Traducerea Vechiului Testament



Am ajuns la Exod 8. Acesta este ultimul capitol din seria pe care mi-am propus-o. Va trebui să iau o pauză de tradus, fiindcă viața nu este numai buchiseală pe cărți și biblioteci. La finalul săptămânii viitoare voi fi, cu ajutorul lui Dumnezeu, la Arad, pentru o prelegere pe tema „Biblia la români”. Apoi revin la București și încep cursurile și munca de administrație. (P.S. Eventual, cititorii care doresc ca această traducere să meargă mai departe pot iniția o petiție la nivel național prin care să solicite conducerii ITP un sabatic pentru traducător. 🙂 )

Capitolul 8 are câteva dificultăți pe care le-am semnalat în note (acestea urmând să fie definitivate în perioada următoare). Mi-am permis formulări mai „dinamice” acolo unde literalismul ar fi păgubos. De pildă, am zis „muștele au năvălit roiuri-roiuri” în loc de „a venit muscă grea”, cum zice originalul. Interesant e literalismul Vulgatei: venit musca gravissima. Mi se pare că adj. kāḇēd din ebraică are sensul de ‘abundent’ (cf. Septuaginta πλῆθος ‘mulțime’), dar trimite și la „greul situației” create de muște.

Uitându-mă la versiunea Galacation-Radu nu mi-am putut reține un zâmbet. Ba chiar două. Zice traducătorul în Exod 8:11 că „Faraon și-a lăsat inima grea”. Iar în 8:23 Moise zice „ne vom înfunda cale de trei zile în pustie și vom aduce jertfe Domnului”. 🙂

***

1Domnul a grăit către Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți mâna cu toiagul tău asupra râurilor, asupra canalelor și asupra ochiurilor de apă și adu broaștele peste pământul Egiptului. 2Și Aaron și-a întins mâna asupra apelor Egiptului și broaștele s-au suit și au acoperit pământul Egiptului. 3Și vrăjitorii au făcut întocmai cu descântecele lor și au adus broaște peste pământul Egiptului.

4Și Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a spus: „Rugați-vă Domnului să îndepărteze broaștele de la mine și de la poporul meu și voi da drumul poporului ca să aducă jertfe Domnului.” 5Și Moise a grăit către Faraon: „Binevoiește, rogu-te! Pe când să mă rog pentru tine, pentru slujitorii tăi și pentru poporul tău, astfel încât broaștele să fie nimicite de la tine și din casele tale și să rămână numai în Râu?” 6[Faraon] a răspuns: „Mâine!” Iar [Moise] a răspuns: „După cuvântul tău, ca să cunoști că nu este nimeni asemenea Domnului Dumnezeului nostru. 7Și broaștele se vor îndepărta de la tine și din casele tale și de la slujitorii tăi și de la poporul tău; și vor rămâne numai în Râu.”

8Moise și Aaron au ieșit de la Faraon; și Moise a strigat către Domnul cu privire la broaștele pe care le adusese peste Faraon. 9Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și au murit broaștele din case, din curți și din ogoare. 10Și le-au strâns grămezi, iar ținutul s-a umplut de duhoarea lor. 11Și Faraon a văzut că are răgaz, și-a împietrit inima și nu le-a dat ascultare, precum spusese Domnul. 12Și Domnul a grăit către Moise: „Spune-i lui Aaron: «Întinde-ți toiagul și lovește țărâna pământului, ca să se prefacă în țânțari, pe tot cuprinsul Egiptului. 13Şi au făcut astfel: Aaron a întins mâna cu toiagul său şi a lovit ţărâna pământului şi au năvălit ţânţari peste oameni şi peste vite; toată ţărâna pământului s-a prefăcut în ţânţari, pe tot cuprinsul Egiptului.

14Şi vrăjitorii au făcut întocmai cu descântecele lor, ca să scoată țânțari, dar n-au izbutit; și țânțarii erau pe oameni și pe vite. 15Și vrăjitorii i-au spus lui Faraon: „Este degetul lui Dumnezeu!” Și s-a învârtoșat inima lui Faraon și nu le-a dat ascultare, după cum grăise Domnul.

