Mi-a ajuns recent în atenție înregistrarea unui interviu pe care Cornilescu l-a dat în 1974, cu un an înainte de a muri.
De fapt, nu e vorba de un interviu în sensul clasic (întrebări pregătite dinainte), ci de o discuție înregistrată de Lidia Truța, soția pastorului Ionel Truța, care a slujit în Biserica Speranța din Arad.
Încă nu am reușit să ascult integral interviul, dar unele informații din această înregistrare sunt noi și ne ajută să înțelegem mai bine contextul în care a plecat Cornilescu din țară.
Conversația a fost înregistrată în Elveția, în casa lui Cornilescu, în jurul unei mese la care participau Ana Cornilescu (soția traducătorului), Iancu Moscovici (Hamburg), Lidia și Ionel Truța, Petru Truța (SUA) și Ieremia Hodoroabă (Franța) plus încă o persoană (rămasă neidentificată).
Fiindcă înregistrarea este „tăiată” (operatorul casetofonului pornit sau oprit banda după cum i s-a părut că este important), informațiile nu sunt tot timpul clare.
Din primele cinci minute însă rezultă că Dumitru Cornilescu discută despre criticile pe care le-au primit el și preotul Tudor Popescu, la începutul anilor 20.
Fac precizarea că româna vorbită de Cornilescu era marcată de unele calcuri întâlnite în „idiolectul” unei persoane care nu-și mai vorbește curent limba maternă. Vorbitorul scapă uneori cuvinte nemțești.
Fiindcă interviul este greu de urmărit pentru cineva care nu cunoaște informațiile de context, redau mai jos transcrierea cu adaosurile care explicitează firul narativ al intervievatului.
În prima parte, Cornilescu evocă o conversație pe care a avut-o cu patriarhul, în încercarea de a găsi o ieșire din impasul apărut la Biserica Sf. Ștefan. Scandalul de la Cuibul-cu-Barză izbucnise în presă și acum patriarhul căuta să stingă focul, propunându-i lui Cornilescu să plece temporar din țară, până la domolirea controversei.
Cornilescu, mult mai lucid, era conștient că problema nu se va rezolva doar cu plecarea lui temporară și că adversarii săi vor continua să-l critice, invocând Biblia și materialele deja traduse. Chiar dacă patriarhul ar fi putut invoca dispariția lui din România, efectele activității sale ar fi fost încă vizibile.
În orice caz, este cu totul remarcabil faptul că, potrivit mărturiei date de Cornilescu, patriarhul nu și-a dorit ca traducătorul să se retragă din monahism ori să plece din BOR.
Mai jos transcrierea primelor cinci minute, cu intervențiile mele.
[Vocea lui Cornilescu]: Atunci el [Miron Cristea] mi-a spus următoarele… [Caseta se oprește].
[Cornilescu, redând conversația cu Miron Cristea:] Ah, nu mai merge. Până acum ați putut să ne sprijiniți, să ne apărați, dar acuma nu mai merge. Ce puteți să mai spuneți? Ce pot să vă dau eu acuma ca argument? Ceea ce ăia [T. Păcescu & Co] spun e adevărat. Nu pot să vă spun că nu e adevărat. Ce aveți să mai spuneți? Nu puteți să mai spuneți nimic.
Atunci el [Miron Cristea] mi-a spus următoarele: Să spun ceva personal. Ei [criticii] spun: „Da, Cornilescu este acolo. Dar tocmai fiindcă el este acolo e primejdia. Cu Popescu… Popescu este un om bun… Cu Popescu putem noi să vorbim și noi îl vom atrage de partea noastră. Dar Cornilescu… el este «dracul cel mare». Și acuma, iată ce propun eu. Cornilescu verschwinde aus dem Land [să dispară din țară].
[Voce bărbătească: „Dispare din țară…”]
[Cornilescu:] Dispare… Dispare din țară șase luni. Și eu [Miron Cristea] voi spune atunci: „Cornilescu nu mai este acolo. Cornilescu nu mai e în țară. E numai Popescu… Popescu nu e primejdios.”
