Carte



Încep săptămâna cu două anunțuri „publicistic-editoriale”:

  1. Va ieși de la tipar (probabil vineri) Noul Testament EDCR, și vom putea în sfârșit să vedem „în carne și oase” obiectul eforturilor susținute făcute vreme de patru ani de echipa EDCR.
  2. Va fi disponibilă în curând, într-un volum foarte dolofan (480 de pagini), publicat de Humanitas, traducerea comentată a cărților Exodul și Levitic.

Fiindcă despre EDCR am tot scris pe blog, prezint aici câteva informații în legătură cu proiectul veterotestamentar.

Munca mea la „Biblia după textul ebraic” a început prin octombrie-decembrie 2014, când am făcut prima versiune a capitolelor din Exodul care mi-au fost alocate. În paralel a avut loc traducerea și comentarea celorlalte secțiuni, de către alți colegi traducători.

Lecturi succesive ale manuscrisului au fost făcute de toți membrii echipei. Notele și comentariile au crescut organic, odată cu întâlnirile bilunare întâlnire găzduită de Colegiul Noua Europă.

Verificarea amănunțită a textului a fost făcută, cu minuție și competență, într-un spirit profund kenotic, de dle Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, coordonatoarele proiectului.

Mai jos informațiile de pe site-ul editurii. AICI.

Pentru o mostră de traducere, vezi AICI.

Exodmostra

***

Ediție îngrijită de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu
Traducere, studii introductive și note de Maria Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Silviu Tatu, Cătălin Vatamanu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura și istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelației), autorii textului consemnat în scris (primitorii și transmițătorii Revelației) și traducătorii textului originar. Cu volumul de față, ne aflăm în prezența traducătorilor, exponenți ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admirația noastră. Pentru că reușesc să pună erudiția cea mai temeinică în serviciul cordialității, al nevoii de a înțelege ceea ce e dincolo de înțelegerea obișnuită.“ – Andrei Pleșu

Exodul este a doua carte din Tora; împreună cu următoarele trei formează o unitate tematică privind eliberarea poporului israelit din robie și mersul lui îndelungat prin pustiu, până la Țara Făgăduinței, având în centru Legământul încheiat de Dumnezeu cu el. Este considerat cartea esențială a Vechiului Testament, pentru că tot ceea ce urmează își află aici momentul fondator, referința exemplară. Deși sistemul complex de jertfe din Levitic nu mai este de actualitate, citirea Leviticului rămâne importantă pentru creștin fiindcă îl ajută să înțeleagă atât lumea religioasă în care a trăit Isus, cât și conceptele de care s-a folosit El pentru a-și formula mesajul. În plus, dincolo de prescripțiile complicate și adesea caduce, cartea Leviticului vehiculează și adevăruri veșnice, care țin de relația omului cu Dumnezeu.

Ținând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiție îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generațiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite aproape de neînțeles, cât și neologismele stridente și lipsite de conotații poetice. Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumusețea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.

  • • •

Volumul de față, Exodul. Leviticul. este al doilea (primul fiind Geneza) dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci și nouă de cărți ale Bibliei ebraice însoțite de studii introductive, note și comentarii.

Acest proiect a fost realizat în cadrul Colegiului Noua Europă.

Ilustrația copertei: pagină din Biblia Cervera, manuscris cu anluminuri de Joseph Assarfati, Spania, 1299, păstrat la Biblioteca Națională a Portugaliei.


Mai am un pic și termin de citit Demonii lui Dostoievski. E probabil cel mai sofisticat, cel mai greu, cel mai politic și cel mai întunecat dintre romanele scrise de clasicul rus.

Pe scurt, așa cum îl înțeleg eu, romanul explorează consecințele autodistructive (în esență, demonice) ale curentelor filozofice și politice (în general, de inspirație iluminist-ateistă) care bântuiau în Rusia în a doua jumătate a sec. XIX.

Autorul expune cu migală cauzele care au dus la apariția unor posedați (ideologic vorbind) ca Piotr Verhovenski, a cărei persona e interpretată magistral de Anton Shagin în clipul de mai jos. Vizionând pe youtube câteva clipuri din ecranizarea făcută de ruși în 2014, a început să-mi pară rău că cei patru ani de rusă pe care i-am făcut în ciclul gimnazial s-au dus pe apa sâmbetei.

De urmărit în secvența video atât venerația religioasă (fatalmente, idolatră) a lui Verhovenski față de Stavroghin, cât și aura antichristică pe care o capătă acesta din urmă, în viziunea „închinătorului” său.

Undeva în roman, unul dintre personajele „revoluționare” spune că 100 de milioane de oameni dacă ar muri, n-ar fi prea mult pentru a institui ordinea nouă dorită de adepții „cauzei”. Fiindcă recent am cumpărat Cartea neagră a comunismului, mi-au trecut fiori pe șira spinării la gândul că ipoteticul măcel dintr-un roman scris în sec. XIX a devenit realitate în secolul următor.


Anul trecut, printre ore predate, capitole revizuite și lucrări de licență coordonate, am parcurs o lucrare masivă despre secțiunea 1 Corinteni 12-14. E vorba de o teză de doctorat susținută de Soeng Yu Li la Katholieke Universiteit Leuven, sub îndrumarea profesorului Reimund Bieringer.

Mi-a luat multișor până când am reușit să-mi adun gândurile ca să scriu recenzia la acest volum. În final, textul a apărut recent pe RBECS (AICI).

Postez mai jos câteva fragmente de început. Textul integral îl găsiți pe site-ul semnalat mai sus.

