Domnul „Ionică T”, care de-o vreme îmi ia cu asalt blogul și îmi trimite diverse linkuri la unele postări (vezi AICI), a reușit în cele din urmă să mă determine să scriu textul de mai jos. Îmi veți ierta tonul extrem de aspru. Dacă am ajuns să torn vitriol în această postare, este fiindcă doresc să atrag atenția asupra gravității erorilor teologice care rezultă din studiul incompetent al Sfintelor Scripturi.
Mărturisesc de la bun început că sunt stupefiat de încrederea pe care o afișează proprietarul blogului „Biblia antică”. Domnia sa purcede cu elan stahanovist pe tărâmul criticii de text, fără cunoștințe de greacă și de ebraică și fără să aibă noțiuni elementare privind transmiterea textului sacru prin cele două mari ramuri ale sale: (1) Septuaginta și (2) Textul Masoretic.
Profund tulburat de prezența în cap. 1 al Epistolei către Evrei a unor fragmente din Septuaginta („Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!”, 1:6), autorul nostru consideră că textul epistolei a fost alterat de „o mână străină, cu o morală foarte dubioasă […], mână care a intervenit în timp ce copia textul și și-a spus părerea lui în text, ca și cum ar fi părerea apostolului.” Altfel spus, „acest verset nu a fost scris de apostolul Pavel. Cineva s-a băgat peste el, adăugând ceva la ce a scris el”.
Trec peste chestiunea paternității Epistolei către Evrei. Origen, un fin judecător al stilului epistolei, a recunoscut că stilul acestei omilii nu este paulin. Dacă și autorul nostru ar fi putut citi textul epistolei Evrei în original, ar fi ajuns la concluzia că, într-adevăr, versetul cu pricina, asemenea întregii epistolei, nu a ieșit de sub condeiul apostolului Pavel. Nu intru în detalii. Găsiți dezbateri asupra acestei chestiuni în orice comentariu exegetic la Epistola către Evrei.
Să vedem câteva fragmente din „demonstrația” făcută de dl. Ionică T. Din respect pentru limba română am introdus în postare diacriticele. Observațiile mele urmează după fragmentele citate.
Epistola către Evrei capitolul 1 conține niște elemente ce trebuie discutate cu atenție, sa fim exegeți textuali imparțiali:
Elementul 1. Texte neautentice
Sesizez o frază din Septuaginta – la versetul 6 (Toți îngerii lui Dumnezeu să i se închine) – care în textul antic evreiesc nu există. Și nu există nici în anumite versiuni ale Septuagintei. Nu veți găsi această frază în Vechiul Testament redat de Cornilescu, oricât ați căuta-o. Cum decidem? Cum interpretam lipsa?
Încep cu afirmația că acest text nu există „nici în anumite versiuni ale Septuagintei” și întreb: cum adică „versiuni ale Septuagintei”? Septuaginta este ea însăși o versiune a unui text ebraic. Ea se păstrează în mai multe manuscrise grecești. La care dintre ele face referire domnul Ionică T.? A verificat aparatul critic al ediție de la Göttingen și a văzut că acest verset lipsește din unele manuscrise? În lipsa unor probe, afirmația este nefondată, o probă de amatorism cras.
Contrar celor afirmate de autor, cuvintele care lipsesc din Textul Masoretic (Deut. 32:42) există în textul ebraic antic descoperit la Qumran; mai precis, în manuscrisul 4QDeutq II 5 ii. Postez mai jos imaginea cu textul ebraic, luat din ediția electronică a textelor biblice de la Qumran.
Textul subliniat cu roșu spune clar: „Să i se plece lui toți elohim”. Putem înțelege prin elohim fie (1) „toți zeii”, fie „toți fiii lui Dumnezeu”, cum a tradus Septuaginta: καὶ προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες υἱοὶ θεοῦ.
Singura diferență între LXX și Epistola către Evrei este că în aceasta din urmă înțelege că „fiii lui Dumnezeu” din Septuaginta ar fi îngerii (προσκυνησάτωσαν αὐτῷ πάντες ἄγγελοι θεοῦ), ceea ce nu e contrar spiritului biblic veterotestamentar.
Necunoscând aceste date, autorul cade în speculații precum cele de mai jos:
Avem doar două posibilități de interpretare:
Posibilitatea A. Fie acceptăm ideea că textul antic evreiesc a fost „măsluit, corectat” (corectat în sens negativ) și astfel s-a eliminat această frază din text. Făcând astfel se naște întrebarea, dar ce motiv ar fi avut?
Posibilitatea B. Fie acceptăm că în originalul Epistolei către Evrei nu a existat versetul 6, fiind adăugat mai târziu de un copist. Făcând astfel se naște întrebarea dar ce motiv o fi avut?