16Și Domnul a grăit către Moise: „Scoată-te dis-de-dimineață și stai înaintea lui Faraon! Iată, iese la apă, și să-i spui: «Așa grăiește Domnul: ‘Sloboade pe poporul Meu să-mi slujească!’ 17Iar de nu vei slobozi pe poporul Meu, iată voi slobozi asupra ta și asupra robilor tăi și asupra poporului tău și în casele tale [roiuri de] muște; și se vor umple casele egiptenilor de muște, precum și țărâna pe care vor sta. 18Şi voi deosebi în ziua aceea ținutul Goșenului, în care locuiește poporul Meu, încât acolo nu vor fi muște, ca să cunoști că Eu sunt Domnul în mijlocul ținutului [acestuia]. 19Și voi face o deosebire între poporul Meu şi poporul tău; mâine va fi semnul acesta.

20Şi Domnul a făcut întocmai; şi muștele au năvălit roiuri-roiuri în casa lui Faraon și în casele slujitorilor săi; și în tot ținutul Egiptului pământul a fost sub prăpăd de pe urma muștelor. 21Faraon a chemat pe Moise și pe Aaron și a spus: „Mergeți și aduceți jertfe Dumnezeului vostru în țară!” 22Și Moise a spus: „Nu este îngăduit să facem așa ceva. Căci am jertfi Domnului Dumnezeului nostru ceea ce este o urâciune pentru egipteni. Iată, dacă jertfim ce este o urâciune în ochii egiptenilor, nu ne vor ucide cu pietre? 23Cale de trei zile vom merge în pustiu și vom aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru după cum ne va spune. 24Și Faraon a spus: „Eu vă voi da drumul, ca să aduceți jertfe Domnului Dumnezeului vostru în pustiu; numai să nu mergeți foarte departe; rugați-vă pentru mine.” 25Și Moise a răspuns: „Iată, eu ies de la tine și mă voi ruga Domnului ca muștele să se îndepărteze de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul lui mâine. Numai să nu se poarte iarăși Faraon cu viclenie și să nu lase pe popor să aducă jertfe Domnului!”

26Și Moise a ieșit de la Faraon și s-a rugat Domnului. 27Și Domnul a făcut după cuvântul lui Moise și a îndepărtat muștele de la Faraon, de la slujitorii săi și de la poporul lui; nu a mai rămas niciuna. 28Dar Faraon și-a împietrit inima și de data aceasta și n-a lăsat pe popor să plece.


Am ajuns la capitolul 7, cel în care citim despre anunțarea primei urgii și despre împlinirea ei. În partea a doua a capitolului este anunțată invazia broaștelor.

M-am uitat peste recent peste traducerea Galaction-Radu. Din păcate, are multe scăpări. O eroare flagrantă se găsește în 7:20, unde textul ebraic spune „și a ridicat toiagul”. Galaction spune: „Și Aaron, ridicând toiagul, a lovit apa Nilului”. Traducerea este greșită fiindcă, deși textul ebraic nu precizează subiectul, din 7:14–18 reiese că „răfuiala” cu Nilul cade în sarcina lui Moise. Aaron, „profetul” lui Moise, aduce judecata asupra celorlalte cursuri de apă, secundare.

***

1Domnul a grăit către Moise: „Vezi, te-am rânduit ca dumnezeu pentru Faraon; iar Aaron, fratele tău, va fi profetul tău. 2Tu vei spune tot ce îți voi porunci, și Aaron, fratele tău, îi va cere lui Faraon să dea drumul fiilor lui Israel din pământul lui. 3Și Eu voi învârtoșa inima lui Faraon și voi înmulți semnele și minunile Mele în pământul Egiptului. 4Dar fiindcă Faraon nu vă va asculta, voi pune mâna Mea asupra Egiptului și voi scoate oștirile Mele, poporul Meu, fiii lui Israel, din pământul Egiptului, cu judecăți mari. 5Și egiptenii vor cunoaşte că Eu sunt Domnul, când îmi voi întinde mâna asupra Egiptului și voi scoate pe fiii lui Israel din mijlocul lor.”