The 84 verses that comprise the largest thematic subsection of 1 Corinthians have generated countless monographs and other studies. The latest substantial contribution to this corpus is a book by Soeng Yu Li, written in the form of a doctoral dissertation. It was defended in 2016 at the Katholieke Universiteit Leuven, under the supervision of professor Reimund Bieringer.

In order to make the complex structure of his weighty volume clear, Soeng Yu Li has divided it into four parts. The first focuses on the verbal noun χάρισμα, and the second at length on the term πνευματικῶν; the third, which is also the longest, consists of successive readings of Chapters 12–14 from a “meronymic point of view” (explained below). In the fourth and final part, the author focuses on prophecy—which he describes as “the paradigm of τὰ χαρίσματα τὰ μείζονα”—in the whole of 1 Cor. 12–14.

One must begin by saying that a careful reader of 1 Corinthians is likely to find nothing unexpected in the conclusions reached by this substantial study. Even an unscholarly perusal of 1 Cor. 12–14 will not fail to note that Paul’s general intention in those verses is to bring order to the meetings of the Corinthian Christians and to divert their passion for ecstatic speaking in tongues towards things beneficial for the whole community. Soeng Yu Li, however, approaches this understanding by a long and indirect route. He takes a fresh look at many of the fine points on which scholars have disagreed and admirably attempts to categorize more precisely than has previously been done the relation between χαρίσματα and πνευματικά, the two hinges on which those three chapters turn.

Having demonstrated that χάρισμα is not a specifically religious term in non-Christian Greek literature, Soeng Yu Li looks at its 17 occurrences in the New Testament and concludes that, according to Paul’s understanding, it can be either a personal or a communal gift. When received as a personal gift, a χάρισμα can be used, he says, “for the personal benefit of the believer.” By contrast, as a communal gift, it becomes an “Aufgabeand therefore has to be used for the benefit of the whole community (p. 101).


În timp ce aștept să vină de la tehnoredactor varianta finală paginată a Noului Testament EDCR, anunț apariția a două cărți importante pentru cei interesați de domeniul studiilor biblice.

Prima lucrare este Nașterea Noului Testament, de Arthur Patzia. Volumul este fundamental pentru cei care doresc să afle informațiile de bază privitoare la procesul care a dus la scrierea, transmiterea și canonizarea documentelor care formează Noul Testament. Pentru a vedea cuprinsul ediției în limba engleză, vedeți AICI (ediția de pe Amazon).

Precizez că lucrarea va fi disponibilă în curând în librăriile creștine. Puteți cere informații despre titlu la adresa de email edituraroua [at] gmail.com. Puneți „coada de maimuță” în loc de [at]. Am pus adresa în forma aceea pentru a împiedica roboții să culeagă adresa automat de pe web.

A doua carte este un reper pentru studenții care vor să învețe limba engleză teologică. Precum se știe, editurile teologice din lumea anglo-saxonă produc o cantitate importantă de literatură teologică. Mai ales pentru publicul evanghelic românesc, engleza e foarte necesară.


Volumul Omul evanghelic a fost în lucru mulți ani de zile. După o lungă așteptare, vom putea vedea tipărită în sfârșit această colecție de studii, programată să apară la Editura Polirom în septembrie.

Coordonatorii volumului sunt Dorin Dobrincu și Dănuț Mănăstireanu.

Detalii despre cuprins și autori găsiți pe blogul dedicat cărții (AICI).


Ne apropiem cu pași repezi de finalizarea Noului Testament din EDCR (Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită). Textul românesc a fost verificat integral, de două ori, de specialiști în domeniu. Revizorul literar mai are de citit Faptele Apostolilor, Evrei și Apocalipsa.

Între timp se lucrează intens și la VT, dar cantitatea de text care trebuie citită, răscitită, verificată și răsverificată este sensibil mai mare, prin urmare încă nu putem stabili în mod riguros data publicării întregii Biblii.

NT va fi gata în toamna aceasta, dacă nu apar situații neprevăzute care să ne împiedice să ducem proiectul la bun sfârșit.

Semnalele pe care le-am primit până în prezent sunt bune. Cei care înțeleg nevoia realizării acestei revizuiri se declară mulțumiți de forma textului.

Am întâlnit și o excepție notabilă. Un pastor dintr-o anumită confesiune evanghelică (de limbă maghiară) a declarat într-un anumit context că nu dă „doi bani” pe noua revizuire. În fapt, respectivul opinent nu dă „doi bani” pe textul critic (Nestle-Aland 28) folosit ca etalon în procesul revizuirii, prin urmare nu putea da prea mulți gologani nici pe revizuirea care are ca punct de referință textul critic.

Înverșunarea de acest tip nu este ceva nou în spațiul evanghelic românesc. Când s-a tipărit prima dată versiunea Cornilescu, unii aparținători ai aceleiași confesiuni din care face pastorul citat mai sus au dat de înțeles că nu dau prea mulți bani pe noua versiune, care atenta la „sacralitatea” Bibliei de la Iași 1874, folosită până la acea dată de evanghelicii români.

Dar să nu zăbovim prea mult asupra opiniilor celor care, din considerente ideologice, nu pot aprecia efortul masiv care s-a făcut în cei trei ani de când a început lucrul la EDCR. Cei nouă revizori implicați în proces știu prea bine câtă energie s-a cheltuit pentru a face textul să sune bine.

Important este ca sarcina verificării traducerii să se încheie la timp și oamenii să aibă la dispoziție un text bine cântărit. În final, gradul de receptare a versiunii pe termen lung este testul pe care va trebui să-l dea și EDCR, ca orice traducere.

Până apare tot NT în format electronic și tipărit, vă ofer o mostră de traducere din Luca, evanghelia al cărei text a fost analizat ieri de Comitetul Pastoral al EDCR.

