Recent, la seminarul de ebraică, ne-am lovit de următoarea problemă: Cum traducem în mod satisfăcător secvența „hattanninim haggedolim” (lit. monștrii [marini] uriași)?

Poate în altă postare o să spun ce ar trebui înțeles prin termenul ebr. tanin. Să vedem deocamdată cum a fost tradusă în limba română expresia din Geneza. Mă interesează cu precădere acele ediții despre care știm că au la bază, direct sau indirect, textul ebraic.

τὰ κήτη τὰ μεγάλα (Septuginta)

cete grandia (Vulgata). Păstrat așa și în Nova Vulgata.

mari pești, ce se chiamă chitul (Palia de la Orăștie, 1581-1582). Foarte „explicativă” traducerea.

chituși mari (Vulgata de la Blaj, 1760).

ceții cei mari (Bibl.1865; Bibl.1874)

chiții cei mari (Bibl.1915; Bibl.Galaction 1938).

peștii cei mari (Cornil.1924). După „les grands poissons” din Segond. Soluția este adoptată și în ediția Trinitarian Bible Society.

peștii cei mari de mare (Cornil.1931). Ei, nah! De parcă am avea și peștii de uscat!

animalele cele mari din ape (Bibl.1936; Biblia 1968; Bibl.1988 etc.). Perifrază care arată că traducătorii n-au vrut nici „chiți”, nici „pești”.

monștrii marini uriași (TLN 2006)

monştrii marini NTR (2007)

balene mari (Fidela 2010). Dar balenele mici cum or fi arătând?

peștii cei mari (Biblia catolică 2013). Cu notă de subsol că e vorba de „monștri marini”.

Ideea de „pește” este în mod clar eronată. Iar „chiții” sună prea șoricește. Termenul „balene” trimite prea îngust la anumite creaturi.

Cred că „monstru marin” ar fi mai aproape de ceea ce avea în minte evreul antic care auzea textul Scripturii. Dar „monstru” nu dă prea bine stilistic.

„Balaur” îmi sună prea mitologizant.

Ar mai merita luat în calcul și „dihanie”, chiar dacă e cam vag.