Dacă entuziastul „critic de text” ar fi avut curiozitatea să consulte o lucrare fundamentală din acest domeniu (Textual Criticism of the Hebrew Bible), scrisă de cel mai eminent savant al domeniului (Emanuel Tov), ar fi putut citi explicații competente la paginile 249-250 taman pe acest subiect. Autorul pune pe o coloană textul ebraic din TM, apoi textul ebraic care va fi stat la baza Septuagintei și apoi textul din ms. 4QDeutq.
Concluzia lui Tov este că fragmentul care lipsește din Textul Masoretic „a fost șters într-un act de cenzură teologică atunci când secvența ‘fiii lui Dumnezeu’ a fost considerată o descriere politeistă nedorită a tărâmului divin. Schimbările tendențioase nu sunt niciodată uniforme și, într-adevăr, ‘fiii lui Dumnezeu’ sunt menționați în alte locuri din Textul Masoretic (de ex., Gen. 6:2; Ps. 29:1; cf. 82:1).”
Așadar, toate speculațiile la care se dedă autorul sunt lovite de nulitate. Textul Epistolei către Evrei este fiabil și problema în acest caz este Textul Masoretic, din care a dispărut, din rațiuni teologice, o frântură de text.
Din nefericire, dl. Ionică T. scrie pe blogul domniei sale postări cu duiumul. Aproape toate sunt toxice prin falsele raționamente pe care le propagă. Cititorii care nimeresc pe blogul respectiv se fericesc că au dat peste așa comoară de informații. Numai că în acest caz un orb călăuzește pe alți orbi. Sfârșitul inevitabil este groapa fără fund a raționamentelor și speculațiilor găunoase. Cum se întâmplă adesea, drumul de la nerozie la erezie nu e foarte lung.
În cazul în care domnul Ionică T. e dispus să accepte vreun sfat de la mine, îi recomand să se lase de astfel de exerciții smintitoare pentru sine și pentru cei care citesc blogul lui. Scriptura e limpede în datele ei de bază (mântuirea adusă de Hristos). Dar extrem de complicată în chichițele și detaliile care îl frământă pe domnul Ionică T. În cazul în care nu vrea să-și rateze mântuirea, domnul T. are două posibilități: (1) să rămână la cele smerite și să se dezică de aberațiile pe care le publică; (2) să se înscrie la o școală de teologie, să se pună cu burta pe limbile biblice și să studieze temeinic Scriptura.
P.S. Domnul Ionică T. nu este complet lipsit de modestie când scrie:
Sunt oarecum rușinat, că eu, un nimeni de la țară, cu seralul abandonat în clasa a XIII, fără bac și fără facu tre să vă spun niște lucruri, care sunt de talia (rangul) unor profi dr universitari în teologie. Dar dacă ei se ocupa cu altceva, tre să le spună și astea cineva. Dacă nu, mă tem că pietrele vor vorbi. Așa că haideți să le dăm bătaie înainte.
Ce să mai spui în fața acestei probe monumentale de ingenuitate? Să-i spui autorului că nu l-a chemat Domnul să facă studii de critică textuală? Domnia sa își închipuie că inventează roata, când profesori universitari precum Emanuel Tov (și alții înaintea lui) au spus deja ce trebuia spus pe acest subiect! Nu, „profii” cu pricina nu se ocupă cu altceva! Spre deosebire de autorul nostru, ei se ocupă cu ce trebuie să se ocupe! În mod foarte competent, după zeci de ani de studiere a manuscriselor, nu cu râvna începătorului! Mai trebuie doar că dl. T. să-și dea bacul, să se înscrie la o „facu” și să afle că există oameni care deja au explicat în mod autorizat lucrurile care îl frământă pe el! Da, este adevărat: cunoașterea îngâmfă. Dar nu e mai puțin adevărat că ignoranța (oricât de bine intenționată) duce în fundul iadului. Să ne păzească Dumnezeu de amândouă!
Vaisamar 
10 martie 2015 at 6:42 pm
Probabil a vrut să se refere la edițiile revizuite ale LXX, nea Ionica! Cunoaștem ca însăși Pavel a preferat o asemenea ediție revizuită de exemplu.
10 martie 2015 at 6:52 pm
De unde ai informațiile privind această ediție revizuită? Aș fi curios să explorez problema. În unele citate Pavel ajustează în mod deliberat textul, pentru a face argumentul teologic mai puternic.
10 martie 2015 at 6:59 pm
Nu am cartea la îndemână… Cea mai recenta menționare am găsit-o în When God spoke Greek (citită anul trecut) parca
10 martie 2015 at 7:00 pm
Aha. Am parcurs o bucată din ea. Trebuie să o reiau.
