Mi-a ajuns de curând în mână ediția Bibliei tipărite de Editura Făclia, în parteneriat cu Societatea Biblică Trinitariană. M-am uitat prin textul acestei revizuiri și impresia preliminară este că avem de-a face cu o încrucișare între două texte: cel al lui Cornilescu (1924) și diverse soluții de traducere preluate din KJV.
La baza acestui demers stă aversiunea viscerală a Societății Biblice Trinitariane (cu sediul la Londra) față de textul critic al Noului Testament (ediția Nestle-Aland, care este folosit de mii de cercetători din întreaga lume și care are o istorie respectabilă). Altfel, nu-mi explic următoarea precizare: „La baza traducerii TBS a stat în primul rând textul în limba greacă a lui Scrivener care atrage atenția asupra variantelor textului critic. Am lucrat sistematic pentru a ne asigura că niciuna dintre variantele critice nu rămâne în acest text” (AICI).
Dacă tragem linie și adunăm, cei aproape 190 de ani de cercetări în domeniul criticii de text sunt aruncați pur și simplu pe apa sâmbetei în favoarea conglomeratului pe care îl numim Textus Receptus. Judecând după zelul cu care este promovat acest tip de text, ai impresia că el e textul „primoridal”, coborât exact în această formă pe Sinai sau, de ce nu, direct în grădina Eden. Așadar, adepții Textus Receptus ignoră cu totul cercetarea din cele două secole care s-au scurs de la ediția lui Karl Lachmann. Acesta a recunoscut, pe bună dreptate, că Textul Receptus este o matcă în care se depun tot soiul de aluviuni (lecțiuni secundare) care n-au existat de la bun început acolo.
Pe pagina de prezentare a noii versiuni citim următoarele: „Societatea Biblică Trinitariană din Londra (Trinitarian Bible Society – TBS) a considerat ca fiind oportună decizia de a face o nouă traducere și revizuire a textului biblic, iar la baza acestei noi traduceri să stea textul grecesc Textus Receptus și Textul Masoretic ebraic. S-au consultat îndeaproape atât Biblia de Iași, cât și versiunea lui Dumitru Cornilescu.”
În cazul în care editorii acestei noi versiuni vor să acrediteze ideea că ea este o traducere de la zero a textului ebraic, respectiv grec, afirm fără menajamente că această sugestie este o exagerare pioasă, în tradiția exagerărilor pioase care s-au tot vehiculat în prefețele edițiilor românești ale NT/Bibliei încă de la începuturile tiparului.
Formulările din textul biblic propriu-zis indică altceva: revizorii au folosit textul Cornilescu drept bază a revizuirii și l-au ciopârțit după inspirației, ca să-l transforme într-un soi de KJV românesc. Am avea deci o a doua Fidela. De parcă nu era suficientă „Fidela” americană, ne-am pricopist acum cu una „britanică”.
Exemplele care indică dependența de Cornilescu sunt mult prea numeroase pentru a fi discutate aici exhaustiv. Notez în treacăt o serie de soluții la care nu poți ajunge dacă traduci direct din greacă.
Este regretabil că atâta efort se investește pentru proiecte care ajung mari rateuri. Ele, din păcate, ajung versiuni „de butic”, fiindcă nu sunt proiecte desfășurate prin colaborarea unor specialiști de la instituțiile teologice din țară. Sunt pur și simplu menite să satisfacă ambițiile unei organizații care a făcut o pasiune pentru două texte care, cu tot prestigiul lor istoric, și-au cam trăit traiul. Mă refer la Textul Receptus și la KJV.
Iau câteva exemple din care rezultă că nu avem o traducere direct din ebraică, respectiv greacă.
Geneza 40:13: „Peste trei zile Faraon te va scoate din închisoare…””
TM (Textul masoretic): „Peste trei zile Faraon îți va înălța capul…”
KJV „Yet within three days shall Pharaoh lift up thine head,”
Mai notez în treacăt că ediția SBB 1921 are și ea idiomul ebraic „va înălța capul tău”.
Se vede cu ochiul liber că avem o folosire a vechii versiuni a lui Cornilescu, a cărui dorință a fost de a face o traducere pe înțelesul omului de rând. Să vii în anul Domnului 2017 și să spui că pleci de la textul ebraic, când de fapt iei ca punct de plecare același Cornilescu, este o formă de impostură.
Ei bine, în prefață de scrie că „traducerea de față a fost realizată prin aplicarea principiului echivalenței formale” și că „membrii echipei editoriale au căutat să exprime – pe cât posibil, în funcție de cerințele limbii române – fiecare cuvânt din textele originale”.
Luca 19:44. Gr. ἐδαφιοῦσί este tradus de Cornilescu prin „te vor face una cu pământul”, soluție care se regăsește și în TBS 2017. Traducerea direct din greacă ar fi trebuit să ducă la o altă formulare, nu chiar la cea din Cornilescu.
Romani 1:14: „și celor înțelepți și celor neînțelepți”
Textul grec al lui Scrivener zice σοφοῖς τε καὶ ἀνοήτοις, adică „și celor înțelepți și celor fără minte”
Cineva care a tradus doar cu greaca în minte, nu avea cu să ajungă exact la formularea lui Cornilescu nici dacă era insuflat de Duhul Sfânt.
Uneori găsesc în text urme ale unor formulări englezești, ceea ce arată că revizorii nu au avut suficiență competență în materie de greacă.
Romani 2:17 „celor care prin răbdare în a face fapte bune caută gloria și onoarea și nemurirea: viață veșnică”
Textul grec are doar καθ᾽ ὑπομονὴν ἔργου ἀγαθοῦ, care s-ar putea traduce prin „stăruința în faptă bună” sau, dacă vrem un pic mai liber: „stăruința în facerea binelului” sau „stăruința în fapte bune”.
Așadar, direct din greacă nu prea ai cum să ajungi la „răbdare în a face”. Dar poți ajunge pe filieră englezească, dacă ai sub ochi „patient continuance in doing…”
Din prefață aflăm că în ediția curentă s-au folosit italicele pentru a marca întregirea sensului din original, dar după ce am citit câteva capitole am ajuns la concluzia că adaosurile nu sunt parcate peste tot.
Iau un exemplu care arată și dependența traducătorilor de KJV
Romani 2:21: „tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici ca omul să nu fure, furi?”
Secvența „ca omul” nu se află în textul grec, unde citim așa: ὁ οὖν διδάσκων ἕτερον, σεαυτὸν οὐ διδάσκεις; ὁ κηρύσσων μὴ κλέπτειν, κλέπτεις;
Ea provine din textul KJV, fiind marcată cu italice, ca adaos care nu se găsește în original.
