Pe site-ul Societății Biblice Interconfesionale a apărut de curând un comunicat prin care organizația face publice câteva clarificări în legătură cu un interviu prin intermediul căruia dl. Daniel Cuculea lansează numeroase dezinformări cu privire la istoria Bibliei Cornilescu.

Găsiți scrisoarea AICI (în PDF).

Am ascultat și eu interviul respectiv și mă raliez întru totul scrisorii date publicității de SBIR.

Mai jos textul într-un format ușor de citit.

Să sperăm că astfel de luări de poziție vor face tot mai dificilă munca celor care, departe de a prezenta istoria în toate detaliile ei, profită de neștiința credincioșilor simpli pentru a-i intoxica după propriile lor interese.

Din nefericire, posturile de radio și de televiziune creștine pot cădea lesne victime ale unor astfel de intoxicări, fiindcă în mediul evanghelic nu prea există reflexe critice. Numai așa se poate explica faptul că șarlatani precum Ivan Vicovan și Tony Anthony au reușit să câștige adepți și simpatizanți numeroși în mediul neoprotestant.

***

SBIR 168/24.06.2015

Stimate Domnule Cristi Pavel,

Cu mâhnire am luat cunoștință de informațiile eronate și tendențioase prezentate de dl. Daniel Cuculea în interviul pe care vi l-a acordat în data de 20 aprilie, în legătură cu Biblia Cornilescu. În ciuda faptului că istoria Bibliilor Cornilescu a fost deja reconstituită în detaliu prin intermediul unor lucrări scrise judicios și bazate pe documente incontestabile (scrisorile din arhiva Societății Biblice Britanice), de la microfonul emisiunii dvs. încă sunt vehiculate informații care denaturează această istorie bogată și care trec sub tăcere caracterul ilegitim al proiectului de revizuire întreprins de dl. Daniel Cuculea.

După cum știți foarte bine, o lucrare ce nu mai lasă niciun dubiu în ce privește relația strânsă dintre Dumitru Cornilescu și Societatea Biblică Britanică a fost publicată în toamna anului trecut: „Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi”, lucrare îngrijită de Emanuel Conțac și apărută la Editura Logos.

Dl. Cuculea susține că la baza comunităților evanghelice din România se află versiunea Cornilescu 1921. Această aserțiune îi dezinformează în mod abil pe ascultători, fiindcă mulți dintre ei nu știu că NT din Biblia 1921 a fost revizuit substanțial la cererea SBB, astfel că între ediția 1921 și ediția 1924 există diferențe considerabile. Așadar, anul 1924 marchează două schimbări majore: (1) asumarea oficială de către SBB a versiunii Cornilescu (anterior ea fusese doar difuzată); (2) decizia lui Cornilescu de a elimina o mare parte a parafrazărilor care formează marca identitară a Bibliei 1921.

Dacă între ediția 1921 și ediția 1924 schimbările sunt evidente și numeroase, între ediția 1924 și cele care au urmat (până în 1928) schimbările sunt nesemnificative și nu pot fi sesizate decât printr-o comparație minuțioasă. Prin urmare, ediția 1924 poate fi considerată „cap de serie”, ea marcând, de altfel, începutul unei schimbări majore în filozofia de traducere a lui Dumitru Cornilescu.

În mod complet fals, dl Cuculea afirmă (min. 3) că acum 80 de ani s-a discutat problema revizuirii Bibliei 1921. Întrucât nu știm ca dl. Cuculea să fi făcut el însuși cercetări în arhiva SBB, putem presupune că se bazează pe corespondența editată de dl. Emanuel Conțac, a cărui muncă o trece (deloc creștinește) sub tăcere. Din nefericire, informațiile din volumul publicat sunt deformate. Știm cu certitudine că revizuirea (propusă de corespondenții și angajații Societății Biblice Britanice) avea în vedere ediția 1924 sau edițiile ulterioare, nu ediția 1921, cum afirmă dl. Cuculea. De altfel, ediția 1921 devenise caducă prin însuşi procesul de revizuire făcut de traducător!

La minutul 3.30, dl. Cuculea vorbește despre ediția 1931 ca și când ea ar fi o traducere complet nouă făcută de Cornilescu. Or, cercetări solide (teza de doctorat a dlui Conțac și volumul de corespondență publicat recent) dovedesc că ediția 1931 are la bază Biblia 1911 publicată de SBB! La sfârșitul anilor 1920, Cornilescu însuși s-a oferit să corecteze ediția 1911, care încă mai avea cititori fideli în rândul credincioșilor neoprotestanți (adventiști și baptiști) din România.

La minutul 3.49, dl. Cuculea afirmă că „Ediția 1921 a rămas în uz până astăzi”. Vorbitorul se simte totuși obligat să recunoască, în interiorul aceleiași fraze, că a rămas „sub forma ediției 1924 sau 1928”. Corect ar fi să se spună că ediția 1921 a fost înlocuită de ediția 1924, care a rămas în uz până astăzi, cu ajustări ortografice și de punctuație.