Pilda ispravnicului necinstit

1 Isus le-a spus ucenicilor: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipește avuțiile. 2 El l-a chemat și i-a zis: «Ce aud despre tine? Dă-mi socotelile isprăvniciei tale, căci nu mai poți rămâne în slujbă!» 3 Ispravnicul și-a zis: «Ce voi face dacă stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4 Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi scos din slujbă, ei să mă primească în casele lor.» 5 I-a chemat pe datornicii stăpânului său, unul câte unul, și i-a zis celui dintâi: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» 6 «O sută de măsuria de untdelemn», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul, așază-te și scrie degrabă cincizeci!» 7 Apoi i-a zis altuia: «Dar tu cât îi datorezi?» «O sută de măsurib de grâu», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul și scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe ispravnicul necinstit pentru că lucrase cu iscusință. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiți decât fiii luminii în relațiile cu semenii lor. 9 Eu vă spun: Faceți-vă prieteni cu ajutorul avuțiilorc necinstite, pentru ca, atunci când ele se vor sfârși, să fiți primiți în corturile veșnice.

10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mari. 11 Dacă în avuția necinstită n-ați fost credincioși, cine o să v-o încredințeze pe cea adevărată? 12 Și, dacă în lucrul altuia n-ați fost credincioși, cine o să vă dea ce-i al vostru? 13 Niciun rob nu poate sluji la doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.”

Pilda bogatului și a lui Lazăr

19 Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20 Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21 și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului. Ba mai veneau și câinii să-i lingă bubele. 22 S-a întâmplat că săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost îngropat. 23 Pe când era el în Hades, în chinuri, și-a ridicat privirile și l-a văzut de departe pe Avraam, iar pe Lazăr în sânul lui. 24 Atunci a strigat: «Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav mă chinuiesc în văpaia asta!» 25 Avraam i-a răspuns: «Fiule, adu-ți aminte că în viață tu ai avut parte de lucrurile bune, iar Lazăr de cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, pentru ca cei ce ar vrea să meargă de aici la voi să nu poată, și nici de acolo la noi să nu treacă.» 27 Bogatul a zis: «Atunci, părinte [Avraam], te rog să-l trimiți în casa tatălui meu, 28 unde am cinci frați, ca să-i avertizeze și să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» 29 Avraam a răspuns: «Îi au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!» 30 «Nu, părinte Avraam», a zis el, «ci, dacă va merge la ei cineva din morți, se vor pocăi.» 31 Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor fi convinși nici dacă ar învia cineva din morți.»”

 a16:6 Grecește: bátos, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 39 de litri.

 b16:7 Grecește: kóros, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 390 de litri.

 c16:9 Gr. mamōnás, adaptare în greacă a termenilor mamon (ebr.) sau mamona’ (aram.). În textele în limba ebraică sau aramaică, termenul este folosit cu sensul de „bogăție”, „bani”, „avere”. Același termen este reluat în vers. 11 și 13.


Semnalez și aici pe blog un material publicat pe Contributors.

Mai jos câteva citate.

Fiindcă în românește nu sunt foarte numeroase traducerile după autori din secolul XV, publicarea în premieră a lucrării lui Georg Captivus Septemcastrensis, Tratat despre obiceiurile, ceremoniile și infamia turcilor, în traducerea prof. univ. dr. Ioana Costa, reprezintă un eveniment editorial cu totul remarcabil. Că acest incunabul se publică atât de târziu în română, mai ales că un exemplar din ediția princeps (1481) se păstrează în biblioteca „V. A. Urechia” din Galați, se poate explica doar parțial ca efect al declinului care, din nefericire, afectează limbile clasice în România, cu reverberații asupra întregii culturi autohtone. Multe și complexe sunt pricinile care ar putea fi invocate, însă nu este locul potrivit să le discutăm aici.

Pentru a se putea realiza publicarea unui asemenea volum, adevărat best-seller în secolele XV-XVI (republicat în 1530 inclusiv de Martin Luther, cu o prefață-recomandare), era nevoie de eforturi unui primum movens editorial, care în acest caz a fost dl. Constantin Erbiceanu, autorul studiului introductiv. Georg Captivus Septemcastrensis (George de Ungaria, numit uneori și „Anonimul din Sebeș”), capturat de turci în 1438 și vândut la târgul de sclavi din Edirne (Adrianopol), își petrece douăzeci de ani din viață ca rob și ajunge să cunoască bine atât obiceiurile și instituțiile turcilor, cât și islamul în general. După cincisprezece ani petrecuți în slujba aceluiași stăpân, care în final în tratează ca pe un membru al familiei, primește învoirea de a pleca temporar în insula Chios, își calcă promisiunea de a se întoarce, iar în final se stabilește la Roma.

Devenit membru al ordinului dominican, și-a povestit experiențele într-o carte atipică pentru vremea ei, descriind atât practicile inumane ale turcilor (campaniile de jaf, dublate de interesul asiduu pentru traficul de sclavi), cât și elementele pozitive ale noii culturi pe care a ajuns să o cunoască din interior.

Continuarea AICI.


NECGen

A apărut în sfârșit primul volum din noua traducere a Bibliei după textul ebraic, proiect care se desfășoară la Colegiul Noua Europă.

Fiindcă am participat regulat la întâlnirile acestui grup de traducere, încă din 2013, mă bucur că putem vedea rodul eforturilor noastre.

Volumul va fi lansat la Gaudeamus, sâmbătă, 25 noiembrie, la ora 17.00. (Urmăriți calendarul evenimentelor, în cazul în care apar schimbări de ultim moment).