21 Thou therefore which teachest another, teachest thou not thyself? thou that preachest a man should not steal, dost thou steal?[1]
Nu poți ajunge la următoarele formulări dacă traduci direct din greacă și te mai și lauzi în prefață cu motto-ul „Traducere, nu interpretare”: „scoate la lumină” (Rom. 3:5; gr. συνίστησιν), „trupul său îmbătrânit” (Rom. 4:19, gr. τὸ ἑαυτοῦ σῶμα ἤδη νενεκρωμένον); „Sara nu putea să aibă copii” (gr. τὴν νέκρωσιν τῆς μήτρας Σάρρας); „stare de har” (Rom. 5:2, gr. χάριν); „fără putere” (Rom. 5:6, gr. ἀσθενῶν).
Principiul consecvenței în traducere nu a fost respectat decât selectiv. Verbul dikaioo, „a îndreptăți”, este redat atât prin „a declara drept” (Rom. 2:13), cât și „a justifica” (Rom. 3:20).
Termenul „ethne” este tradus atât prin „Neamuri” (Rom. 3:29), cât și „națiuni” (Rom. 4:17).
Deși în prefață se mai spune că termenii de origine slavonă precum „taină” au fost înlocuiți, îl găsim în destule locuri.
De asemenea, n-a priceput de ce în loc de „ispășire” trebuie folosit „propițiere”, un barbarism teologic care probabil nu va fi asimilat de tradiția biblică românească nici în veacul acesta, nici în veacul viitor. Dacă ar fi vrut să mute accentul de pe ispășire, revizorii ar fi trebuit să spună „îmbunare” (căci asta mi se pare că vor să spună ei: că jertfa lui Hristos îl „îmbunează” pe Dumnezeu).
Nu e clar nici de ce ebraicul kapporet ar trebui tradus prin „tronul îndurării” și nu prin „capacul ispășirii” care, zic revizorii, fără să dea argumente, ar fi „o traducere incorectă a termenului ebraic.
Evrei 2:4. Secvența „daruri ale Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa” este o preluare de la Cornilescu. Textul grec zice καὶ πνεύματος ἁγίου μερισμοῖς κατὰ τὴν αὐτοῦ θέλησιν, „și împărțiri ale Duhului Sfânt, după voia Sa” (În KJV găsim and gifts of the Holy Ghost, according to his own will).
Evrei 9:11. Aici avem un alt indiciu clar că traducătorii n-au văzut textul grec. În greacă avem prepoziția διὰ (τῆς μείζονος καὶ τελειοτέρας σκηνῆς), care nu se poate traduce prin „cu acel cort mai mare și desăvârșit”. Și, în orice caz, „acel” trebuia pus cu italice, fiindcă nu există în greacă.
Iacov 1:5. Secvența „cu mână largă și fără mustrare” este o preluare din Cornilescu. Textul grec zice ἁπλῶς, καὶ μὴ ὀνειδίζοντος, „simplu/generos și fără să certe”. Evident, traducătorii nu s-au obosit să inoveze aici.
Iacov 1:9. Nu poți ajunge la „fratele dintr-o stare de jos” dacă traduci de la zero secvența greacă ὁ ἀδελφὸς ὁ ταπεινὸς (fratele umil).
Iacov 1:11. Cornilescu folosește două cuvinte – „căldură arzătoare” – pentru a a reda un singur cuvânt grec: καύσων – arșiță. În TBS găsim tot „căldură arzătoare”. O traducere din greacă ar fi dat pur și simplu „arșiță”.
Iacov 1:21. Versetul conține două indicii că traducătorii au luat pur și simplu textul lui Cornilescu. Mai întâi, au tradus περισσείαν κακίας, („surplus de răutate”, cf. superfluity of naughtiness – KJV) exact ca în Cornilescu. În plus, au omis să taie din versetul cornilescian secvența „în voi” (care nu are corespondent în greacă). Alternativ, ar fi putut să o marcheze cu italice, conform metodologiei anunțate.
În zilele următoare mă voi apleca mai atent asupra acestei noi versiuni. Dacă prima impresie se mențiune, avem în ediția TBS o „Fidela” lucrată mai atent, dar totuși o „fidela”.
Stilistic versiunea nu mi se pare o fericire. Nu știu ce revizor literar a lucrat pe text, dar rezultatul nu este prea grozav. Nici nu are cum să fie, fiindcă o versiune matură nu se face peste noapte. Este nevoie de discuții, întâlniri peste întâlniri, cântăriri și recântăriri, lecturi succesive etc.
Nu știu cât timp le-a luat editorilor TBS să realizeze acest proiect. În prefață nu se suflă nicio vorbuliță despre asta.
Rezultatul evaluării preliminare: așa nu!
P.S. Asemănările dintre TBS și versiunea Cornilescu sunt suficient de mari ca să justifice, cred, un mesaj trimis de Societatea Biblică Britanică suratei sale mai mici din Anglia. Epiderma britanică este în general mai subțire decât cea moldo-valaho-carpato-danubiano-pontică și ar trebui să vedem niște explicații. Ar trebui aflat dacă TBS a dorit o versiune tradusă de la zero, iar responsabilii pentru struțo-cămila rezultată sunt românii care au realizat textul și care au lucrat mai în viteză decât s-ar fi cuvenit. Eu unul am văzut prea multe năzbâtii în domeniul traducerii Bibliei ca să mă mai mir de vreo ispravă de felul acesta.
[1] The Cambridge Paragraph Bible: Of the Authorized English Version (Cambridge: Cambridge University Press, 1873), Ro 2:21.
Vaisamar 
5 martie 2018 at 5:05 am
Cîrcoteli:
1. La ce te referi cînd zici/judeci „după evlavia cu care este promovat acest tip de text” (textul recept)? Am citit „Nota asupra ediției” și nu găsesc vreo urmă de evlavie, ci doar o opțiune a editorilor. Nu sînt însă clare resorturile acestei opțiuni.
2. De asemenea, citind aceeași „Notă asupra ediției”, nu am remarcat vreo pretenție de „primordialitate” sau origine edenică a textului recept. Cred că e doar impresia ta (sau poate o exagerare), menită să sublinieze opțiunea ta sau, mai degrabă, respingerea de către tine a textului recept.