6Moise și Aaron au făcut [întocmai]; după cum le poruncise Domnul, așa au făcut. 7Și Moise era în vârstă de optzeci de ani și Aaron de optzeci și trei de ani, când au grăit către Faraon.

8Domnul a grăit către Moise și către Aaron, zicând: 9„Când vă va spune Faraon, zicând: «Arătați-ne o minune!», să grăiești către Aaron: «Ia-ți toiagul și aruncă-l înaintea lui Faraon», și se va preface în șarpe. 10Moise și Aaron au mers la Faraon și au făcut întocmai, precum le poruncise Domnul; și a aruncat Aaron toiagul înaintea lui Faraon și înaintea slujitorilor lui, și [toiagul] s-a prefăcut în șarpe. 11Faraon a chemat şi el pe înţelepţi şi pe vraci; la rândul lor, vrăjitorii Egiptului au făcut aşijderea prin descântecele lor. 12Și-au aruncat fiecare toiegele și ele s-au prefăcut în șerpi. Dar toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor. 13Și inima lui Faraon s-a învârtoșat și n-a ascultat de ei, întocmai cum spusese Domnul.

14Și Domnul a grăit către Moise: „Împietrită e inima Faraon! N-are de gând să dea drumul poporului. 15Du-te la Faraon dis-de-dimineață. Iată, va merge la apă, iar tu să te ații în întâmpinarea lui pe malul râului; și să iei în mână toiagul care s-a prefăcut în șarpe. 16Și vei spune: «Domnul, Dumnezeul evreilor, m-a trimis la tine, zicând: ʻDă drumul poporului Meu ca să-mi slujească în pustiuʼ. Și iată, până acum n-ai ascultat. 17Așa vorbește Domnul: ‘Prin aceasta vei ști că Eu sunt Domnul!’ Iată, lovesc cu toiagul din mâna mea apele Râului și ele se vor preface în sânge. 18Și peștii din Râu vor muri și Râul se va împuți; și egiptenilor le va fi lehamite să bea apă din Râu.»”

19Și Domnul a grăit către Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul și întinde-ți mâna asupra apelor Egiptului, peste râurile lor, peste canelele lor, peste bălțile lor și peste orice ochi de apă, ca să se prefacă în sânge». Și va fi sânge în tot pământul Egiptului, [chiar și] în vasele de lemn și în cele de piatră.”

20Moise și Aaron au făcut întocmai, după cum poruncise Domnul; [Moise] a ridicat toiagul și a lovit apele Râului sub ochii lui Faraon și sub ochii slujitorilor săi; și toate apele Râului s-au prefăcut în sânge. 21Și peștii din Râu au murit și Râul s-a împuțit și egiptenii n-au putut să bea apă din Râu; și a fost sânge în tot pământul Egiptului. 22Și vrăjitorii Egiptului au făcut întocmai, cu descântecele lor. Și inima lui Faraon s-a învârtoșat și n-a luat aminte, după cum spusese Domnul. 23Și Faraon a făcut cale întoarsă și s-a dus acasă, dar nu și-a pus la inimă nici aceasta. 24Și toți egiptenii au săpat în jurul Râului după apă de băut, căci nu puteau bea din apa Râului.

25Și s-au împlinit șapte zile după ce lovise Domnul Râul. 26Domnul a grăit către Moise: „Mergi la Faraon și spune-i: «Așa grăiește Domnul: ‘Dă drumul poporului Meu ca să-mi slujească! 27Și dacă te împotrivești și nu le dai drumul, iată, voi lovi toate laturile [țării] cu broaște. 28Și Râul va colcăi de broaște și se vor sui și vor intra în casa ta și în iatacul tău de culcare, şi în patul tău, şi în casele slujitorilor tăi, şi peste poporul tău şi în cuptoarele tale şi în coveţile de frământat. 29Şi broaştele se vor sui peste tine şi peste poporul tău şi peste toţi slujitorii tăi.’»”


La mulți ani tuturor vizitatorilor acestui blog! Binecuvântarea lui Dumnezeu să vă însoțească din belșug în noul an!

Este gata și capitolul 6, a cărui parte finală e ocupată preponderent de genealogii.