Mai jos o pagină de text și câteva informații despre volum (preluate de pe site-ul Humanitas). Pentru comenzi, vedeți AICI.

NECGen2

***

Ediție îngrijită de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu

Traducere, studii introductive și note de Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Silviu Tatu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura și istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelației), autorii textului consemnat în scris (primitorii și transmițătorii Revelației) și traducătorii textului originar. Cu volumul de față, ne aflăm în prezența traducătorilor, exponenți ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admirația noastră. Pentru că reușesc să pună erudiția cea mai temeinică în serviciul cordialității, al nevoii de a înțelege ceea ce e dincolo de înțelegerea obișnuită.“ (ANDREI PLEȘU)

Ținând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiție îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generațiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite cvasi-ininteligibile, cât și neologismele stridente și lipsite de conotații poetice. Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumusețea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.

Volumul de față, Geneza, este primul dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci și nouă de cărți ale Bibliei ebraice însoțite de studii introductive, note și comentarii.

Acest proiect a fost realizat în cadrul Colegiului Noua Europă.

 


Semnalez aici începutul unui excelent articol publicat pe Contributors (AICI) de Teofil Stanciu, pe care îl și felicit pentru inițiativă.

Pentru a citit tot materialul, accesați link-ul indicat mai sus.

***

Aniversarea a 500 de ani de la debutul Reformei protestante a suscitat un oarecare interes mediatic inclusiv în spațiul românesc, aflat sub mult mai puternica amprentă generală a creștinismului ortodox ce n-a avut parte de astfel de cutremure structurale. Familiarizarea cu un fenomen de o asemenea magnitudine nu este sub nicio formă un demers rezervat doar celor cu interese religios-spirituale, nici doar urmașilor spirituali ai Reformei. Dimpotrivă, este un gest cultural ce conferă fiecărui individ o poziționare mai adecvată într-o lume globală de largă respirație occidentală, ce poartă adânc impregnată marca obârșiilor sale morale și religioase. Ar fi suficient să ne amintim teza – deosebit de influentă, chiar dacă nu infailibilă – a lui Max Weber, care stabilea o legătură directă între spiritul capitalist și etica dezvoltată de grupările protestante.

Gândirea teologică, antropologică, socială, morală și politică a marilor reformatori ar merita cunoscută mai cu seamă din scrierile lor – și abia pe urmă prin filtrele ulterioare care popularizează adesea versiuni modificate, trunchiate sau complet denaturate ale ideilor inițiale (cazul calvinismului ce s-a îndepărtat de Calvin fiind unul elocvent). Deși pleiada teologilor care au imprimat direcția diverselor orientări protestante este semnificativ mai cuprinzătoare, în limba română avem acces limitat la scrierile a doi dintre corifeii incontestabili ai Reformei: Martin Luther și Jean Calvin.

Cu ani în urmă, editura Logos din Cluj începea o colaborare cu profesorul Petru Forna, specialist în istoria limbii germane și literatura germană veche și medie, în vederea publicării operelor lui Luther în românește. Între timp, universitarul clujean a decedat, însă din această colaborare au rezultat trei volume de Scrieri (publicate între 2003-2013), ce includ câteva dintre cele mai cunoscute lucrări ale părintelui Reformei: volumul 1 – Cele 95 de teze, Despre libertatea creștinului, Despre robia babiloniană a bisericii, Către nobilimea germană; volumul 2 – O predică despre căsătorie, Patimile lui Hristos, Isus S-a născut evreu, Despre faptele bune, Scrisoare către trei călugărițe, Către domnii consilieri, Îndemn la pace și Împotriva hoardelor, Dacă și soldații pot fi mântuiți; volumul 3 – Comentariu la Epistola către Romani, Comentarii la Epistola către Galateni, Catehismul mic, Scurte explicaţii la Catehismul mic.

Soarta lui Jean Calvin, reformatorul de la Geneva, a fost mai puțin fericită. Lucrarea sa de căpătâi, Institutio christianae religionis, rescrisă și reorganizată în mai multe rânduri de către autor pe parcursul a peste 20 de ani, este tradusă în românește – cu titlul Învățătura religiei creștine (Oradea, Cartea Creștină, 2003) – după o ediție în limba… engleză! Decizia este motivată în prefață de către dr. Iosif Țon, dar rămâne un cert neajuns că nu s-au folosit edițiile definitive scrise de Calvin însuși în latină (1559) sau franceză (1560). O altă cărțulie care se prezintă drept „o versiune abreviată şi rescrisă pentru cititorii de azi a lucrării clasice Instituţiile Religiei Creştine” pare să poarte povara aceluiași păcat, fiind tradusă tot din engleză, după cum sugerează numele englezit al autorului John (!) Calvin – este vorba despre Creștinism biblic, Oradea, Făclia, 1997. Există totuși și două tomuri traduse după original: Jean Calvin, Ioan (Cluj, Logos, 2011) și Romani (Cluj, Logos, 2015), ambele sunt comentarii exegetice traduse din franceză.


Am primit astăzi de la profesorul Wim François vestea că a apărut de curând volumul Vernacular Bible and Religious Reform in the Middle Ages and Early Modern Era, publicat în seria „Bibliotheca Ephemeridum Theologicarum Lovaniensium”, la editura Peeters (vezi AICI).

Lucrările reunite în volum au fost prezentate în cadrul unei conferințe organizate la Leuven în toamna lui 2012. A durat deci un pic până am reușit să le vedem tipărite, dar cartea rezultată este pe măsura așteptărilor.

În cuprinsul volumului se află și o lucrare despre trăsăturile protestante ale Noului Testament de la Bălgrad. După știința mea, este primul articol de amploare, în limba engleză, care discută aceste chestiuni. Încercăm și noi să ne mai internaționalizăm un pic.

