Lucrând recent un scurt fragment din Genesa, din narațiunea lui Iosif, îmi dau seama cât de importantă este consecvența în traducere.

De pildă, frații lui Iosif, strânși cu ușa, ajung să-și mărturisească ticăloșia.

Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea (țarat) sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul (țarah) acesta.”

Într-o traducere optimă, cei doi termeni scriși cu bold ar trebui să fie traduși la fel. Frații lui Iosif spun: „am văzut tulburarea sufletului lui Iosif și nu l-am ascultat. Din acest motiv a venit peste noi această tulburare!”. Justiția divină care îi urmărește pe fiii lui Iacov este pusă în evidență mult mai clar dacă folosim același termen în traducere. Cititorul simte mult mai puternic că „necazul” fraților lui Iosif este o consecință directă a „necazului” prin care a trecut Iosif, aruncat în groapă de frații săi.

Anunțuri