Am păstrat și aici unele sintagme și formule din ebraică. De ex.: „vă voi scoate de sub muncile silnice” (6:6). În română nu spunem niciodată „a scoate pe cineva de sub munci silnice”, dar cred că orice cititor va pricepe sensul acestei promisiuni.

Am evitat însă literalismul în cazul expresiei „cu buze netăiate împrejur” din 6:12 și 6:30. În versiunile vechi găsim atât redări fidele (Vulgata: incircumcisus labiis), cât și traduceri care traduc pe limba omului de rând această metaforă tipic iudaică (Septuaginta: ἐγὼ δὲ ἄλογός εἰμι „eu sunt fără grai”). Eu am preferat să zic „buze nepricepute”. Sunt intrigat că în versiunea Galaction-Radu sunt folosite două expresii diferite: „gângav la vorbă” (6:6) și „trudnic la vorbă” (6:30). Nu știu cine a lucrat această carte. După stilul înflorit aș spune că este mâna lui Galaction, nu a lui Vasile Radu.

Voi reveni cu o scurtă postare despre numele lui Dumnezeu YHWH.

***

1Domnul a grăit către Moise: „Acum vei vedea ce-i voi face lui Faraon, căci [silit de o] mână puternică le va da drumul și [silit de o] mână tare îi va izgoni din pământul lui. 2Domnul a grăit către Moise și i-a spus: „Eu sunt Domnul! 3Eu m-am arătat lui Avraam, Isaac și Iacov, ca Dumnezeu Atotputernic, dar sub numele Meu – „Domnul” – nu m-am făcut cunoscut lor. 4Și am statornicit legământul Meu cu ei, ca să le dau pământul Canaanului, pământul pribegiei lor, în care au pribegit. 5Și tot Eu am auzit geamătul fiilor lui Israel, pe care egiptenii îi țin în robie; și mi-am adus aminte de legământul Meu. 6Așadar, spune-le fiilor lui Israel: „Eu sunt Domnul și vă voi scoate de sub muncile silnice ale egiptenilor și vă voi izbăvi din robia lor și vă voi răscumpăra cu braț întins și cu judecăți mari. 7Și vă voi lua ca popor al Meu și voi fi Dumnezeul vostru și veți ști că Eu sunt Domnul Dumnezeu care v-a scos de sub muncile silnice ale egiptenilor. 8Și vă voi aduce în pământul despre care am jurat că-l voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov. Și vi-l voi da ca moștenire. Eu sunt Domnul!”

9Moise a grăit astfel către fiii lui Israel, dar ei n-au ascultat de Moise, din pricina deznădejdii și a robiei crâncene. 10Și Domnul a grăit către Moise zicând: 11„Du-te și vorbește lui Faraon, regele Egiptului, să dea drumul fiilor lui Israel din țara lui!” 12Și Moise a vorbit în fața Domnului zicând: „Iată, fiii lui Israel nu m-au ascultat; Cum oare mă va asculta Faraon pe mine, cel cu buze nepricepute? 13Domnul a grăit către Moise și către Aaron și le-a dat porunci cu privire la fiii lui Israel și cu privire la Faraon, regele Egiptului, ca să-i scoată pe fiii lui Israel din pământul Egiptului.