Semnalez cu acest prilej încă un fapt important: un alt capitol, scris de soții Gabriela și Eugen Munteanu, se concentrează asupra Septuagintei lui Milescu.

La „doar” 94 de euro, prețul volumului este un pic pipărat. Conștienți de acest aspect, editorii volumului s-au asigura că autorii primesc un exemplar gratuit. Să fie primit. 🙂

Mai jos descrierea cărții, preluată de pe site-ul editurii, unde puteți găsi și CUPRINSUL.

***

The central focus of this book concerns vernacular Bibles in various regions of (late) medieval and early modern Europe, as well as the religious and cultural circumstances in which these books found their origin. The contributions represent a cross-section of several research traditions that show an interest in vernacular Bibles. The volume includes articles that demonstrate how vernacular Bibles were liable to censorship measures, viz. Francesca Tasca’s contribution on Peter Valdès of Lyons, and Gigliola Fragnito’s on post-Tridentine Catholic Europe. Other essays, in contrast, inspired by a social-historical approach, emphasize that laypeople in the late Middle Ages and Early Modern Era found ways to read the Bible and other religious works ‘anyway’ and that they were hardly hindered by bans instituted by ecclesiastical or secular governments. Two authors who take this position are Andrew C. Gow and Margriet Hoogvliet, who also question the paradigm that the Protestant Reformation was the first to open the Bible to the laity. Suzan A. Folkerts brings this intuition into practice by studying printers’ choices as well as provenance data in books containing the Epistle and Gospel readings from Mass published between 1450 and 1550 in the Netherlands. This volume not only contains contributions focusing upon Western European vernacular Bibles but also pays attention to the Bible in Romania (Emanuel Conțac, Eugen and Lucia-Gabriela Munteanu) and Scandinavia (Jonatan Pettersson). In this regard, attention is paid to the (pre)confessional character and literary choices that are constitutive for the text. The confessional Era and its implications in the political field are central to Elizabeth Hodgson’s study of ‘David’s Psalms’ in Reformation England and France/Switzerland. The ‘post-confessional’ eighteenth century Enlightenment Bible – rooted in the Catholic tradition – by Isaac-Joseph Berruyer is the object of an essay by Daniel J. Watkins. Finally, Kees Schepers devotes a study to 33 drawings made by the Brussels canon regular Gielis vander Hecken.


978-973-50-5582-0Am făcut ieri o scurtă vizită pe site-ul Humanitas și am fost plăcut surprins la să văd la „Noi apariții” două lucrări pe care le-am tradus cu mai mulți ani în urmă.

Visez la vremea când – după ce voi fi terminat munca de revizuire a traducerii Cornilescu – voi putea să mai traduc câte ceva din C.S. Lewis.

Deocamdată energiile care mi-ar fi necesare pentru încă un volum Lewis se duc pe alte lucruri mai stringente.

Una peste alta, pot anunța că textul revizuit al cărții Exodul va intra curând în lectura Comitetului Pastoral. Între timp, echipele de revizori au verificat și revizuit părți importante din VT, respectiv NT.

Eu unul am citit integral Geneza-Iosua și am ajuns cu lectura în Judecători, din care mai am de verificat câteva capitole.

978-973-50-5597-4_002

La Noul Testament s-a lucrat, de asemenea, destul de mult. Cartea Luca va fi probabil gata în două luni și urmează Faptele Apostolilor.

Dintre epistole, mai trebuie revizuite 1-2 Corinteni și Evrei. În timpul verii voi ajunge la Cartea Psalmilor, care mă va ține „în priză” o bună perioadă de timp. Ea a trecut deja printr-o primă lectură, făcută de colegul meu de echipă, pastorul Florin Lăiu.

Voi reveni cu informații într-o nouă etapă a proiectului.


Am bucuria să anunț publicarea iminentă de către Editura Universității „Al. I. Cuza” din Iași a volumului „Noul Testament de la Bălgrad (1648) și Reforma. Studiu istorico-filologic”, care figurează în colecția Fontes traditionis, coordonată de dl. prof. Eugen Munteanu.

Mai jos coperta cărții. Voi reveni într-o altă postare cu detalii privind conținutul lucrării.

ntcoperta

ntcoperta4


RGB_1_Viata impreuna

Institutul Teologic Penticostal din București, în parteneriat cu Grupul editorial Logos, organizează lansarea volumului

Viața împreună. Psalmii – Cartea de rugăciuni a Bibliei

de Dietrich Bonhoeffer.

Evenimentul va avea loc miercuri, 18 noiembrie 2015, la

Institutul Teologic Penticostal din București,

B-dul Uverturii, nr. 210-220, sect. 6, începând cu ora 18,00.

La eveniment vor participa Prof. univ. dr. Hans Klein și Lector univ. dr. Emanuel Conțac.

Va așteptăm cu drag!


Vara trecută m-am îndeletnicit, între altele, cu lectura unei erudite monografii care va ieși curând de la tipar: Religie ortodoxă – religie reformată. Ipostaze ale identității confesionale a românilor din Transilvania în secolele XVI-XVII. Autoarea, istoricul Ana Dumitran este, în opinia mea, cel mai avizat cercetător al fenomenului Reformei pe tărâm românesc. Nu se putea deci un prilej mai nimerit de a anunța cartea decât preziua aniversării Reformei (31 oct.)

Postez aici, în chip de avant-goût, coperta cărții care urmează să apară la editura Ratio et Revelatio condusă de amicul Otniel Vereș.

