Wesley poate fi considerat în mod lejer „bunicul penticostalismului”. Mişcările „Holiness” derivate din metodism ar fi „părinţii” de drept ai penticostalismului.
Citind în ultima vreme pe tema rădăcinilor penticostalismului, am dat peste o informaţie interesantă: concepţia lui Wesley despre Montanus. Redau în traducere fraza cea mai importantă: „Montanus n-a fost numai un om cu adevărat bun, ci unul dintre cei mai buni oameni de pe pământ, din vremea aceea”.
Despre montanism a vorbit recent Dr. Marius Cruceru la simpozionul ţinut la Biserica Providenţa din Oradea. Sunt curios asupra perspectivei pe care a adoptat-o în referat, fiindcă, dacă semnalele care ajung la mine sunt corecte, montanismul este în curs de reevaluare în ultimele decenii. Ceea ce nu prea se spune în istoriografia ortodoxă, de pildă, este că matroana Perpetua şi sclava ei Felicitas, martirizate în mod barbar la Cartagina (c. 203), aparţineau mişcării montaniste. Vezi monografia The New Prophecy & „New Visions”: Evidence of Montanism in the Passion of Perpetua And Felicitas (Patristic Monograph Series)
Şi acum textul lui Wesley.
THE REAL CHARACTER OF MONTANUS
There is great variety of opinions, says a late eminent historian, about the time when Montanus first appeared to work signs and miracles; either by the operation of God, as the historian supposes, or by that of the devil transformed; and that in such a manner as nobody was able to discern, because both his life and doctrine were holy and blameless. The time when it began to be doubted, concerning the spirit which operated in him, and moved him after an extraordinary manner, whether it were a good or an evil one, is very uncertain; but it seems to be between the years of Christ 150 and 170. However, so it was, that the sentiments of those sound in the faith, or the Christians in general, were much divided in their judgments.
Of all the ancients, none was more express than he in the mystery of the incarnation, or seemed more to honor the person of Christ, and extol his merits. All the ancient heretics erred greatly from the truth, as to this; but he was clear in this respect, preaching up repentance, and faith in the name of the Lord Jesus alone, as the; one Mediator between God and man. Neither is it denied that he was orthodox in the notion of the Church, as to Christian fellowship, rightly formed, according to the pattern delivered by Christ himself, and knit together by the bond of the Spirit, under Pastors and Officers of several orders, having a clear and certain mission from Him whom they represent; but he, under the character of a Prophet, as an order established in the Church, appeared (without bringing any new doctrine) for reviving what was decayed, and reforming what might be amiss; whereas others that had been judged heretics, were not only preachers of strange and monstrous opinions, but were utter enemies to all manner of discipline in the Church.
It seems, therefore, by the best information we can procure at this distance of time, that Montanus was not only a truly good man, but one of the best men then upon earth; and that his real crime was, the severely reproving those who professed themselves Christians, while they neither had the mind that was in Christ, nor walked as Christ walked; but were conformable both in their temper and practice to the present evil world.
J. Wesley, The Works of John Wesley: Addresses, Essays, and Letters, Albany, OR Ages Software
Vaisamar 
6 februarie 2011 at 4:43 pm
Inca de pe vremea ITP am simtit ca Montanus a fost judecat cam in pripa de istorie. Partea comica cum observa si Trevett este ca avem de prelucrat doar informatii anti-montanus ( suna ciudat cand il vedem pe wesley pe o pozitie pro). Putini stiu ca a fost unul din promotorii ideii: slujitori platiti 🙂 ( el propunea ca invatatorii si profetii sa fie remunerati).
6 februarie 2011 at 7:48 pm
aceeasi parte comica e valabila si pentru Arie …
6 februarie 2011 at 9:15 pm
Nu cred că Arius e în poziţia lui Montanus. Montanismul are un apărător redutabil în Tertullian. Arius în cine are?
6 februarie 2011 at 10:12 pm
in martorii lui Iehova 🙂
nu asta e ideea, am vrut sa subliniez ca nu e un caz singular.
daca s-ar putea spune ca antimontanistii din vremea lui au manipulat informatiile, la fel se poate spune si in cazul lui Arie, nu?
6 februarie 2011 at 10:19 pm
Cel puţin despre Arius ştim că a fost pedepsit în mod exemplar pentru erezia lui. 🙂 Căci iată cum descriu oponenţii săi moartea lui:
It was then Saturday, and…going out of the imperial palace, attended by a crowd of Eusebian [Eusebius of Nicomedia is meant here] partisans like guards, he [Arius] paraded proudly through the midst of the city, attracting the notice of all the people. As he approached the place called Constantine’s Forum, where the column of porphyry is erected, a terror arising from the remorse of conscience seized Arius, and with the terror a violent relaxation of the bowels: he therefore enquired whether there was a convenient place near, and being directed to the back of Constantine’s Forum, he hastened thither. Soon after a faintness came over him, and together with the evacuations his bowels protruded, followed by a copious hemorrhage, and the descent of the smaller intestines: moreover portions of his spleen and liver were brought off in the effusion of blood, so that he almost immediately died. The scene of this catastrophe still is shown at Constantinople, as I have said, behind the shambles in the colonnade: and by persons going by pointing the finger at the place, there is a perpetual remembrance preserved of this extraordinary kind of death.