14Acestea sunt căpeteniile caselor părinților lor: fiii lui Ruben, întâiul-născut al lui Israel: Hanoch și Falu, Hețron și Carmi. Acestea sunt familiile lui Ruben. 15Și fiii lui Simeon: Iemuel și Iamin și Ohad și Iachin, și Țohar și Șaul, fiul unei canaanite. Acestea sunt familiile lui Simeon. 16Și acestea sunt numele fiilor lui Levi, după spițele lor de neam: Gherșon și Qehat și Merari. Și anii vieții lui Levi: o sută treizeci și șapte de ani. 17Fiii lui Gherșon: Livni și Șimei, după familiile lor. 18Și fiii lui Qehat: Amram și Ițhar și Hevron și Uziel. Și anii vieții lui Qehat: o sută treizeci și trei de ani. 19Și fiii lui Merari: Mahli și Muși. Acestea sunt familiile lui Levi, după spițele lor de neam. 20Și Amram a luat de nevastă pe Iocheved, mătușa lui; și ea i-a născut lui pe Aaron și pe Moise. Și anii vieții lui Amram au fost de o sută treizeci și șapte de ani. 21Și fiii lui Ițhar: Qorah și Nefeg și Zicri. 22Și fiii lui Uziel: Mișael și Elțafan și Sitri. 23Și Aaron a luat de nevastă pe Elișeva, fiica lui Aminadav, sora lui Nahșon; și ea a născut pe Nadav și pe Avihu, pe Eleazar și Itamar. 24Și fiii lui Qorah: Asir și Elqana și Aviasaf. Acestea sunt familiile qorahiților. 25Și Eleazar, fiul lui Aaron, și-a luat nevastă dintre fiicele lui Putiel; și ea i-a născut pe Finehas. Acestea sunt căpeteniile [caselor] părinților leviților, după familiile lor.

26Aceștia sunt Aaron și Moise cărora le spusese Domnul: „Scoateți pe fiii lui Israel din pământul Egiptului, după oștirile lor”. 27Ei sunt cei care au grăit către Faraon, regele Egiptului, ca să-i scoată pe fiii lui Israel din Egipt. Ei sunt acei Moise și Aaron. 28Și a fost așa: în ziua când a grăit Domnul către Moise în pământul Egiptului, 29Domnul a grăit către Moise zicând: „Eu sunt Domnul! Grăiește către Faraon, regele Egiptului, tot ce îți spun Eu”. 30Și Moise a zis înaintea Domnului: „Iată, sunt [un om] cu buze nepricepute. Cum oare să mă asculte pe mine Faraon?”


Văd că interesul pentru traducerea „de încercare” pe care o public pe blog suscită un interes neașteptat de mare. Precizez că prin acest proiect nu mi-am propus să subminez versiunea folosită de „establishmentul” evanghelic.

Evanghelicii au nevoie în această etapă nu de o versiune nouă tradusă de la zero, ci de o revizuire atentă a lui Cornilescu, potrivit principiului următor: păstrăm cât de mult se poate din textul lui, pe care îl așezăm riguros pe textul din ediția Biblia Hebraica Stuttgartensia.

Ce încerc eu aici e altceva. E o „luptă corp la corp” cu textul ebraic și cu nuanțele lui. Dacă am reușit să-i intrig pe cititori și să-i scot nițeluș din peisajul cu care sunt obișnuiți, mă consider mulțumit. Mi-am propus să traduc textul în așa fel, încât să nu obscurizez faptul că el a fost scris în antichitate. Versiunile care modernizează excesiv ajung ridicole.

Am încercat să păstrez pe alocuri nuanțele din ebraică. De pildă, în 5:21, textul ebraic spune, tradus literal, „ați făcut ca mirosul nostru să duhnească”. Am încercat o soluție de compromis: „am ajuns să duhnim”. Probabil sensul acestei metafore „olfactive” se mai tocise, de aceea unele traduceri renunță complet la această imagine și zic „am ajuns urâți, detestați etc.”

Mai jos textul.

***

1După aceea Moise și Aaron au mers și au grăit către Faraon: „Așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: «Lasă pe poporul Meu să plece, ca să țină un praznic pentru mine în pustiu»”. 2Faraon a răspuns: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul lui și să las pe Israel să plece? Nu-l cunosc pe Domnul și nici pe Israel nu-l voi lăsa să plece!” 3Ei au spus: „Dumnezeul evreilor ne-a ieșit înainte. Îngăduie, te rugăm, [să ne ducem] cale de trei zile în pustiu pentru a aduce jertfe Domnului Dumnezeului nostru, ca să nu ne bată cu molimă sau cu sabie.” 4Regele Egiptului le-a răspuns: „Moise și Aaron, de ce abateți pe popor de la muncile lui? Mergeți la salahoriile voastre!” 5Și a mai zis Faraon: „Iată, acum poporul țării s-a înmulțit și voi vreți să-l opriți de la salahoriile lor!”