Cop Ratio et revelatio cop Ana Dumitran

Cop Ratio et revelatio cop Ana Dumitran - Copy


1363

Am bucuria de a anunța tipărirea volumului „Isaia” din seria MLD. Lucrarea, rezultat al cooperării unei echipe de filologi și bibliști, a fost publicată de Editura Universității Al. I. Cuza din Iași.

Am contribuit la acest volum cu versiunea în limba modernă a cărții (după textul din Septuaginta Frankfurt, care diferă în destul de multe locuri de ceea ce găsim în ediția critică Rahlfs) și cu o selecție de comentarii biblico-teologice.

Mai jos informații despre lucrarea nou apărută. Sursa AICI.

Descriere. Biblia de la 1688 (numită şi „Biblia lui Şerban Cantacuzino” sau „Biblia de la Bucureşti”) este prima traducere integrală a Bibliei în limba română. Prin prezentul volum continuăm publicarea seriei „Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688” (MLD), iniţiată în anul 1986, în cadrul unui proiect ştiinţific realizat în colaborare de Universităţile „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, prin Centrul de Studii Biblico-Filologice „Monumenta linguae Dacoromanorum” din cadrul Departamentului de Cercetare Interdisciplinar – Domeniul Socio-Uman, şi „Albert Ludwig” din Freiburg, Germania. Structura iniţială a seriei a fost păstrată. De asemenea, a fost păstrat principiul transcrierii interpretative a textelor chirilice vechi, adoptat de iniţiatorii proiectului. Seria constituie o ediţie filologică a trei vechi versiuni biblice din secolul al XVII-lea – Biblia de la Bucureşti (1688), Manuscrisul 45 (aşa-numita versiune „Milescu revizuită”) şi Manuscrisul 4389 (aşa-numita versiune „Daniil Panoneanul”).

Din cuprins: NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI de Eugen Munteanu; TEXTE: Coloana I: Biblia de la Bucureşti (1688) – Facsimile; Coloana a II-a: Biblia de la Bucureşti (1688) – transcriere interpretativă de Gabriela Haja, revizie de Elena Tamba; Coloana a III-a: Ms. 45 – transcriere interpretativă de Mădălina Ungureanu, revizie de Mioara Dragomir; Coloana a IV-a: Ms. 4389 – transcriere interpretativă de Mădălina Ungureanu, revizie de Mioara Dragomir; Coloana a V-a: Versiune modernă de Emanuel Conţac; NOTE FILOLOGICE de Mioara Dragomir, Gabriela Haja, Elena Tamba şi Mădălina Ungureanu; COMENTARII de Emanuel Conţac; INDICE: Adnotare morfologică de Ana-Maria Gînsac, Maria Moruz, Mădălina Ungureanu Corectură şi stabilirea atestărilor de Iosif Camară (gardporuncitór), Maria Moruz (afúşte), Mădălina Ungureanu (postzugrăví); consultant ştiinţific: Mircea Ciubotaru.

Despre autori. Autorii volumului de faţă sunt specialişti în limbă română veche, membri sau colaboratori ai Centrului de Studii Biblico-Filologice de la Iaşi. Aceştia sunt: Prof. univ. dr. Eugen Munteanu (coordonatorul seriei); Autorii volumului: Iosif CAMARĂ, Emanuel CONŢAC, Mioara DRAGOMIR, Ana Maria GÎNSAC, Gabriela HAJA, Maria MORUZ, Elena TAMBA și Mădălina UNGUREANU. Versiune informatizată: Vlad Sebastian PATRAŞ. Editori: Maria MORUZ și Mădălina UNGUREANU


Hus

La Editura Oscar Print a apărut de curând volumul Scrieri despre credință (trad. Anca Irina Ionescu), cuprinzând selecții din opera preotului ceh ars pe rug la Konstanz, în 6 iulie 1415. Despre execuția acestuia Papa Ioan Paul II avea să afirme pe 18 decembrie 1999: „În pragul marelui jubileu al anului 2000, vreau să-mi exprim profundul regret în legătură cu moartea cruntă a lui Jan Hus.”

Mai jos puteți citi un fragment din ultima scrisoare a cărturarului ceh.

„Calea vieții mele se apropie încet de sfârșit și aceasta poate că este ultima mea scrisoare. Dar este mai bine să mori cu onoare, decât să continui să trăiești mai departe în nedreptatea lumii. Cel care se teme de moarte, pierde bucuria vieții, de aceea voi păși pe rug cu capul sus, căci teama este pierzania neamului omenesc. Credeți că adevărul învinge mai presus de orice, iar cel care este ucis va învinge.

În noaptea trecută am avut un vis foarte deosebit. Mi s-a arătat în el Isus Cristos pe cruce și mi-a spus: «Jan, așa cum li se poruncește oamenilor să asculte cele spuse în lucrurile îngăduite și de cinste, tot așa li se poruncește să se împotrivească, când trăiesc în potrivnicie cu poruncile mele, așadar, să nu-ți retractezi adevărul nici la ultima judecată, căci într-o zi adevărul va birui minciuna.»

Cuvintele lui vi le transmit și vouă pentru ca, în clipa în care vă voi părăsi, voi să stăruiți mai departe cu hotărâre în gândul nostru comun. Da, vor veni alți oameni care vă vor sili spre alte credințe, dar cea adevărată este numai una, cea înfățișată în Biblie, după care trebuie să se judece și țăranul nevoiaș, și papa însuși. Căci un țăran bun este mai presus și mai destoinic decât un episcop.

Cu moartea nu se termină nimic și nimic nu durează veșnic.”


C. Bădiliță tocmai mi-a trimit anunțul despre o altă lucrare pe care a publicat-o recent: Cele mai vechi texte despre apostolul Andrei.

