Domnul „Ionică T”, care de-o vreme îmi ia cu asalt blogul și îmi trimite diverse linkuri la unele postări (vezi AICI), a reușit în cele din urmă să mă determine să scriu textul de mai jos. Îmi veți ierta tonul extrem de aspru. Dacă am ajuns să torn vitriol în această postare, este fiindcă doresc să atrag atenția asupra gravității erorilor teologice care rezultă din studiul incompetent al Sfintelor Scripturi.

Mărturisesc de la bun început că sunt stupefiat de încrederea pe care o afișează proprietarul blogului „Biblia antică”. Domnia sa purcede cu elan stahanovist pe tărâmul criticii de text, fără cunoștințe de greacă și de ebraică și fără să aibă noțiuni elementare privind transmiterea textului sacru prin cele două mari ramuri ale sale: (1) Septuaginta și (2) Textul Masoretic.

Profund tulburat de prezența în cap. 1 al Epistolei către Evrei a unor fragmente din Septuaginta („Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”, 1:6), autorul nostru consideră că textul epistolei a fost alterat de „o mână străină, cu o morală foarte dubioasă […], mână care a intervenit în timp ce copia textul și și-a spus părerea lui în text, ca și cum ar fi părerea apostolului.” Altfel spus, „acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris el”.

Trec peste chestiunea paternității Epistolei către Evrei. Origen, un fin judecător al stilului epistolei, a recunoscut că stilul acestei omilii nu este paulin. Dacă și autorul nostru ar fi putut citi textul epistolei Evrei în original, ar fi ajuns la concluzia că, într-adevăr, versetul cu pricina, asemenea întregii epistolei, nu a ieșit de sub condeiul apostolului Pavel. Nu intru în detalii. Găsiți dezbateri asupra acestei chestiuni în orice comentariu exegetic la Epistola către Evrei.

Să vedem câteva fragmente din „demonstrația” făcută de dl. Ionică T. Din respect pentru limba română am introdus în postare diacriticele. Observațiile mele urmează după fragmentele citate.

Epistola către Evrei capitolul 1 conține niște elemente ce trebuie discutate cu atenție, sa fim exegeți textuali imparțiali:

Elementul 1. Texte neautentice

Sesizez o frază din Septuaginta – la versetul 6 (Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine) – care în textul antic evreiesc nu există. Și nu există nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veți găsi această frază în Vechiul Testament redat de Cornilescu, oricât ați căuta-o. Cum decidem? Cum interpretam lipsa?

Încep cu afirmația că acest text nu există „nici în anumite versiuni ale Septuagintei” și întreb: cum adică „versiuni ale Septuagintei”? Septuaginta este ea însăși o versiune a unui text ebraic. Ea se păstrează în mai multe manuscrise grecești. La care dintre ele face referire domnul Ionică T.? A verificat aparatul critic al ediție de la Göttingen și a văzut că acest verset lipsește din unele manuscrise? În lipsa unor probe, afirmația este nefondată, o probă de amatorism cras.

Contrar celor afirmate de autor, cuvintele care lipsesc din Textul Masoretic (Deut. 32:42) există în textul ebraic antic descoperit la Qumran; mai precis, în manuscrisul 4QDeutq II 5 ii. Postez mai jos imaginea cu textul ebraic, luat din ediția electronică a textelor biblice de la Qumran.

4QDeutTextul subliniat cu roșu spune clar: „Să i se plece lui toți elohim”. Putem înțelege prin elohim fie (1) „toți zeii”, fie „toți fiii lui Dumnezeu”, cum a tradus Septuaginta: καὶ προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες υἱοὶ θεοῦ.

Singura diferență între LXX și Epistola către Evrei este că în aceasta din urmă înțelege că „fiii lui Dumnezeu” din Septuaginta ar fi îngerii (προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες ἄγγελοι θεοῦ), ceea ce nu e contrar spiritului biblic veterotestamentar.

Necunoscând aceste date, autorul cade în speculații precum cele de mai jos:

Avem doar două posibilități de interpretare:

Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost „măsluit, corectat” (corectat în sens negativ) și astfel s-a eliminat această frază din text. Făcând astfel se naște întrebarea, dar ce motiv ar fi avut?

Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând astfel se naște întrebarea dar ce motiv o fi avut?

Dacă entuziastul „critic de text” ar fi avut curiozitatea să consulte o lucrare fundamentală din acest domeniu (Textual Criticism of the Hebrew Bible), scrisă de cel mai eminent savant al domeniului (Emanuel Tov), ar fi putut citi explicații competente la paginile 249-250 taman pe acest subiect. Autorul pune pe o coloană textul ebraic din TM, apoi textul ebraic care va fi stat la baza Septuagintei și apoi textul din ms. 4QDeutq.

tov

Concluzia lui Tov este că fragmentul care lipsește din Textul Masoretic „a fost șters într-un act de cenzură teologică atunci când secvența ‘fiii lui Dumnezeu’ a fost considerată o descriere politeistă nedorită a tărâmului divin. Schimbările tendențioase nu sunt niciodată uniforme și, într-adevăr, ‘fiii lui Dumnezeu’ sunt menționați în alte locuri din Textul Masoretic (de ex., Gen. 6:2; Ps. 29:1; cf. 82:1).”

Așadar, toate speculațiile la care se dedă autorul sunt lovite de nulitate. Textul Epistolei către Evrei este fiabil și problema în acest caz este Textul Masoretic, din care a dispărut, din rațiuni teologice, o frântură de text.

Din nefericire, dl. Ionică T. scrie pe blogul domniei sale postări cu duiumul. Aproape toate sunt toxice prin falsele raționamente pe care le propagă. Cititorii care nimeresc pe blogul respectiv se fericesc că au dat peste așa comoară de informații. Numai că în acest caz un orb călăuzește pe alți orbi. Sfârșitul inevitabil este groapa fără fund a raționamentelor și speculațiilor găunoase. Cum se întâmplă adesea, drumul de la nerozie la erezie nu e foarte lung.

În cazul în care domnul Ionică T. e dispus să accepte vreun sfat de la mine, îi recomand să se lase de astfel de exerciții smintitoare pentru sine și pentru cei care citesc blogul lui. Scriptura e limpede în datele ei de bază (mântuirea adusă de Hristos). Dar extrem de complicată în chichițele și detaliile care îl frământă pe domnul Ionică T. În cazul în care nu vrea să-și rateze mântuirea, domnul T. are două posibilități: (1) să rămână la cele smerite și să se dezică de aberațiile pe care le publică; (2) să se înscrie la o școală de teologie, să se pună cu burta pe limbile biblice și să studieze temeinic Scriptura.

P.S. Domnul Ionică T. nu este complet lipsit de modestie când scrie:

Sunt oarecum rușinat, că eu, un nimeni de la țară, cu seralul abandonat în clasa a XIII, fără bac și fără facu tre să vă spun niște lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari în teologie. Dar dacă ei se ocupa cu altceva, tre să le spună și astea cineva. Dacă nu, mă tem că pietrele vor vorbi. Așa că haideți să le dăm bătaie înainte.

Ce să mai spui în fața acestei probe monumentale de ingenuitate? Să-i spui autorului că nu l-a chemat Domnul să facă studii de critică textuală? Domnia sa își închipuie că inventează roata, când profesori universitari precum Emanuel Tov (și alții înaintea lui) au spus deja ce trebuia spus pe acest subiect! Nu, „profii” cu pricina nu se ocupă cu altceva! Spre deosebire de autorul nostru, ei se ocupă cu ce trebuie să se ocupe! În mod foarte competent, după zeci de ani de studiere a manuscriselor, nu cu râvna începătorului! Mai trebuie doar că dl. T. să-și dea bacul, să se înscrie la o „facu” și să afle că există oameni care deja au explicat în mod autorizat lucrurile care îl frământă pe el! Da, este adevărat: cunoașterea îngâmfă. Dar nu e mai puțin adevărat că ignoranța (oricât de bine intenționată) duce în fundul iadului. Să ne păzească Dumnezeu de amândouă!

Anunțuri