6În aceeași zi Faraon a poruncit vătafilor și ispravnicilor, zicând: 7„Nu mai dați poporului paie pentru facerea cărămizilor, ca mai înainte. Să meargă și să-și adune [singuri] paie. 8Dar să cereți de la ei numărul de cărămizi pe care l-au făcut mai înainte; să nu-l micșorați, căci sunt niște trântori. De aceea strigă zicând: «Lasă-ne să aducem jertfe Dumnezeului nostru.» 9Îngreunați munca oamenilor, ca să aibă ce lucra! Și să nu mai ia seama la cuvinte de amăgire!”

10Vătafii poporului și ispravnicii au ieșit și au spus poporului, zicând: „Așa vorbește Faraon: «Nu vă mai dau paie. 11Mergeți voi înșivă și adunați paie de pe unde le veți găsiți, căci nu vi se va scădea nimic din munca voastră.»” 12Și poporul s-a răspândit prin tot ținutul Egiptului, ca să strângă miriște în loc de paie. 13Și vătafii îi zoreau, zicând: „Împliniți muncile, sarcina de zi cu zi, ca atunci când erau paie!” 14Și ispravnicii fiilor lui Israel care fuseseră puși peste ei de vătafii lui Faraon erau bătuți și certați: „De ce nu ați împlinit ca mai înainte sarcina facerii de cărămizi, atât ieri, cât și astăzi?”

15Ispravnicii fiilor lui Israel au mers și s-au plâns înaintea lui Faraon, zicând: „De ce faci una ca asta robilor tăi? 16Nu li se mai dau paie robilor tăi, iar cu privire la cărămizi ni se spune: «Faceți-le!» Iată, robii tăi sunt bătuți, iar poporul tău este [scos] vinovat!” 17Dar el a spus: „Trântori! Trântori sunteți! De aceea ziceți: «Să mergem să aducem jertfe Domnului.» 18Și acum mergeți la lucru! Paie nu vi se vor [mai] da, însă veți face numărul de cărămizi [cerut]!

19Și ispravnicii fiilor lui Israel s-au văzut la ananghie, când li s-a spus: „Să nu scădeți nimic din [numărul] cărămizilor voastre, din sarcina de zi cu zi!” 20Și au dat peste Moise și Aaron, care se ațineau să-i întâlnească, pe când ieșeau ei de la Faraon. 21Și le-au spus: „Domnul să privească asupra voastră și să judece, căci din pricina voastră am ajuns să duhnim în ochii lui Faraon și în ochii slujitorilor lui, încât ați pus o sabie în mâna lor, ca să ne ucidă”. 22Moise s-a întors către Domnul și a spus: „Doamne, de ce ai adus nenorocirea aceasta asupra acestui popor? De ce m-ai trimis? 23Căci, de când am venit la Faraon ca să vorbesc în numele Tău, a adus nenorocirea asupra acestui popor și de izbăvit n-ai izbăvit pe poporul Tău.”


E gata și traducerea celui de-al patrulea capitol. Am încercat să segmentez textul după unități logice, însă voi reveni asupra lor în lumina împărțirii propuse de Biblia Hebraica.

Lucrând asupra acestui capitol am realizat încă o dată că Septuaginta nu e de lepădat și că uneori păstrează lecțiuni mai bune decât textul masoretic.

De pildă, mi s-a părut straniu versetul 4:31: „Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.” Nu prea e logică succesiunea de acțiuni. De ce să spui mai întâi că poporul a crezut și apoi să introduci ideea că „au auzit”, de parcă ar fi ceva nou?

Mi-am spus: să vedem ce zice Septuaginta. În această traducere găsim „s-a bucurat” în loc de „au auzit”. Din perspectiva textului consonantic evreiesc, explicația e simplă: la început au fost consoanele yśmḥw (וַיִּשְׂמְחוּ = καὶ ἐχάρη) „și s-au bucurat”. Un scrib neatent a transformat acest verb în yšm‘w „au auzit”, pe care îl întâlnim acum în textul masoretic.