Mai jos câteva fotografii primite de la traducător și informații despre carte.

DSC00973

***

„Cele mai vechi texte despre Apostolul Andrei, prezentate și traduse de Cristian Bădiliță, ilustrate de Marian Zidaru. la Editura Vremea, București. Volumul de față pune la dispoziția cititorilor români, de toate confesiunile, pentru prima data în cultura noastră, cele mai vechi texte despre fratele lui Petru, „cel dintâi chemat”, conform tradiției înrădăcinate în Evanghelia după Ioan. Volumul cuprinde un studiu amplu despre figura apostolului în Noul Testament, în Faptele lui Andrei, Faptele lui Andrei și Mathias, Faptele lui Petru și Andrei, hagiografia lui Grégoire de Tours, precum și în tradițiile folclorice românești. Partea a doua conține traducerea, însoțită de cca 250 note explicative și comentarii, a „Minunilor fericitului Andrei” de Grégoire de Tours (sec. VI). Partea a treia prezintă ediția latină a hagiografiei lui Grégoire de Tours. Volumul beneficiază de 34 planșe formidabile, realizate de marele artist Marian Zidaru, precum și de o paginare cu totul aparte, datorată directoarei Editurii Vremea, Silvia Colfescu.

DSC00969

Meritul principal în concretizarea acestui proiect îi aparţine doamnei Filofteia Pally, directoarea Complexului muzeal Goleşti, judeţul Argeş, care, împreună cu doamna Malvine Mocenco, m-a însoţit în această nouă aventură patristico-etnologică. De altfel, volumul face parte din planul de cercetare Muzeul Goleşti. Pentru Studiul introductiv am beneficiat de ajutorul bibliografic al prietenilor Emanuel Contac şi Alin Suciu, cărora ţin să le mulţumesc şi pe această cale. Mulțumiri speciale i se cuvin clasicistei Ioana Munteanu, care a corectat, salutar, versiunea latina. Mâine volumul va fi prezentat, cu toate informațiile necesare, pe site-ul Editura Vremea, unde va putea fi și comandat. Va costa cca 35 lei, la jumătate din cât ar costa în mod normal. Le mulțumesc tuturor celor care m-au ajutat sa transform o carte clasică de patristică într-o adevărată bijuterie grafică.”

DSC00972


Am bucuria să anunț apariția în limba română a unei cărți-eveniment: traducerea biografiei lui C.S. Lewis, de A. McGrath.

Traducerea este semnată (și făcută) de Natan Mladin.

Nu cred să fi văzut înainte, în altă parte, fotografia aleasă pentru coperta românească. În orice caz, e o alegere foarte bună.

Felicitări amicului N. Mladin pentru traducere (și mai ales pentru foarte inspiratul subtilu al cărții). 😉

Lewis


O carte pe care o aștept cu mare interes de mai mult timp este lucrarea publicată recent de Ioan Florin Florescu la Editura Universității Al. I. Cuza din Iași. Mi-am comandat deja ieri un exemplar de la editură și îl aștept cu nerăbdare. Dacă obligațiile profesionale îmi vor îngădui, voi face o prezentare mai pe larg a lucrării într-o postare viitoare.

Deocamdată îl felicit pe autor, cu nădejdea că vom mai avea prilej să stăm la voroavă cu privire la istoria fascinantă a traducerii Sf. Scripturi în limba română.

1357

Mai jos câteva informații despre carte și autorul ei, preluate de AICI.

Descriere. Axate pe traducerile româneşti ale Scripturii din secolele al XVI-lea – al XVII-la (Tetraevanghelul de la Sibiu, ms. 45 BAR Cluj, ms. 4389 BAR, Biblia de la 1688), studiile din prezentul volum se remarcă atât prin complexitatea cercetării biblico-filologice, cât şi prin informaţiile noi pe care le aduc cu privire la tradiţia biblică românească. Volumul de faţă cuprinde o serie de studii şi articole care au stat la baza lucrării de doctorat în Filologie, cu titlul Literalism şi traducere liberă în tradiţia biblică românească, susţinută de autor la Universitatea din Iaşi, în anul 2011 şi apreciată de membrii comisiei doctorale cu distincţia summa cum laude.

Din cuprins: Semnificaţiile unei alegeri: cum a ajuns o ediţie protestantă a Septuagintei textul-sursă al primei Biblii româneşti; Când dezacordul nu mai este o greşeală: o licenţă stilistică în traducerea Vechiului Testament a lui Nicolae Milescu; Împăraţi, regi şi crai în tradiţia biblică românească. Un caz de condiţionare politică în traducerea Bibliei; „Duhovnici” şi „farisei” în Tetraevanghelul de la Sibiu. Un caz de adaptare culturală după un model originat în cele mai vechi traduceri ceheşti ale Bibliei; Contribuţii cu privire la sursele Tetraevanghelului de la Sibiu

Despre autor. Ioan-Florin Florescu (n. 1970) este absolvent al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi, preot misionar şi doctor în Filologie al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi; între 2009-2012 a fost cercetător ştiinţific în cadrul Centrului de Studii Biblico-Filologice al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, co-fondator şi secretar de redacţie al publicaţiei Biblicum Jassyense. Romanian Journal for Biblical Philology and Hermeneutics. Este coautor al volumului Monumenta linguae Dacoromanorum. Biblia 1688. Pars IX – Paralipomenon I, Paralipomenon II, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2011 şi unul dintre coordonatorii proiectului Septuaginta, 8 vol., Colegiul Noua Europă, Editura Polirom, 2004-2011. Împreună cu Adrian Muraru a fondat la Editura Polirom colecţia bilingvă „Tradiţia creştină”. Din 2011 locuieşte în Scoţia, Marea Britanie.