6 februarie 2011 at 10:17 pm
in plus fata de asta, probabil ca adevarul e, ca sa folosesc un truism, undeva la mijloc.
poate ca Montanus nu a fost diavol, dar nu cred ca a fost nici inger.
si nu cred ca afirmatia lui Wesley este decisiva. e o parere personala. parerile specialistilor in montanism trebuie sa cintareasca aici.
la fel am putea spune despre Donatus. si el a cautat puritatea bisericii si a fost desfiintat de unul dintre cei care „hose who professed themselves Christians, while they neither had the mind that was in Christ, nor walked as Christ walked; but were conformable both in their temper and practice to the present evil world”, printre care si Augustin, nu?
6 februarie 2011 at 10:21 pm
Nu iau afirmaţia lui Wesley ca pe ceva decisiv, ci ca pe o opinie interesantă în corul de voci (unele pro şi altele contra) care vorbesc despre el. Citesc acum ce scrie Epiphanius despre montanism. Explicaţiile lui despre profeţia din VT ar fi considerate trase de păr de către bibliştii evanghelici de azi.
6 februarie 2011 at 10:24 pm
da, acesta este sfirsitul ereticilor se pare 🙂
7 februarie 2011 at 9:10 pm
Epiphanius e probabil sursa cea mai suspecta.
E interesant ca Wesley s-a regasit oarecum in Montanus. Cred insa ca exista un consens astazi ca izvoarele pe care le avem la indemana nu sunt suficient de credibile si clare pt a reconstitui doctrina originala a lui Montanus. De aceea e deficil de reabilitat sau de asezat printre eretici. E mai degraba o problema fara raspuns.
7 februarie 2011 at 9:28 pm
Perfect de-acord! Există o colecţie de texte despre Montanus, publicată de un teolog german, pe la început de secol XX. Există şi multe inscripţii, dar suntem departe de a avea tot ce ne trebuie ca să-l putem arde pe Montanus pe rug fără regrete. 🙂
.
În altă ordine de idei, felicitări pentru blogul pe care îl „ţii”! Cer permisiunea (de a te tutui şi) de a pune un link în blogroll la mine! 🙂
7 februarie 2011 at 12:02 am
In mod ironic unul din motivele pentru care Biserica a devenit suspecta cu privire la darurile spirituale ( vorbirea in limbi sau profetia)si le-a exclus a fost deoarece erau legate de miscarea montanista. Interesant cu incepea profetiile lui Monatanius: „Asa vorbeste Domnul! Unii l-au interpretat in mod gresit ca isi atribuie prerogative divine insa imi place ca Epifanius ( unul probabil dintre cei mai inversunati oponenti ai montanismului) e mai onest ca multi dintre noi citandu-l: „Voi nu ati auzit de la mine ci de la Cristos”
7 februarie 2011 at 4:26 pm
Daca nu ma inseala memoria, colegul dvs, John Tipei a scris in favoarea lui Montanus in caretea lui despre Duhul Sfant. El a fost primul autor pe care l-am citit eu , care incerca sa l reabiliteze pe Montanus. Si Jaroslav Pelikan nu crede ca Montanus a fost eretic, ci mai degraba napasta asta i se aduce datorita urmasilor lui.
7 februarie 2011 at 8:53 pm
Ierta-ti -ma daca exagerez.
Mi-a venit o imagine in minte cu Pavel, din Faptele Apostolilor, cand era judecat de catre saduchei si farisei. Pavel cunoaste teologiile lor, si spune ceva despre inviere, doctrina care in care saducheii nu credeau, iar fariseii auzindu-l pe Pavel, erau mai gata sa- i dea drumul.
Eu cred ca exact asa il privim pe Montanus si miscarea lui. Nu cunoastem multe despre ei, nu prea avem dovezi obiective ca a fost asa sau altfel, fiindca dupa cum ne spun si istoricii, de multe ori avem informatii despre o miscare, sau o erezie din scrierile oponentilor lor; iar cu totii stim gradul de subiectivitate a acestor scrieri.
E ca si in cazul lui Pavel. Nimeni nu-l asculta, si oponentii lui erau orbiti de prejudecatile sau convingerile lor.
Noi ortodocsii(nu si eu personal), cum v-am mai spus, vedem in miscarea penticostala o erezie, fiindca se aseamana cu miscarea lui Montanus.
Penticostalii este firesc sa vada in miscarea lui Montanus pe inaintasii lor, sau continuarea miscarii de la Rusalii. Sunt mari asemanari cu mici deosebiri.
Numai bine.