***

1Și Moise a răspuns și a spus: „[Dar] dacă nu mă vor crede și nu vor asculta de glasul meu, ci vor spune: «Nu ți s-a arătat Domnul»?” 2Și Domnul i-a spus: „Ce ai în mână”? „Un toiag”, a răspuns el. 3Și [Domnul] i-a spus: „Aruncă-l la pământ!”. Și l-a aruncat la pământ și s-a prefăcut în șarpe, încât Moise fugea din fața lui. 4Și Domnul i-a spus lui Moise: „Întinde-ți mâna și apucă-l de coadă!”. Și [Moise] a întins mâna și l-a înșfăcat, și s-a făcut toiag în mâna lui.

5„Pentru ca ei să creadă că ți s-a arătat ție Domnul Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.”

6Și Domnul i-a mai spus: „Vâră-ți mâna în sân!” Și [Moise] și-a vârât mâna în sân și când a scos-o, iată că mâna i se făcuse leproasă, ca zăpada. 7Și i-a spus: „Vâră-ți iarăși mâna în sân” Și [Moise] a vârât din nou mâna în sân și a scos-o din sân și iată, se făcuse [la loc] cum îi era trupul.

8„Deci dacă nu te vor crede și nu vor asculta glasul celui dintâi semn, vor asculta glasul semnului de pe urmă. 9Iar dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta glasul tău, să iei din apa Râului și să o verși pe uscat; și apa pe care ai luat-o din Râu se va preface în sânge, pe uscat.”

10Și a spus Moise Domnului: „Doamne, nu sunt un om [meșter] la vorbă, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici de când vorbești robului Tău, căci îmi sunt graiul și limba împleticite.” 11Și Domnul i-a răspuns: „Cine a făcut omului gură? Sau cine face pe om mut, sau surd, sau cu vedere, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Și acum du-te și Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să vorbești!” 13Moise a răspuns: „Rogu-te, Doamne, trimite pe cine vei vrea să trimiți!”

14Atunci mânia Domnului s-a aprins împotriva lui Moise și [Domnul] i-a vorbit: „Oare nu este Aaron, levitul, fratele tău? Știu că el este meșter la vorbă. Ci iată-l, iese în întâmpinarea ta și când te va vedea se va bucura în inima lui. 15Să grăiești către el și să-i pui cuvintele [acestea] în gura lui, și Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va grăi în locul tău către popor și va fi așa: el îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el [ca] Dumnezeu. 17Și să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.”

18Și Moise s-a dus înapoi la Ieter, socrul său, și i-a spus: „Rogu-te, [îngăduie-mi] să plec, să mă întorc la frații mei care sunt în Egipt și să văd dacă mai sunt în viață.” Și Iitro i-a spus lui Moise: „Mergi în pace!”

19Domnul a grăit către Moise în Midian: „Du-te înapoi în Egipt, căci au murit toți oamenii care căutau [să-ți ia] viața.” 20Și Moise a luat pe femeia lui și pe fiii lui și i-a suit pe măgar și s-a întors în pământul Egiptului. Și Moise a luat toiagul lui Dumnezeu în mână.

21Și Domnul a grăit către Moise: „Când vei ajunge iarăși în Egipt, vezi să faci în fața lui Faraon toate minunile pe care le-am pus în mâna ta. Dar Eu îi voi învârtoșa inima și nu va lăsa poporul să plece. 22Și vei spune lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Am grăit către tine: ‘Dă voie fiului meu să plece, ca să-mi slujească’. Dar tu n-ai vrut să-i dai voie. Iată, voi ucide pe fiul tău, întâiul tău născut!»”

24Și a fost așa: pe drum, la locul de poposire, Domnul i-a ieșit în întâmpinare și a căutat să-l omoare. 25Țipora a luat o cremene, a tăiat prepuțul fiului ei, l-a atins de picioarele lui și a spus: „Negreșit, tu ești pentru mine un soț-de-sânge!” 26Și [Domnul] l-a lăsat. Atunci ea a spus: „Soț-de-sânge!”, din pricina tăierii împrejur.