După o lungă pauză am reluat lectura memoriilor lui C. Argetoianu și am ajuns la începutul anilor ’30 (Memorii pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. 09, partea a VIII-a, 1930-1931). Fără a avea pretenții de istoric, consider jurnalul lui Argetoianu o carte de căpătâi pentru înțelegerea istoriei României interbelice.

Sunt cu lectura la anul 1930, în vremea Restaurației. Regele Carol II a „picat din cer” cu aeroplanul și se încearcă formarea unui guvern extraparlamentar. Încrederea lui Argetoianu în regimul parlamentar va fi atins un minim istoric, fiindcă iată ce îi scria regelui proaspăt restaurat, într-un memoriu:

„Regimul pseudo-democratic sub care trăim a distrus ierarhia valorilor nesocotind munca, cinstea şi competenţa în favoarea intereselor electorale şi consideraţiilor de gaşcă; a zdruncinat adânc principiul autorităţii de Stat subordonând toate actele de guvernământ intereselor celor mai meschine de partid; a slăbit în fine la extrem sentimentul răspunderii publice, prin impunitatea asigurată tuturor ca să se poată salva partizanii şi prin declinarea spiritului de iniţiativă, diluare datorită sporirii neîncetate a funcţiilor şi funcţionarilor. […] Funcţiile politice au ajuns să fie simple sinecuri destinate să procure traiul sau luxul (după categorii) oamenilor devotaţi şi protejaţilor acestora.”

Dacă ne uităm la clasa politică actuală, la parlamentarii corupți, chemați pe bandă rulantă la DNA, la decizia scandaloasă a guvernului Ponta de a reduce bugetul Departamentului Național Anticorupție, avem motive să credem că România de astăzi seamănă izbitor de mult, în anumite privințe, cu cea interbelică.

Mă întreb cum trebuie să fi arătat Parlamentul interbelic dacă Argetoianu a ajuns să considere că parlamentul, instituția care definește democrația, este o pacoste!

„Un asemenea Guvern vremelnic, cu un program de realizat, definit şi mărginit, ar urma să funcţioneze fără Parlament şi mai ales fără piedicile partidelor. Partidele ar trebui dizolvate căci acţiunea lor asupra maselor, în opoziţie, este tot atât de dăunătoare ca acţiunea lor la Guvern. […] Dar putem garanta consensul Poporului care în unanimitatea lui cere să fie scăpat — în afară de orice consideraţie de ordin politic sau economic — de pacostea parlamentarismului şi de boala electoralitei.”

Dar să lăsăm pacostea parlamentarismului și să trecem la rege, care avea să devină el însuși o pacoste pentru România, odată cu întoarcere Elenei Lupescu.

„În lunga mea carieră am cunoscut oameni de tot felul; n-am întâlnit niciodată însă o fire mai imprecisă, mai sucită, mai schimbătoare — o lipsă atât de totală de armătură morală şi de legătură între concepţie şi execuţie. […]

Am văzut pentru prima dată pe Prinţul Carol la Viena. Eram secretar la Legaţia de acolo; Prinţul împlinise 9 ani şi a venit cu Regele Carol I, să fie prezentat împăratului Franz-Joseph. M-am dus cu ministrul Emil Ghica la gară să îi primim. Regele României Mici călătorea în condiţii mult mai modeste ca Regele României Mari: un vagon agăţat de acceleratul ordinar. Nu văzusem pe Prinţul Carol niciodată; pe când salutam pe Rege, care, binevoitor cum era, s-a întreţinut un moment cu noi, copilul lipise nasul de geamul uşii care da pe peron şi urmărea cu atenţie încordată evoluţia locomotivelor. Protocolul cerea să salut şi pe Alteţa Sa Regală; m-am apropiat de uşă — în acelaşi timp colonelul Baranga, aghiotantul Regelui, a înşfăcat pe Prinţ de umeri, l-a întors spre mine şi s-a răstit la el: ʻDobitocule, nu cunoşti pe Domnul?ʼ Dobitocul s-a uitat în ochii mei, n-a spus o vorba şi mi-a scos o limbă de un cot! Din fericire scena se petrecuse iară martori; obişnuit cu eticheta Curţilor Străine şi mai ales cu cea de la Viena, am rămas înmărmurit de ʻmaniereleʼ de la Bucureşti — şi am trecut mai departe.

A doua întrevedere a avut loc tot la Viena după câţiva ani. De data asta Prinţul Carol trecea — dacă nu mă înşel spre Sigmaringen — cu mamă-sa, Principesa Maria şi cu Principesele Elisabeta şi Mignon. Era în vremea eroică a automobilismului, eram însărcinat cu afaceri şi m-am dus cu automobilul meu, un Mercedes splendid pentru acele vremuri, sa iau Familia Princiară de la Staatsbahnhof şi să o duc la Westbahnhof de unde trebuia să continue călătoria. Cum a văzut automobilul, Prinţul Carol — ajuns băiat de vreo 16 ani — s-a repezit lângă şofer, s-a vârât între volan şi aparatele de reglaj, s-a agăţat de toate manivelele şi a început să ne ceară mie şi mecanicului lămuriri după lămuriri asupra fiecărei piese. O adevărată patimă îi lucea în ochi, nimic alt în afară de maşină nu mai exista pentru el. ʻOh, Carol adore les automobilesʼ, mi-a explicat Principesa Maria; se vedea şi fără explicaţie. Multă vreme, viitorul şi cel de-al treilea Rege al României, mi-a rămas caracterizat prin cele două trăsături — una fizică: limba scoasă de un cot, alta morală: vocaţia de mecanic.”

Pagina următoare »