La final de slujbă episcopul Stewart și acceptă să facă o fotografie cu noi.
Astăzi este Duminica Treimii în calendarul anglican. Grupul nostru a fost programat să viziteze o biserică anglicană (Church of the Resurrection), aflată la vreo 7 minute de mers cu mașina.
Clădirea este relativ simplă, fără pretenții. În anii ʹ60 în clădire funcționa o fabrică de mase plastice. Nu cu mult timp în urmă a fost reconvertită în biserică. Pe tavan se mai văd conducte și țevi care amintesc de vechea utilizare.
E perioada verii și prezența e cam slabă. În timpul anului participanților de astăzi li se adaugă alte câteva sute de studenți de la Colegiul Wheaton.
Pastorul (episcopul Stewart Ruch III) este o figură carismatică. Predică fără notițe și e foarte energic. Am mai fost în biserici anglicane până acum (mai ales la Cambridge), dar încă n-am văzut niciun cleric să se plimbe așa ca el, dintr-o parte în alta a scenei.
Slujba e o combinație de nou (worship cu baterie și chitară) și vechi (liturghie după tipic, imnuri din repertoriul clasic).
Predica e scurtuță. În schimb se cântă foarte bine. Pianul dă o notă specială slujbei.
Astăzi slujba cuprinde și confirmarea unui grup de credincioși. Încă nu mi-e clar ce rol are confirmarea. Cu această ocazie, episcopul se roagă pentru fiecare credincios în parte și îi îmbrățișează la sfârșit.
Partea cea mai interesantă mi se pare legământul baptismal pe care îl rostesc „candidații pentru confirmare”.
Episcopul: Crezi în Dumnezeu Tatăl?
Oamenii: Cred în Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, făcătorul cerului și al pământului
Episcopul: Crezi în Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu?
Oamenii: Cred în Isus Hristos… (urmează porțiunea din crez despre Isus Hristos)
Episcopul: Crezi în Dumnezeu Duhul Sfânt?
Oamenii: Cred în Duhul Sfânt… (urmează porțiunea din crez despre Duhul Sfânt)
Episcopul: Vei continua în învățătura și părtășia apostolilor, în frângerea pâinii și în rugăciuni?
Oamenii: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Episcopul: Vei continua să te împotrivești răului și, când vei cădea în păcat, te vei pocăi și te vei întoarce la Domnul?
Oamenii: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Episcopul: Vei proclama prin cuvânt și prin exemplu Vestea bună a lui Dumnezeu în Hristos?
Oamenii: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Episcopul: Îi vei căuta și sluji pe Hristos în toate persoanele, iubindu-l pe aproapele tău ca pe tine însuți?
Oamenii: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu.
Episcopul: Vei căuta dreptatea și pacea între toți oamenii și vei respecta demnitatea fiecărei ființe omenești?
Oamenii: Da, cu ajutorul lui Dumnezeu.
P.S. Mai jos o galerie de fotografii din serviciul de astăzi. Nu toate sunt reușite, dar vă ajută să vă faceți o idee.
Vaisamar 
15 iunie 2014 at 11:46 pm
Imi place partea cu crezul…
16 iunie 2014 at 3:14 am
conductele și țevile de pe tavan mă îndoiesc că au vreo legătură cu vechea utilizare… mai sigur au legătură cu sistemul de ventilație / AC / încălzire. În SUA se folosește în masă aerul cald/rece pompat prin conducte echipate cu duze speciale.
16 iunie 2014 at 4:06 am
Alea mari da. Pentru că se văd gurile de aer. Dar mai e o țevăraie fină. Probabil vor fi înlocuit totul la renovare. Dar aspectul e de „hală”.
16 iunie 2014 at 10:18 am
Aspectul de „hală” se întâlnește și la case mai mari. Nu este o regulă, dar, mai ales în cazul bisericilor convertite din alte spații (situație destul de des întâlnită), americanii nu sunt prea preocupați de partea superioară, mă refer la aspect… așa că sunt vizibile structurile de rezistență, tubulaturile, cablurile etc. De obicei se plasează corpurile de iluminat mai jos decât aceste tubulaturi și, în acest fel, rămân mai în umbră, dar perfect vizibile… Există foarte multe diferențe „culturale” în ce privește construcțiile. Noi practicăm placaje ceramice exterioare care să imite cărămida, ei construiesc pereții de cărămidă la perfecțiune, lăsându-i netencuiți (și sunt pereți portanți, nu decorativi), cu aspect extrem de frumos. În același timp, mai ales în spații publice, cum ar fi școli, biserici șamd, unde găsești un perete la interior din „blocks”, un fel de bolțari de-ai lor, aceștia nu sunt tencuiți sau placați cu rigips, ci dați cu un fel de vopsea de finisare, care arată îmbinările… Evident că zidirea este făcută la mare artă, nu de meseriași care au băut deja o juma de vodcă până să înceapă lucrul. N-am întâlnit nici în biserici cu pretenții (nu mă refer aici la construcții „vechi”, istorice, au și ei așa ceva) desfrâul acesta uzual românilor, care folosesc care mai de care granit, marmură șamd… cu edificii din astea impozante, la concurență cu Teatrul Național din București, că, de, noi îl iubim pe Domnul… Și nici n-am întâlnit construcții impozante care să aibe o acustică atât de proastă precum ale noastre. Dacă nu investesc prea mult în aspect, americanii nu se zgârcesc la calitate, mă refer aici la tot ce ține de audio-vizual. Sisteme de imagine, lumină, sonorizare… placarea sălii cu panouri absorbante, care să împiedice ecoul, totul făcut pe baza colaborării cu adevărați profesioniști în domeniu…