3. Trecînd de discuția asupra ediției TBS 2017, există – să știi – anumite rațiuni care fac preferabil textul recept textului critic. Depinde ce-și dorește editorul/comunitatea, ca să zic așa. Își dorește din partea Scripturii exactitate filologică? Atunci va căuta, fără doar și poate, textul critic (evident, în acest fel, va trebui să-și asume dezamăgirea perpetuă a neatingerii scopului, nici măcar a unei apropieri asimptotice, ci, după toate probabilitățile, o lărgire din ce în ce mai evidentă a necunoscutului, a nesiguranței și a risipirii generate de puzderia de variante devenite posibile grație demersului critic). Își dorește să aibă un reper pentru dimensiunea teologică în care trăiește / vrea să trăiască? Atunci probabil că textul recept va fi de preferat. Deci, ca să conchid: textul critic este minunat, dar nu trebuie fetișizat; după cum nici textul recept nu trebuie demonizat (decît dacă vrei să faci filologie).
4. Desprins cumva din pct. 3, va trebui să te gîndești foarte serios (ca teolog și ca biblist) unde anume (sau măcar aproximativ pe unde) se face trecerea de la filologie la teologie, de la literă la duh, de la „cercetarea acestui veac” la adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu. Care, cum bine știm, nu se lasă măsurat cu sfoara și cu plumbul, vorba lui Lucian Blaga.
5 martie 2018 at 11:56 am
Presupun că nu ați interacționat niciodată cu membrii IFBPCEKJOBBB (”Independent Fundamentalist Pure Cambridge Edition King James Only Bible Believing Baptists”). Ați înțelege mai bine că nu e o simplă „opțiune”.
5 martie 2018 at 11:59 am
Octavian,
1. Mă refer la elemente de context mai general. Anul trecut am discutat cu cineva din Anglia care susține TBS și ideea folosirii acestui text. Din discuția cu respectiva persoană (care a publicat și niște lucrări la Editura Făclia) am înțeles că adoptarea acestui text are în spate un soi de evlavie religioasă față de Textus Receptus, văzut ca „nec plus ultra” în materie de transmitere a revelației. Faptul că pericope secundare, care nu au atestare în primul mileniu, sunt incluse în text fără paranteze e un alt indiciu. Războiul pe care îl duce TBS cu textul critic și cu orice versiune bazată pe textul critic nu se poate explica decât ca angajament religios. Crezi în textul recept așa cum crezi în dogma Sfintei Treimi. Nu se poate negocia nimic în această privință. Or, eu nu cred că Textus Receptus e „Sfânta Treime” a criticii de text.
Dacă vei ajunge să discuți cu apărători fervenți ai TR, vei identifica imediat venerația de care zic.
2. Evident că ce spun eu este o exagerare retorică. Dar am întâlnit adesea atitudini din care rezultă că TR e de fapt cel originar (corupt în manuscrisele alexandrine de tip Sinaiticus). Cei mai mulți utilizatori ai TR nu prea știu să explice istoria acestui text, dar nu simt nicio nevoie de a explica. Pentru ei, „majoritatea” e un argument mai mult decât suficient. Pentru ei nu există principiul „manuscripta ponderantur, non numerantur”.
3. Nu prea știu care ar fi rațiunile pentru care o comunitate să prefere textul recept. Dacă un scrib a fost atât de incult încât a scris la Ioan τοῦ χειμάρρου τῶν Κέδρων (In. 18:1), tradus în Bibl.1688 ca „pârâul Chedrilor”, în loc să dea forma τοῦ Κεδρὼν, Chedronului, suntem obligați să menținem ficțiunea unui „pârâul al Cedrilor”, când știm că cedrul crește mult mai la nord, în Liban, și că Ierusalimul n-a văzut niciodată frunză de cedru crescut „in situ”?
Un scrib incult vede „cedri” acolo unde ai clar un nume ebraic. Aici nu se poate negocia nimic. Textul recept este eronat și trebuie corectat. Dar înțeleg că în noua versiune românească pregătită la Vatopedi vom avea, în anul Domnului 2018, „pârâul Cedrilor”, o lecțiune pe care nu ai cum să o sprijini decât dacă anulezi tot ce îți spun bunul simț și manuscrisele grecești.
Nu știu ce scop mai trebuie atins în exemplul pe care l-am dat. Faptul că sunt locuri unde e mai greu de decis nu anulează contribuțiile certe pe care le poate avea „exactitatea filologică” de care zici. Faptul că cei mai mulți dintre noi nu reușim să ne apropiem asimptotic de idealul desăvârșirii cerut de Dumnezeu e oare un motiv să anulăm orice efort? Mi se pare că asta propui. Eu unul cred că și în materie de acribie, mai important e drumul, urcușul ascendent, decât atingerea scopului.
Nu am anxietăți cu privire la puzderia de variante posibile. În cele mai multe cazuri ele pot fi reduse la două, niciuna dintre ele crucială pentru adevărurile de bază ale Scripturii. Pictarea Giocondei în 1000 de feluri (inclusiv în stil Andy Warhol) nu anulează faptul că personajul din tablou este, indiferent de nuanțe, aceeași celebră Mona Lisa pe care o recunoști chiar și când e caricaturizată.
Dacă ne pierdem ușor cu firea când vedem puzderia de variante din Textul Critic, o vom face și când la vederea noianului de diferențe din interiorul tradițiilor textuale bizantine, care sunt un congolomerat separat. Sabia pe care o învârți tu expert asupra textului critic taie la fel de bine și în textul recept, ale cărui ediții tipărite nu sunt identice.
4. Nu am pretenția că am descoperit unde se face trecerea de la „filologie” la „teologie”. Îmi mențin disponibilitatea de a învăța de la cei care au identificat linia de graniță. Eu pornesc de la principiu că adevărul este din Dumnezeu și că adevărurile filologice nu sunt inferioare adevărurilor de credință. Dacă zic „pârâul Chedron”, reașez narațiunea biblică în cadrul geografic firesc în care a apărut revelația neotestamentară adusă de Isus. Cu „pârâul Cedrilor” sunt într-o gaură neagră. Ce trebuie preferat în acest caz? Nu trebuie să levitezi în Duhul ca să ai răspunsul la această întrebare.
5 martie 2018 at 1:09 pm
1. și 2. Înțeleg acum. Dar, pentru cineva care nu a interacționat nici cu „IFBPCEKJOBBB”, nici cu contextul mai general despre care vorbești, este greu să priceapă din postarea ta altceva decît cel mult o răfuială personală. Acum lucrurile îmi sînt mai clare. Mulțumesc.