Interviul dat de dl. Cuculea nu se remarcă doar prin dezinformări crase, ci și prin omisiuni asurzitoare. Cum este posibil ca în cele aproape 30 de minute să nu fie pomenite absolut deloc numele și contribuția Societății Biblice Britanice, ai cărei reprezentanți au făcut eforturi imense pentru a multiplica și difuza versiunea 1924 și edițiile succesive, inclusiv prin audiențe la miniștrii interbelici (G.G. Mironescu, N. Titulescu) ori la regele Carol al II-lea, atunci când ierarhia ortodoxă a făcut presiuni pentru interzicerea difuzării Bibliei Cornilescu la sate?

La min. 5, dl. Cuculea dă de înțeles că Iulian Cornilescu, fratele traducătorului, a dăruit Societății Biblice Evanghelice drepturile pentru Biblia Cornilescu! Afirmația nu doar că nu se fundamentează pe vreo dovadă, dar este și contrazisă de documentele din arhiva SBB, potrivit cărora traducătorul, Dumitru Cornilescu, și-a exprimat fără echivoc dorința ca textul său să fie publicat exclusiv de către SBB (E. Conțac, Cornilescu, p. 258, scrisoarea nr. 270). Atât în anii interbelici, cât și în perioada comunistă, când o organizație dorea să retipărească versiunea Cornilescu, cerea permisiunea conducerii SBB, organizația care preluase sub sigla proprie textul cornilescian. Această siglă echivala, din punct de vedere juridic, cu o afirmare a copyrightului.

În cursul aceluiași minut dl. Cuculea lansează o altă informație falsă, anume că „în sens juridic vorbim de o continuare a activității vechii Societăți Evanghelice a lui Cornilescu din 1920”. Realitatea este alta: între SER înființată de Cornilescu și Ralu Callimachi la 1920, pe de o parte, și SER înființată de dl. Cuculea, pe de altă parte, nu există continuitate juridică, deoarece toate organizațiile de acest fel și-au încetat activitatea în perioada comunistă. Dl. Cuculea se face vinovat de fals, fiindcă încearcă să-și prezinte organizația drept ceea ce ea nu este și nu poate fi. În plus, știm că D. Cornilescu, la plecarea din țară, a colaborat, în ce privește tipărirea Bibliei, exclusiv cu SBB, prin urmare SER, în eventualitatea că ar fi avut continuitate istorică, nu ar fi putut revendica dreptul de a tipări și difuza versiunea D. Cornilescu.

Dat fiind că dl. Cuculea reușește performanța de a strecura falsuri și dezinformări în aproape fiecare minut al discursului său, consider că ar fi contraproductiv să analizez în detaliu tot interviul difuzat de RVE și postat pe site-ul http://societateabiblicaromana.ro.

Mai adaug totuși că revizuirea Bibliei Cornilescu nu se poate întreprinde pe baza unui simplu „deziderat”, cum dezinvolt vorbește dl. Cuculea. Pentru realizarea unui proiect de această magnitudine este nevoie de o legitimitate pe care dl. Cuculea și organizația condusă de el nu o dețin.

Documentele din arhiva SBB conțin referiri la o revizuire care a fost propusă și susținută de către J.H. Adeney și J.W. Wiles, corespondenți ai SBB la București, respectiv Belgrad. Buni cunoscători ai limbii române și ai limbilor biblice, acești doi apropiați ai lui Cornilescu au sugerat biroului de la Londra să-l angajeze pe D. Cornilescu să facă o revizuire atentă, pornind de la textul ebraic (VT), respectiv grec (NT). Informații despre acest proiect, rămas la stadiul de propunere, se găsesc în volumul Cornilescu, p. 405. Prin urmare, singura organizație care are căderea de a iniția un proiect de revizuire este cea căreia D. Cornilescu i-a încredințat textul său, organizația care a apărat versiunea lui și care a pus-o la dispoziția credincioșilor români cu multe decenii înainte de nașterea dlui Cuculea și a organizației sale.

De altfel, la jumătatea acestei luni, SBB a demarat un amplu proiect de revizuire a Bibliei Cornilescu, în acord cu viziunea propusă în anii ‘20, proiect care beneficiază de expertiza unui grup de zece specialiști din spectrul neprotestant (adventiști, baptiști, penticostali), în majoritate cadre didactice provenind din institutele teologice ale principalelor confesiuni neoprotestante. Acest demers a fost întreprins prin SBIR, în bună înțelegere cu denominațiunile evanghelice care folosesc Biblia Cornilescu.

Să mai observăm, în încheiere, încă un aspect, care nu ține de istoria versiunilor Cornilescu, ci de profilul moral și spiritual al invitatului pe care l-ați avut în emisiune: dl. Cuculea nu s-a jenat să dea în judecată o organizație care a lucrat în „zăduful zilei”, apărând versiunea Cornilescu într-o vreme când nicio altă organizație nu și-a asumat această misiune dificilă. Biblia pe care dl. Cuculea o laudă cu atâta efuziune nu-l învață că este inacceptabil pentru un creștin să aducă în fața unui tribunal lumesc alți creștini? Ce fel de etică este cea care îl animă pe dl. Cuculea dacă el, care nedreptățește, dezinformează și fraudează, ajunge să dea în judecată o organizație care are dreptatea de parte ei?

În speranța că postul RVE va face reparațiile cuvenite și luând distanța critică necesară în raport cu dl. Cuculea.

Cu stimă,

Emilia Iorgandopol

Secretar General SBIR