸ ἐμὸν ὄνομα [ἐβαπτίσα] / in mine own name / în propriul meu nume.

Caracterul nefiresc al exprimării se datorează tot urmării fidele a textului din KJV. Dacă traducătorul pornea de la textul grec, ar fi spus “am botezat în numele meu”. Şi era de-ajuns.

1:17. κενωθῇ / be made of none effect / să fie făcută fără efect

Aici este cât se poate de clar că s-a tradus din engleză. Termenul grecesc κενόω, kenoo înseamnă de regulă “a goli”, dar în context are sensul de “a zădărnici”. Întreb: pentru ce să ne scărpinăm după ureche cu o parafrază din engleză, dacă avem deja în limba română un termen echivalent foarte potrivit?

1:19. τὴν σύνεσιν τῶν συνετῶν / understanding of the prudent / înţelegerea celor prudenţi

Aici traducătorul a comis o “imprudenţă” serioasă, fiindcă n-a stat să se întrebe dacă “prudent” în engleză e totuna cu “prudent” în română. Ei bine, nu e! La 1611, “prudent” însemna “wise, discerning, sapient”. În limba română din 2010, “prudent” înseamnă  (luând ca reper banalul DEX) “care prevede eventualele consecinţe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acţionează luând toate măsurile de precauţie; prevăzător; precaut; circumspect.” Răfuiala lui Pavel nu este cu persoanele care traversează întotdeauna pe verde sau care conduc cu atenţie, ci cu „deştepţii lumii” (=exponenţii unei Weltanschauung păgâne, oamenii care se bazează pe retorică, pe know-how-ul secular, pe intelect, erudiţie etc.). Să mai adaug şi că în greceşte avem două cuvinte înrudite (σύνεσιν, συνετῶν), de aceea traducerea ar trebui să păstreze acest aspect. „Priceperea celor pricepuţi” este o soluţie mai convenabilă, pe care traducătorii „Fidelei” n-au ales-o fiindcă (din nefericire) n-au tradus din greacă, ci din engleză.

1:20. οὐχὶ ἐμώρανεν ὁ Θεὸς τὴν σοφίαν τοῦ κόσμου τούτου; / hath not God made foolish the wisdom of this world? / Nu a făcut Dumnezeu prostească înţelepciunea acestei lumi?

În context, sensul verbului μωραίνω, moraino (aor. ἐμώρανεν, înrudit cu μωρός, moros ‛prost, nebun, nerod’) este de „a face să pară nebun/nerod etc.”, dar în tradiţia biblică românească redarea lui s-a dovedit variată: a prosti Corn. 1924, a scoate de nebun(ă) Gal. 1838, a dovedi nebună Bibl. 1968. Soluţia „Fidelei” este cât se poate de nepotrivită. Nu spune nimeni în română că X l-a „făcut prostesc” pe Y. Cine insistă să spună aşa ţine cu tot dinadinsul să se „facă ridicol”!

Exemplele se pot multiplica indefinit şi sper să am răgaz să continui lista, cu explicaţii. Din nefericire, unele formulări sunt cât se poate de jenante şi dovedesc nu doar o cunoaştere superficială a limbii române, ci şi neglijarea textului grec. Interesant este că acolo unde traducătorii KJV au marcat diverse adaosuri în textul biblic cu italice, traducătorii români au inserat şi ei aceleaşi explicaţii, tot cu italice. Avem aşadar o versiune trasă la indigo după KJV. De bună seamă, Dl. Brian Nibbe n-a vrut să păstreze doar pentru sine frumuseţea Versiunii Autorizate şi s-a gândit să o împărtăşească şi românilor. Numai că ce le-a oferit nu este KJV, ci o caricatură. Cam ce ar rezulta şi dacă românii s-ar apuca să-i facă dlui Nibbe cadou versiunea Cornilescu în engleză!

(Va urma, probabil).