3. și 4. Faptul că tu ești adeptul textului critic (în puzderia de variante – nu mă refer la variantele manuscrise, ci în variantele lui însuși, ca text adoptat în prim plan, în urma unor perpetue reevaluări filologice), precum și faptul că textul critic aduce (trebuie spus cu onestitate: nu tot timpul, ci uneori) un plus de precizie față de textul recept nu constituie nicicum argumente pentru desconsiderarea sau abandonarea acestuia din urmă. Cum spuneam și mai sus, pentru unele scopuri ar trebui folosit textul critic, dar pentru alte scopuri, ar trebui folosit textul recept. Să nu uităm un lucru fundamental: textul critic, în cea mai pură variantă la care poate ajunge, este, la origine, tot un text recept, chiar dacă vorbim și de amprente auctoriale evidente. Pentru chestiunile esențiale din Noul Testament, cum ar fi cuvintele Mântuitorului, este evident că orice consemnare inițială echivalează cu un text recept de toată frumusețea. Ba și cu diferențieri – unele smintitoare – între cei patru Evangheliști. Acum hai să vedem în ce chestiuni poate fi TC mai precis decît TR: oare în chestiuni esențiale sau în amănunte nesemnificative (cum ar fi cea cu „Pîrîul [twn] Kedrwn”)? Dar ce înseamnă esențiale? Ei bine, mă tem că tocmai aici se poate ca opiniile noastre să fie atît de divergente, încît orice reconciliere a amănuntelor care derivă din această divergență să fie practic imposibilă. Rămîne de confirmat sau de infirmat. Pentru mine, esența și unicul rost al textului biblic este acela de a indica [nu a cuprinde!] adevărurile teologice revelate (cînd spun „teologice”, mă refer deopotrivă la cunoașterea lui Dumnezeu și la lucrarea Lui în lume, inclusiv problema creației și a antropologiei). Dacă nimic esențial din TR nu este corupt, atunci – să am pardon! – nu-i nici o problemă dacă apare „Pîrîul Cedrilor” acolo unde nu crește nici un cedru. E ca și cum, în lupta dintre zmeu și Greuceanu, s-ar dovedi că, de fapt, Greuceanu nu a avut cum să mi ți-l ia pe zmeu și să mi ți-l împlînte pînă la genunchi, pentru simplul fapt că, în urma descoperirilor arheologice și paleontologice, s-a demonstrat că zmeul nu avea genunchi. Deci, dacă nu avea genunchi, relatarea (din basm) ar trebui corectată.
Revenind: dacă scopul meu este să fac antropologie culturală cu textul biblic, atunci n-ar nici un sens să folosești TR, dar, dacă vrei să te ocupi de teologie și esențialul mesajului biblic, nu văd cum lectura TR m-ar duce pe vreo cărare greșită. E drept, nici nu garantează că te duce pe vreo cărare dreaptă. Dar, pentru noi (cel puțin pentru ortodocși), textul biblic nu oferă oricum nici un fel de garanție pentru așezarea omului pe calea cea dreaptă. Dacă TB este doar un indicator al adevărului revelat, atunci înseamnă că buna așezare a omului în fața lui Dumnezeu constă în cu totul altceva. Desigur, această perspectivă n-o să fie niciodată pe placul celor care își întemeiază teologia pornind de la Scriptură.
Pentru noi, pentru ortodocși, esența viețuirii în și cu Hristos este de natură euharistică, deci liturgică. Astfel, inclusiv lectura biblică este relevantă doar în context liturgic (eminamente poetic; fiindcă poezia este cel mai onest limbaj dintre cele care au pretenția apropierii de realitate). Prin urmare, de vreme ce Răsăritul ortodox a dezvoltat o întreagă tradiție liturgică (în principal imnografică, dar nu numai) croită pe TR (sau în care similitudinea cu TR este evidentă), avînd în vedere și calapoadele metrice (lumești, în esență, deci nu tocmai relevante pentru discuția de față) ale acestei mega-țesături, nu văd nici o cale prin care tradiția liturgică (despre care spun încă o dată că reprezintă spațiul esenței trăirii în și cu Hristos pentru ortodocși) să se împace cu noile descoperiri în materie de critică textuală, acestea neavînd nici o relevanță pentru viețuirea creștin-ortodoxă.
Așa că, frate dragă, precum vezi, există scopuri sau rațiuni pentru care folosirea TR este de dorit, în pofida / în detrimentul folosirii textului critic.
Adaug și un punct 5: ca unul care mă pricep binișor la filologie și la critică textuală, vreau să subliniez că tot ce am scris mai sus întru apărarea TR nu reprezintă nicidecum o desconsiderare a TC. Acesta din urmă însă trebuie așezat acolo unde îi este locul, și nu străjuind în chip idolesc altarul vreunei teologii.
5 martie 2018 at 1:19 pm
Bun, dar în cazul ăsta nu e limpede de ce mai e nevoie de un TR tipărit și tradus. Din ce spui tu, dacă înțeleg bine, viața credinciosului și buna lui așezare în raport cu Dumnezeu nu are nevoie de un text tipărit al Scripturii sau al NT, fiindcă viața liturgică îi oferă tot ce îi trebuie.
Și nu, comparația cu zmeul și Făt-Frumos nu schimbă datele despre „Chedron”/„Chedrii” din Ioan 18. Isus e personaj istoric și el a trecut o vale reală, cea care desparte Muntele Templului de Muntele Măslinilor. Valea aceea, din vremurile VT, se cheamă Chedron, prin urmare e smintitor să o numim altfel decât cum s-a numit ea în acea istorie reală descrisă de evanghelist.
Răfuiala mea nu este personală, ci principială. Și vizează nu atât folosirea TR de către editorii/traducătorii TBS, ci o manieră de lucru care nu este onestă.
5 martie 2018 at 10:40 pm
Părintele Galaction traduce în felul următor: „viroaga Chedronului”, dar asta nu l-a făcut să nu rămână pe mai departe creștin ortodox.
Până la urmă, nici protestanții nu s-au hotărât cum să scrie: Hristos, Christos, Cristos.
Că doar stă scris: „litera ucide, iar duhul face viu.” (2 Corinteni 3:6).
5 martie 2018 at 9:20 am
A republicat asta pe RoEvanghelica.
5 martie 2018 at 9:34 am
Mulțumesc mult pentru evaluarea ei, chiar dacă este una preliminară! 🙂
5 martie 2018 at 9:44 am
Cum poate cineva să spună despre cuvinte ca „taină”, „pildă” „răstignire(!)”, „însurat”, etc. că sînt „neromânești”, după ce s-au asimilat în limbă de sute și sute de ani, și în același timp să introducă franțuzisme apărute în secolul 19, ca „propițiere” sau „reconciliere”, cu idea că sînt „mai românești” pentru că sînt „latine” (mă rog, franțuzești)?
@ vaisamar
Dacă e să fim corecți pe deplin, nici EDCR nu este consecventă în toate aspectele pe care le semnalați…
5 martie 2018 at 11:21 am
Consecvență deplină, ca să-l citez pe Chesteron, au probabil numai nebunii. Cel care se consideră Napoleon nu abdică nicio secundă de la pretenția lui. În EDCR însă orice concesie făcută lipsei de consecvență își are justificarea. Plus că dăm multe note de subsol ca să explicăm soluțiile alese.