10 martie 2015 at 8:20 pm
Un fragment ce ma intriga, si si mai mult, ma afce sa…. „Este clar ca „Dumnezeirea” Fiului si punerea lui in posesia rolului Creatorului din Evrei capitolul 1 este intr-o vadita contradictie cu contextul general al Epistolei. Interpolatorul stia bine aceasta, si ca sa contrabalanseze suprematia Tatalui peste cea a Fiului, de dragul unei doctrine, si-a permis sa insele publicul cititor, inserand niste versete care se aplicau tocmai Tatalui, ca si cum s-ar aplica Fiului, facand sa para ca asta era opinia apostolului Pavel. Cata viclenie! Cat abuz facut in numele apostolului! Urmatoarele versete vorbesc de la sine, Fiul nu este Creatorul si nu este Dumnezeu, el este „fiul Creatorului” si „fiul lui Dumnezeu”:”
Vicleanul este Ionica (si discipolii lui), care sacaie pe credinciosii Domnului, nu cel ce crede in dumnezeirea lui Isus Cristos, Fiul vesnic al Tatalui!
11 martie 2015 at 7:54 am
Poate similar, un pasaj din NT nu apare sau nu pare avea o legătură cu VT: 2 Timotei 3:8 ,,După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa”. Nu am găsit în VT nimic despre Iane şi Iambre, am pus această întrebare la Radio Voce Evangheliei Suceava dar fără răspuns mulţumitor. Nu-i bai, aceasta nu e piedică în calea mântuirii. Era mai mult o curizitate
11 martie 2015 at 9:47 am
daca vei lua un dictionar de personaje, vei gasi un raspuns multumitor… Pavel apeleaza la traditia iudaica acolo..
11 martie 2015 at 9:05 am
Pace si har draga profesore,
De ce doriti sa ma manipulati? Textul ebraic la care va referiti nu are „fii lui dumnezeu” „benei ha-elohim”.
„Sa i se inchine lui toti dumnezeii.” Acesta este textul la care va referiti.
De ce nu comentati si celelalte puncte?
11 martie 2015 at 11:37 am
Premisele cu care operați dvs. în „cercetare” sunt eronate fiindcă nu cunoașteți felul în care s-au transmis textele biblice. Dvs. vă imaginați că scribii/autorii sunt sclavi ai literei și că textul e bătut în cuie de la bun început. Or, textul este fluid.
11 martie 2015 at 11:58 am
o fi textul fluid, dar inspiratia divina trebuie respectata…:)
11 martie 2015 at 12:31 pm
Inspirația nu este prizonieră unui text fix. Inspirația nu stă sau cade în funcție de litera textului.
11 martie 2015 at 12:51 pm
si totusi. in ce priveste autografele (originalele), a fost vb de un text fix, inspirat (sinonim cu insuflat!)! 🙂
de ce sa nu acceptam acest adevar?:)
copiile trebuie sa respecte adevarurile din autografe, si sa sed apropie cat de mult pot ele de acestea (ptr ca realitatea a aratat ca au existat eanumite scapari/greselute in copiere…dovada diferentele dintre copii!)
11 martie 2015 at 12:54 pm
de aceea apelam la ebraica si greaca, ca sa ne apropiem cat de mult putem de original…
sunt ptr inerenta Scripturii originale…:)
11 martie 2015 at 5:53 pm
Dumnezeu nu se joacă cu cuvintele..Cuvintele Sale au forţă energetică creatoare şi suţinătoare (iar energia Cuvântului Său este neschimbătoare!)
În Evrei 11:3, autorul spune că „prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu” (prin rostirea plină de energie a Cuvântului – căci Cuvântul îl putem înţelege ca energie – energie creatoare; iar, în Ioan 6:63, Isus Cristos a spus: „cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.”) (energia Cuvântului nu se vede, dar nu înseamnă că nu a există; căci şi „tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd”.)
Dumnezeu a creat lucrurile prin Cuvântul rostit, care are forţă energetică. Totul a fost creat şi totul seste susţinut prin (de) energia Cuvântului lui Dumnezeu
(Conform lui Einstein energia se transformă în materie, şi materia (descompunându-se) se transformă în energie – nimic nu se pierde! – “Nimic nu se pierde, totul se transforma”, afirma Antoine Laurent de Lavoisier referindu-se la conservarea materiei – , ceea ce înseamnă ca energia şi materia sunt practic două feţe ale aceluiaşi lucru )
(După cum materia este energie, în final, tot ceea ce mâncăm noi, ceea ce bem, totul este energie, de fapt! Așa și cuvântul este energie, în final. Cuvântul pe care îl spui tu, cu gura ta, sau pe care îl auzi, imaginea apei care o vezi, se cheamă că este informație!)