Și eu i-am spus [lui Miron Cristea]: Da, puteți foarte bine să spuneți ce ați spus: „Cornilescu nu mai e acolo.” Dar nu puteți să dovediți asta. Cornilescu nu mai e acolo, dar traducerea lui e acolo. Toate tractatele sunt acolo și se răspândesc mai departe. Asta nu pot să iau din țară. Ich hatte… Aveam o foaie de evanghelizare [Adevărul creștin]. Și i-am spus: Asta nu pot s-o opresc. Trebuie să meargă mai departe. Și acuma veți spune: „Cornilescu nu e acolo”. Și Cornilescu totuși e acolo. Ah, dar eu vă propun o altă… [soluție] mai bună. Eu îmi dau demisia din monahism și din Biserică.
[Miron Cristea]: „Nu! Asta nu vreau! Nu trebuie…, pentru că voi ați început în Biserică și trebuie să lucrați în Biserică mai departe. Mișcarea voastră e bună…” și așa mai departe.
[Voce bărbătească]: Miron Cristea?
[Cornilescu]: Da, Miron Cristea. Asta era lumea politică… Și eu i-am spus atunci: Nu puteți să faceți asta. Eu voi pleca… Voi pleca. Voi pleca pentru șase luni, cum ați spus, dar veți vedea că nu merge bine. [Miron Cristea:] „Probieren,” a spus. [Cornilescu:] „Na gut, încerc.” Și așa am plecat. Am plecat în Germania. La Bad Blankenburg. Trei și jumătate pe zi… [probabil referire la costul de cazare]. Când am ajuns acolo, era o conferință acolo ca la Keswick, in England.
21 februarie 2019 at 1:30 pm
A republicat asta pe Istorie Evanghelica și a comentat:
Emanuel Conțac aduce în atenție un aspect interesant și puțin cunoscut, acela al relațiilor dintre Dumitru Cornilescu, traducătorul Bibliei și Patriarhul Miron Cristea. Mai precis, a atitudinii Patriarhului față de Dumitru Cornilescu.
21 februarie 2019 at 3:28 pm
Cine a făcut, face sau va face copierea pe suport electronic a discuțiilor din această casetă?
Sau încă nu este ceva stabilit…
21 februarie 2019 at 3:44 pm
Ele există deja pe suport electronic.
21 februarie 2019 at 5:05 pm
Si daca exista de unde se poate achizitiona inregistrarea ? multumesc
22 februarie 2019 at 10:39 am
Înregistrarea nu este de vânzare. Prin urmare nu se poate achiziționa ca un produs publicat. În măsura în care voi avea timp, voi face publice secțiuni din interviu pe care le voi comenta.
22 februarie 2019 at 12:57 pm
multumesc, Domnul sa va binecuvante .
24 februarie 2019 at 7:06 pm
Înțeleg că există electronic, dar nu se poate distribui online din anumite motive. 🙂
24 februarie 2019 at 8:14 pm
Da, “cuvioase pricini”, cum se cheamă ele în limbajul de specialitate. 🙂
23 februarie 2019 at 7:12 am
Lăudabilă intenția de a coborî ”vălul” de pe acest firmament al modernismului scripturii. Totuși țin să specific că exact ca în înțelegerea scripturii, interviul trebuie redat cap-coadă cu priceperea contextului și intenției mesajului transmis. Ma pasionează subiectul păna acolo încât chiar aș adresa o scrisoare deschisă BOR, privitor la documentele https://digital.staatsbibliothek-berlin.de/werkansicht?PPN=PPN749777311&PHYSID=PHYS_0003&DMDID=
Concluzie: cine a avut intenția de a poci Numele Divin , dacă noi ca și gintă latină îl puteam pricepe atît de clar la 1552?
23 februarie 2019 at 7:48 am
Ce nume divin a fost “pocit”? Ați făcut interviu cu Dumnezeu și v-a spus el că e nemulțumit că i s-a “pocit” numele?
23 februarie 2019 at 6:57 pm
Scuze interventia, daca deranjez se poate sa nu imi publicati comentariul. Ati comparat linkul atasat versus biblia ortodoxa? Tendentiozitatea marginalizarii traducatorului din spatiul public a indus pastrarea scripturii in limbaj arhaic. Chiar am facut un experiment citind acelasi pasaj (ba chiar capitol intreg ca erau si opozanti) catre liceeni dar am inceput natural cu editia ortodoxa aprobata si astfel se impunea prezenta „talmacitorilor” din limbaj arhaic catre creierele liceenilor.
23 februarie 2019 at 7:31 pm
Ce traducător este marginalizat?