De înnoit înnoim și noi, nu-i vorbă, dar nu o să găsești „propițieri” în EDCR. Metodologia noastră este destul de amănunțită și probabil că va fi chiar mai detaliată la NT.
5 martie 2018 at 11:54 am
Înnoirea nu e o problemă în sine, ci repulsia față de tot ce nu e „latinesc” pe care o văd la unii evanghelici. Mai există și ideea că tot ce e de origine slavonă este „ortodox”, decci nefrecventabil…
Limba nu trebuie să fie nici „de origine latină”, nici ”de origine slavonă”, ci NATURALĂ
Avem și exemple de termeni de origine llatină care au căzut în desuetudine în favoarea unora de origine slavonă (e.x: „răpaos)
5 martie 2018 at 12:03 pm
Da. E un semn clar de incultură această pretenție că numai cuvintele „latinești” sunt „rrrromânești”.
Cum spunea cineva hâtru: în sintagma „catedrala mântuirii neamului” două cuvinte sunt maghiare și unul e latinesc (mă rog, cu etimon grec, kathedra – scaun). Are și româna ironiile ei.
5 martie 2018 at 1:08 pm
O opinie
„Propitiere” este doar in doua locuri in noul testament;
Care in opinia mea s-ar traduce cu adj „propice”.
5 martie 2018 at 1:09 pm
Presupun că glumiți. Cum să traduci „propițiere” (acțiune!) printr-un adjectiv. E ca și când ai vrea să înlocuiești „deschidere” (a unui obiect) prin „deschis” (care e altceva!).
5 martie 2018 at 2:29 pm
Nu glumesc!
Ma refer la propice si nu propitiere. Propice e intelegere proprie!
Propice – favorabil, prielnic, potrivit momentului
Problema traducerilor sunt cuvintele adaugate, cum e in Români 3:25 – sa fie ….. ispasire; „sa fie” este adaugat si devine actiune. Contextul in v 26 se refera la timp; timpul propice.
In 1 Ioan 2:2
In DC este: El este jertfa de ispasire pentru păcatele noastre.
In alta traducere este: El este ispasire pentru păcatele noastre.
Evident; tine de ce sursa folosim!
La dvs e actiune, la mine e adj.
TR sau TC; TR plus TC
Toate bune!
5 martie 2018 at 1:35 pm
„Din ce spui tu, dacă înțeleg bine, viața credinciosului și buna lui așezare în raport cu Dumnezeu nu are nevoie de un text tipărit al Scripturii sau al NT, fiindcă viața liturgică îi oferă tot ce îi trebuie.” Ai înțeles foarte bine și exact așa este în Ortodoxie. Sînt în deplin acord cu Sfîntul Ioan Gură de Aur care spune că prezența Scripturilor în viața oamenilor este un semn al îndepărtării omului de Dumnezeu (deci, o spune cel mai mare comentator al Scripturilor); mai precis, că, în mod firesc, omul n-ar avea nevoie de Scripturi pentru buna lui așezare în raport cu Dumnezeu. Dar, de vreme ce inima omului s-a învîrtoșat și mintea lui s-a îngustat, îndepărtîndu-se (întorcînd, practic, spatele) de Dumnezeu, Acesta i-a mai dat o șansă: aceea a Sfintelor Scripturi. Așadar, pentru noi, ortodocșii, Scripturile sînt „o a doua șansă”, iar cine poate să se așeze într-un raport de iubire cu Dumnezeu fără Scripturi, tanto bene. E ca într-o relație de dragoste: nu ai nevoie de precepte scrise pentru a te așeza cum se cuvine în acea relația de dragoste. Dacă însă relația se deteriorează, atunci (poți citi asta în orice carte privitoare la psihologia cuplului) pot apărea unele seturi de reguli scrise, pentru a fi de ajutor. Ele pot ajuta, desigur. Dar nu trebuie confundate cu esența și în nici un caz cu sursa bunei înțelegeri.
Îmi pare rău dacă tu consideri smintitoare o relatare neconformă cu istoria. Dacă pe asta o consideri tu smintitoare, ce mai zici despre relatările contradictorii între Evangheliști: de pildă, Cina cea de Taină, cea în care a fost instituită, practic, Euharistia, a avut loc – strict istoricește – miercuri sau joi în acea Săptămînă a Patimilor? Evangheliile, atît în TR, cît și în textul critic, se contrazic între ele… Dacă deci nu te smintește o chestiune atît de „importantă” dpdv istoric (miercuri sau joi? mint evangheliștii? nu cred… Totuși, parcă nu putem avea încredere în relatările lor, nu?!), atunci n-ar trebui să te smintească nici chestiunea Pîrîului Cedrilor. Decît dacă ești gata să cumperi tărîțea la preț mare, iar făina s-o vinzi la preț mic.
Așadar, rămîne aceeași chestiune de fond: ce este esențial pentru tine? Γνῶθι σεαυτόν!
6 martie 2018 at 9:20 am
A republicat asta pe bibliaosiszovege.
7 martie 2018 at 10:27 pm
Ce facem cu Textul critic (TC) în unele situații delicate, cum ar fi cel din Ioan 7:8? Aici, TC îl scoate pe Isus ca mincinos: Isus zice că nu se duce la Sărbătoarea Corturilor, dar Se duce!
Cele mai multe mss conțin adverbul οὔπω, încă nu. Alte mss, mai puțin importante, cu excepția lui א, conțin doar negația οὐκ, nu. Cu toate acestea, editorii NA28 au ales varianta ce conține negația οὐκ ca fiind varianta originală, întrucât oferă citirea cea mai dificilă (contrazice afirmația din v. 10). Alegerea editorilor NA28 este inexplicabilă, având în vedere faptul că varianta lungă (οὔπω, încă nu) este mult mai bine atestată atât cantitativ, cât și în mss timpurii.
7 martie 2018 at 11:03 pm
Declarația lui Isus este la prezent și nu cred că putem acuza pe cineva de minciună pentru simplul fapt că el își anunță intențiile, dar realitatea se schimbă și intenția nu se mai materializează. Cred că toți știm ce înseamnă să-ți propui un lucru și să-ți schimbi cursul acțiunii din cauza unor factori care intervin pe parcurs. Eu înțeleg declarația lui Isus drept „nu am de gând să mă sui la sărbătoare”. Și cred că era adevărată la momentul respectiv. Altminteri, avem promisiuni mai ferme în Scriptură care nu se concretizează: „Încă 40 de zile și Ninive va fi nimicită”. Istoria nu se desfășoară inexorabil, în mod fatal, nu?