11 martie 2015 at 5:57 pm
de aceea originalul Scripturii este text fix: pentru ca e important acest lucru, deoarece cuvintele lui Dumenzeu (cuprinse in Scriptura insuflata de El) au in ele energie creatoare si sustinatoare
11 martie 2015 at 11:59 am
nu mai vb de pace si har, atat timp cat esti anti-cristic, negand dumnezeirea lui isus si filiatia Lui vesnica…
11 martie 2015 at 10:37 am
M-am uitat pe comparatia textelor Textul Masoretic, Pentateuchul Samaritean si Sulurile de la Marea Moarta. La v 43 SMM e un dezastru scribal.
Dezastru incepe inca de la v 42. E clar: Scribului de la Marea Moarta nu ii convin niste cuvinte si se implica in text.
http://bibliaantica.blogspot.ro/2015/03/cine-dezinformeaza.html
11 martie 2015 at 11:57 am
de unde ai mai aparut, Iuda, sa tulburi apele? mai sunteti multi?!
11 martie 2015 at 12:32 pm
Tim Dubhy, te rog să-ți moderezi tonul. Altfel te voi modera eu.
11 martie 2015 at 12:49 pm
pai, este ca in Galateni…cu „scrijeleasca-se cei ce tulbura” pe credinciosii in adevarata Evanghelie.. 🙂
nu e vb de ton…ci de…:)
11 martie 2015 at 10:57 pm
Domnule Ionică,
Îmi este tot mai clar că sunteţi complet în afara problemei. Dvs. refuzați să vedeți un fapt limpede ca lumina zilei: Sulurile de la Marea Moartă și Septuaginta dau independent mărturie comună împotriva Textului Masoretic! Singura diferență între LXX și SMM ar fi că LXX traduce „elohim” prin „uioi theou”, ceea ce este de înțeles.
Dacă putem vorbi despre un dezastru, acela este cel de pe blogul dvs., unde sunt interpretări superficiale și distorsionări grosolane ale adevărului. Dvs. sunteți cel căruia nu-i convin niște cuvinte și care se implică în text! Textul de la Qumran și cel din LXX sunt martori valoroși pentru stabilirea textului original al cărții Deuteronom.
În fine, nu-mi fac nicio iluzie în privința dvs. Sunteți înnămolit până la gât în ignoranță, iar dacă nu face Dumnezeu o minune, vă vei scufunda cu totul în această mlaștină a neștiinței vinovate.
3 noiembrie 2015 at 6:39 pm
Pfiu, ce discutii! Ce discutii! Ma mir ca mi-au scapat pana acum! Nu stiam ca „esixta” si intre romanii „de rand” iubitori de critica textuala… chiar si numai unul e sugestiv, dupa parerea mea. Citind ceea ce afirma dl Ionica, bag de seama ca emisiunile de pe unele posturi de televiziune care dau informatii despre Biblie sunt urmarite; ba chiar devin izvoare de „cercetare”. Insa.. subscriu in totalitate la ceea ce zice Emanuel. Caci ca sa faci critica textuala e nevoie de… mult studiu si de informare obiectiva. Iar studiul criticii textuale este, dupa parerea mea, cel mai arid – dar nu si cel mai nerodnic – dintre materiile auxiliare ale stiintei biblice. Din pacate, trebuie sa confirm ca exista astfel de infectari (cu diletanti si incepatori) si in alte locuri… chiar cu pretentie academica. Si vorbesc din experienta avuta persona, nu din auzite. Una peste alta, poate ca, vorba lui Ioan Florin Florescu, poate reusim si noi romanii sa avem niste editii critice ale textelor biblice… facute de cunoascatorii adevarati, nu de… Si poate nu ne prinde învierea mortilor ca sa le avem!
3 noiembrie 2015 at 6:45 pm
Iacătă unde ajungem când unii dintre protestanții mei își dau în petic! Altminteri, sunt de acord că studiul criticii de text este destul de anost. Dar trebuie făcut și acesta, pentru a ajunge la un text fiabil.
6 noiembrie 2015 at 1:33 pm
Stii, nu toti pot sorbi din izvorul ascuns al Cuvantului care sta in spatele cuvintelor. Se pare ca unii iau apa mâloasa! Caci nu au cu ce filtra! Macar daca ar avea sita bunului simt in a nu se aventura in acele zone unde nu se pricep. Repet, visez zi de zi la texte critice, facute asa cum trebuie, nu pe criterii ideologice, confesionale, ci pe cele ale filologiei.