Cred că în decizia Comitetului a cântărit criteriul probabilității: este rezonabil să presupunem că unii scribi au găsit οὔπω și l-au scos de acolo? Eu unul nu cred că s-a întâmplat așa ceva. Mai probabil e ca scribii să fi netezit o formulare dificilă. Lecțiunea din NA28 are totuși răspândirea geografică largă (e prezentă în versiuni latinești, de limbă siriacă, bohairică).
Ce anume l-a făcut pe Isus să-și schimbe cursul acțiunii anunțate nu știm. Dar oare trebuie să presupunem că „răzgândirea” este esențialmente păcătoasă și că ea nu ar fi compatibilă cu etica hristică?
8 martie 2018 at 9:16 pm
Timpul prezent al declarației lui Isus nu este un argument. Dacă ar fi existat o diferență clară între „nu Mă sui” și „nu Mă voi sui”, în ce privește intenția lui Isus, mă întreb de ce au simțit scribii nevoia de a înlocui particula negativă οὐκ cu adverbul οὔπω?
Lăsând la o parte discuția despre intenție, răzgândire și minciună, hai să analizăm decizia editorilor textului critic. Cele mai timpurii mss conțin adverbul οὔπω, nu încă. Vorbim aici de P66 (200 d.Cr), P75 (începutul sec. III), syrc și syrs (sec. III/IV), B (sec. IV), W (sec. IV/V). Pentru varianta scurtă nu ai decât un singur mss reprezentativ, א (sec. IV) și câteva versiuni italice din sec. V. Nu înțeleg de ce editorii TC trec cu vederea criteriul antichității mss și iau o decizie doar pe criteriul dificultății textului. Oare nu s-ar fi putut întâmpla ca scribii textului Sinaiticus (א) să fi copiat greșit textul, înlocuindu-l pe οὔπω cu οὐκ și de acolo să se fi inspirat și alte mss? Ar fi fost o greșeală care i s-ar fi putut întâmpla oricui.
Nu vreau să minimalizez importanța criteriului ce ia în considerare textul cel mai dificil. Cred, însă, că aici avem de a face cu o aplicare greșită a acestui criteriu. Când ignori toate dovezile existente (aici antichitatea manuscriselor) și iei decizii pe baza unui singur criteriu, trecând cu vederea toate celelalte posibilități, nu faci decât să spui că respectivul criteriu de decizie este suprem și infailibil. Mai mult, se poate ajunge la erori grave de transmitere a textului. Eu cred în luarea unor decizii pe baza unor criterii multiple.
Cu toate că în 99,99% din cazuri sunt de acord cu decizia editorilor TC, aici nu mi se pare justă și, ca atare, păstrez adverbul „încă” în traducere.
10 martie 2018 at 2:57 pm
Explicația din Metzger este foarte scurtă, dar, din ce îmi dau seama, întrebarea care a primat în cazul de față a fost următoarea: cum se poate explica apariția lecțiunii οὔπω în loc de οὐκ? Putem crede că se datorează unei greșeli? Sau e foarte probabil ca aici să fie o motivați de ordin teologic.
Faptul că lecțiunea οὔπω este foarte timpurie (mai veche decât Sinaiticus) se poate explica și altfel:
Se dă protograful Evangheliei după Ioan, după care se realizează manuscrisele X (150 d.Hr) și Y (160 d.Hr.). Manuscrisul X are lecțiunea οὐκ și constituie baza pentru tradiția textuală din Sinaiticus.
Manuscrisul Y este copiat mai departe de un scrib care observă diferența dintre v. 8 și v. 10 și decide să rezolve dificultatea. Acest manuscris este copiat mai departe și devine baza pentru P66 și P75 etc.
Fiindcă noi nu deținem toate manuscrisele care s-au copiat vreodată, ci doar „descendenți” (supraviețuitori), avem două manuscrise timpurii (P66 și 75) care ar sugera că lecțiunea de început a fost οὔπω. În fapt, nu putem ști sigur, fiindcă noi avem textul dintr-o anumită etapă, nu chiar de la început. Ce s-a petrecut în cei 100 de ani scurși între scrierea Evangheliei și apariția papirusurilor pe care le cunoaștem noi?
Faptul că Sinaiticus e din sec. IV nu exclude posibilitatea ca el să păstreze, uneori, lecțiuni anterioare epocii în care a fost scris el.
10 martie 2018 at 7:54 pm
A republicat asta pe Germania Evanghelica.
27 martie 2018 at 8:39 am
Domnule profesor Conțac,
Spuneți în articol așa:
„Cineva care a tradus doar cu greaca în minte, nu avea cu să ajungă exact la formularea lui Cornilescu nici dacă era insuflat de Duhul Sfânt.”
Ce să mai zicem atunci de următorul paralelism dintre Cornilescu și Noua Traducere Românească (NTR)?
– ” Cum* ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu” (Isaia 14:12, versiunea Cornilescu);
– „Cum ai căzut din ceruri, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu” (Isaia 14:12, versiunea NTR).
5 aprilie 2018 at 10:50 am
În Isaia 14:12, versiunea NTR revizuită, Textul Masoretic a fost tradus astfel:
Cum ai căzut din ceruri,
tu, cel strălucitor, fiu al zorilor!
Cum ai fost doborât la pământ,
tu, asupritorul neamurilor!
5 aprilie 2018 at 10:56 am
E greșit?
3 aprilie 2018 at 10:13 pm
Că veni vorba de Biblii, domnule profesor Conțac, pentru mine, creștin ortodox, ce Nou Testament îmi recomandați?
Am în biblioteca personală:
1. Noul Testament, traducerea Galaction;
2. Biblia Sinodală (1988);
3. Biblia în versiunea Anania.
3 aprilie 2018 at 10:14 pm
Pot printa și Noul Testament din Biblia 1914, dacă e cazul.
3 aprilie 2018 at 10:17 pm
Vă recomand să le și citiți. 🙂
3 aprilie 2018 at 10:20 pm
Păi Sinodala (1988) și Anania (2001), la Noul Testament mă refer, le-am citit și recitit, acum citesc traducerea Galaction.
Vă arde de glume, asta mă face să îmi aduc aminte de cele patru pahare de vin recomandate de rabini la Paști (lucru știut de la dvs.) 🙂
3 aprilie 2018 at 10:41 pm
Ca să aveți 4 versiuni ale NT, cum cer rabinii, luați și traducerea Bădiliță. E vintage. 🙂
3 aprilie 2018 at 10:49 pm
Am Patericul in traducerea Badilita. Îmi place, dar parca nu a tradus tot Noul Testament, ci doar Evangheliile și Apocalipsa. Chiar mă gândeam să îi cumpăr traducerea întregului NT , când va fi. Dar inca nu mi-ați răspuns. 🙂
3 aprilie 2018 at 10:56 pm
Evangheliile, Faptele și Apocalipsa.
Dacă ați citit deja versiunile, nu mai rămâne decât să împliniți. 🙂
3 aprilie 2018 at 10:57 pm
Mă străduiesc!
3 aprilie 2018 at 11:37 pm
Deci, deduc că toate edițiile ortodoxe ale Bibliei sunt bune. Mulțumesc!
2 iunie 2018 at 6:38 pm
Pentru a înțelege mai bine diferențele pe care această traducere le aduce, vă recomand următoarele videouri de la Lansarea Bibliei TBS în limba română: https://www.youtube.com/playlist?list=PL_Y8IlP9BYdyLP-aunMN_-oG7W0mfDBXK
„În data de 21 martie 2018 la Hotel Ambasador din București a avut loc un eveniment deosebit, lansarea unei noi ediții a Bibliei în limba română editată sub auspiciile Societății Biblice Trinitariene din Londra.”
Prezentatori:
– Dr. Dinu Moga, directorul Editurii Făclia din Oradea și coordonatorul traducerii și revizuirii Bibliei TBS în limba română.
– Rev. Paul Rowland, secretarul general al Societății Biblice Trinitariene din Londra.
– Rev. Ilie Martinovici, pastorul bisericii baptiste Corner Stone din New South Wales, Australia și coordonatorul echipei editoriale din Australia.
Dupa urmărirea acestora, am notat următoarele informații: (luate din viu grai și slideuri, dintre care unele nu se pot observa decât cu multă greutate datorită luminii excesive):
Debutul proiectului:
– Înainte de 1989 s-a exprimat nevoia de a aduce textului biblic o serie de îmbunătățiri de natură lingvistică și teologică.
– 1991: Dinu Moga student la Seminarul Teologic din Londra și invita în 1992 să asiste SBT la revizuirea textului biblic.
– 1992-2003: Prima și a doua ediție a Bibliei TBS au fost tipărite în anul 2001-2003.
– 2006: SBT i-a decizia efectuării unor verificări mai detaliate și aprofundate. Mie și echipei din Londra ni se adaugă o altă echipa editorială din Australia.
Scopul echipei din Australia: Verificarea conformării revizuirii și traducerii la textele originale.
– Redactarea lingvistică: Prof. Florica Tod și Laura Popescu.
– Corectura: Lidia Moga și alți 4 corectori independenți.
Rev. Ilie Martinovici menționează că această lucrare a durat 10 ani de zile.
Ediții ale acestei traduceri:
– Ediția 1: 2001
– Ediția 2: 2003 (foarte puține modificări față de prima ediție)
– Ediția 3: 2017
Ce nu le convine la traducerea lui Cornilescu celor de la Societatea Biblică Trinitariană?:
– Conține un număr de variante bazate pe Textul Critic Grecesc.
– Traducere care folosește principiul echivalenței dinamice.
Textus Receptus sau Textul Tradițional:
– Este forma textului grecesc găsit în cel mai mare număr de manuscrise grecești.
– Peste 5000 de manuscrise grecești sprijină ceea ce se numește „tradiția bizantină textuală”.
– Cea mai bună reprezentare tipărită a acestui text bizantin este Textus Receptus.
– Textus Receptus a fost alcătuit de către mulți editori încă din prima parte a anilor 1500: Erasmus (1536), Stephanus (1550), Beza (1565), Elzevier (1633) și Scrivener (1890).
– Textus Receptus a fost folosit de Luther (1522), Tyndale (1525), traducătorii Versiunii Autorizate în engleză din 1611 (King James) și alți traducători din vremea Reformei.
– Textul Bizantin este folosit și de Biserica Ortodoxă pentru traducerea Noului Testament.
Textul Critic:
– Apărut în timpul secolelor al 19-lea și al 20-lea.
– Derivă dintr-un număr restrâns de manuscrise greceși începând cu secolul al IV-lea.
– Are la bază doua manuscrise din sec. al IV-lea: Manuscrisul de la Sinai și Manuscrisul de la Vatican.
– Diferă considerabil de Textul Tradițional prin faptul că omite multe cuvinte, versete și pasaje care se găsesc în Textul Tradițional și în traducerile bazate pe acesta.
– Versiunile moderne apărute deja și în limba română omit unele cuvinte sau le pun în paranteză lăsând să se înțeleagă că n-ar trebui sa se afle acolo acel cuvânt sau verset(e) (Marcu 16:9-20; Coloseni 1:14)
– Manuscrisul de la Vatican omite 2877 de cuvinte din Evanghelii.
– Manuscrisul de la Sinai omite 3455 de cuvinte din Evanghelii.
– Aceste omisiuni afectează doctrine precum, nașterea, divinitatea și lucrarea lui Cristos.
– Versete omiste în întregime din versiuni ale Bibliei bazate pe Textul Critic sau puse în paranteză pentru a înțelege că n-ar trebui să existe în acel loc: Matei 17:21, Matei 18:11, Matei 23:14, Marcu 7:16, Marcu 9:44, Marcu 11:26, Marcu 15:28, Luca 17:36, Luca 23:17, Ioan 5:4, Fapte 8:37, Fapte 15:34, Fapte 28:29, Romani 16:14
– Omisiuni parțiale din versete sau puse ca notă de subsol. Omisiuni are slăbesc doctrine cheie ale Bibliei.
– Doctrina Sfintei Treimi slăbită prin omisiunea din 1 Ioan 5:7-8
– O traducere modernă: 7. Căci trei sunt cei ce depun mărturie: 8. Duhul, apa și sângele, iar cei trei sunt una în marturisirea lor.
– Cornilescu: 7. (Căci trei sunt care mărturiesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt; și aceștia trei una sunt.) 8. Și trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa și sângele, și aceștia trei sunt una în mărturisirea lor.
– TBS: 7. Căci trei sunt care mărturiesc în cer: Tatăl, Cuvântul și Duhul Sfânt; și Aceștia trei sunt una. 8. Si trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul și apa și sângele și aceștia trei sunt una în mărturisirea lor.
– Omisiunea unei referiri cheie la sângele lui Cristos în Coloseni 1:14
– O traducere modernă: 14. în Care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor.
– Cornilescu: 14. în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
– TBS: 14. în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
– La traducerea TBS s-au urmărit două obiective de bază:
1. O traducere a Bibliei trebuie să comunice ușor, fluent, melodic și simplu adevărurile Scripturii.
Aici intervine partea de lingvistică, de stil a limbii române.
2. O traducere, pentru că este o traducere a cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să fie cât mai exactă, cât mai fidelă textelor originale.
Acuratețea traducerii textului este importantă atât pentru o lectură ușoară, cât și pentru un studiu biblic serios și responsabil.
– Alte obiective propuse în procesul de traducere:
– Îndepărtarea traducerilor care folosesc principiul echivalenței dinamice.
Exemplu:
2 Cronici 25:8
Cornilescu: Dacă mergi cu ei, chiar dacă ai face la luptă fapte de vitejie, să știi că Dumnezeu te va face să cazi înaintea vrajmașului.
TBS (a treia revizuire): Dar daca vrei sa mergi, fă-o, întărește-te pentru luptă, dar să știi că Dumnezeu te va face să cazi inaintea dușmanului.
2 Cronici 28:20
Cornilescu: Tilgat Pilneser, împăratul Asiriei, a venit împotriva lui, s-a purtat cu el cum s-ar purta un vrășmaș și nu l-a ajutat.
TBS (a treia revizuire): Și Tilgat Pilneser, regele Asiriei, a venit la el și l-a strâmtorat în loc să-l ajute.
– Alte scopuri urmărite:
– Să se identifice toți termenii care trebuie marcați prin caractere italice.
– Să schimbăm atât cât a fost posibil vocabularul biblic care este dominat de cuvinte slavone și alte cuvinte împrumutate din limbile turcă, maghiară și bulgară, și să-l înlocuim cu un vocabular de origine latină.
– Să adapteze textul biblic la normele actuale ale limbii române.
– Să îndepărteze ghilimelele din text. S-a considerat că ele nefăcând parte din textul original, textul poate fi citit la fel de ușor și fără ele.
– Limbajul folosit în Biblia TBS nu s-a îndepărtat prea mult de limbajul tradițional cunoscut și folosit de evanghelici, și totuși este distinct.
– Ce suntem convinși că am obținut:
– O traducere fidelă a textelor originale.
– O traducere adaptată actualelor norme lingvistice ale limbii române.
– O traducere bazată pe principiul echivalenței formale.
– Un text care ține seama deopotrivă de stilistica limbii și precizia teologică.
– Un text potrivit pentru studiul biblic sau lectură personală și bisericească.
– Particularități importante:
– Numele sfânt YAHWEH (YHWH) scris DOMNUL cu majuscule.
– O numerotare și aranjare modernă a referințelor biblice la subsolul fiecărui verset.
– Scrierea înclinată a unor cuvinte inexistente în textul original, dar necesare pentru o redare cât mai plăcută în limba română.
– Scoaterea din text a traducerilor de nume ebraice și plasarea lor la subsolul paginii.
– Continuarea următoarei cărți biblice pe aceeași pagină unde s-a sfârșit precedenta.
– Colectivul editorial din România (Oradea):
– să facă revizuirea textului.
– să urmărească acuratețea față de textele originale.
– să editeze textul din punct de vedere lingvistic.
– să aplice principiul consecvenței în întrebuințarea unor cuvinte și expresii noi.
– să stabilească un echilibru cât mai bun între vocabularul nou și cel vechi.
– Echipa de verificare din Australia:
– Rev. Ilie Martinovici și Dr. Greg Fox au avut responsabilitatea să verifice conformarea textului la Textul Grecesc al lui Scrivener (ediția din 1891 a lui Frederick Scrivener) și să se asigure că orice versiune a Textului Critic este îndepărtată din noua traducere.
Ei trebuiau să vină cu corecturi, cu sugestii, cu analize pe ceea ce echipa din România a facut, care urmau apoi să fie discutate de celelalte două echipe editoriale din Oradea, Londra și impreună cu cei din Australia.
– Eforturile acestei echipe s-au concentrat în primul rând pe necesitatea de a se asigura că această traducere este conform cu textul grecesc Textus Receptus și Textul Masoretic ebraic.
– Aspectele mai tehnice, academice și textuale ale revizuirii au revenit în sarcina Dr. Larry Brigden, din Australia.
Dr. Brigden a jucat rolul de arbitru final pentru toate aspectele tehnice legate de revizuire și conformarea textului la limbiile originale.
– Colectivul editorial din Londra:
– A coordonat și a supravegheat bunul mers al traducerii și revizuirii.
– Și a adus contribuții la rezolvarea problemelor de natură teologice și textuală care au fost prezentaet în sute de rapoarte de către echipa din România și Australia.
– SBT a făcut o serie de verficări amânunțite pentru a se asigura că lucrarea se va conforma standardelor și principiilor susținute de societate.
A treia revizie a Bibliei TBS poate fi citită (parțial) online la adresa: https://ebooks.faclia.ro/read/144/ro/biblia-o-noua-traducere-tbs#/1
24 octombrie 2018 at 5:27 pm
A fost trimisă, pînă la urmă, vreo înștiințare la BBS (sau la TBS)?
Nu am o copie tipărită, dar am citit (așa, în mare) pe saitul editurii Făclia primele 11 capitole din Geneza, și pe saitul TBS din Evanghelia după Ioan, și am rămas cu aceeași impresie, că este traducerea lui Cornilescu foarte ușor modificată, de cele mai multe ori fără niciun pic de gust.
Nu mi se pare deloc în regulă.
Până și subtitlurile sînt preluate din Cornilescu, și plasate fix în aceleași locuri. Numai vreo 5% sînt reformulate.
Între timp, TBS și-a lansat sait în limba română: https://www.tbsbibles.org/page/romanianbible
Au și cîteva broșuri în care explică cum Comma Ioanină este originală (cu argumente din… comentariile lui Matthew Henry!), și altele, traduse foarte stîngaci din englezește de editura Făclia. Broșurile sînt la vînzare și pe saitul editurii.
Au avut și o lansare la București: https://www.youtube.com/watch?v=nMZm84i6U_M
La 17:52-20:20 zice o chestie nostimă: felul cum traduce Cornilescu Geneza 3:15 „prinde bine feminismului”.
10 ianuarie 2019 at 7:06 pm
Biblia TBS este excelenta.
Sunt foarte binecuvantata sa o am!
8 mai 2020 at 7:37 am
„De asemenea, n-a priceput de ce în loc de „ispășire” trebuie folosit „propițiere”, un barbarism teologic care probabil nu va fi asimilat de tradiția biblică românească nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.”
Propițierea apare în Biblia de la Iași (1874) la Evrei 9:5.
2 aprilie 2023 at 1:39 pm
Da!!! Ne-am folosit de traducera Cornilescu.Acuma vin ăștia cu cuvinte care în 1924 nici nu existau!!!