27Domnul i-a vorbit lui Aaron: „Mergi în întâmpinarea lui Moise, în pustiu”. Și a mers și l-a întâlnit pe muntele lui Dumnezeu și l-a sărutat. 28Moise i-a făcut cunoscute lui Aaron toate cuvintele cu care îl trimisese Domnul și toate semnele pe care i le poruncise [să le facă]. 29Moise și Aaron au mers și au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Și Aaron a rostit toate cuvintele pe care le grăise Domnul către Moise și a făcut semnele în văzul poporului. 31Și poporul a crezut. Și când au auzit că Domnul a cercetat pe fiii lui Israel și că a văzut necazul lor, s-au plecat și s-au închinat.


E gata și versiunea „brută” a cap. 3 din Exod. Să vedem cum sună. Presupun că pe unii dintre cititori nu-i voi putea câștiga în ruptul capului. Nici nu mi-am propus asta.

Poate voi găsi cândva prilej să povestesc despre scandalul imens care a apărut în Africa de Nord, pe vremea lui Augustin, când Ieronim a avut neobrăzarea de a preschimba „curcubeta” (ebr. qiqāyôn קִיקָיוֹן) lui Iona (cum figura ea în versiunile latinești vechi) în „iederă”. Când s-a citit textul nou în biserică, enoriașii au protestat vehement și au sărit în capul episcopului. În disperare de cauză s-a cerut ajutor de la sinagoga evreilor! Culmea, aceștia au confirmat varianta veche! Inutil să mai spunem, Ieronim a tunat și fulgerat cu acea ocazie mai mult decât Iona când i s-a uscat tufa de ricin!

Mai jos textul biblic

1Moise păstorea turmele lui Yitro, socrul său, preotul Midianului. Și a mânat turma dincolo de pustiu și a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horev. 2Și îngerul Domnului i s-a arătat într-o flacără de foc, în mijlocul unui rug. Și s-a uitat și, iată, rugul ardea în foc, și rugul nu se mistuia. 3Moise [și-]a spus: „Mă voi întoarce să văd această vedenie minunată: cum de nu se mistuie rugul!” 4Când Domnul a văzut că s-a întors să vadă, Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului, zicând: „Moise, Moise!” Și [el] a spus: „Iată-mă!”

 5Și [Dumnezeu] i-a spus: „Nu te apropia! Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt!” 6Și a spus: „Eu sunt Dumnezeul părintelui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeu lui Iacov.” Și Moise și-a ascuns fața, căci se temea să-l privească pe Dumnezeu. 7Și Domnul a spus: „Văzut-am bine asuprirea poporului Meu care este în Egipt și strigătul lor, din pricina asupritorilor, l-am auzit, căci îi cunosc suferințele. 8Și m-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor și să-l scot din pământul acela într-un pământ bun și întins, într-un pământ care șiroieşte de lapte și miere, în ţinutul canaanitului, hititului, amoritului, perezitului, hivitului și iebusitului. 9Și acum, iată, strigătul fiilor lui Israel a ajuns la Mine și am văzut și chinul la care îi supun egiptenii. 10Și acum, vino, și te voi trimite la Faraon, ca să scoți pe poporul Meu, pe fiii lui Israel, din Egipt.”

11Și Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Cine sunt eu ca să merg la Faraon și să scot pe fiii lui Israel din Egipt?” 12Și [Dumnezeu] a spus: „Voi fi cu tine negreșit și acesta să-ți fie semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veți sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.” 13Și Moise i-a spus lui Dumnezeu: „Iată, eu mă duc la fiii lui Israel și le voi spune: «Dumnezeul părinților voștri m-a trimis la voi». Dacă mă vor întreba: «Care este numele Lui?», ce le voi spune?” 14Dumnezeu a grăit către Moise: „Eu-sunt-cel-ce-sunt”! Și a spus: „Astfel să le spui fiilor lui Israel: «Eu-sunt» m-a trimis la voi.”

15Și a mai grăit Dumnezeu către Moise: „Astfel să le spui fiilor lui Israel: «Domnul Dumnezeul părinților voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este numele Meu pe vecie și acesta este pomenirea Mea din neam în neam.» 16Mergi și strânge-i pe bătrânii lui Israel și spune-le: «Domnul Dumnezeul părinților voștri mi s-a arătat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, zicând: ‘Negreșit am luat aminte la voi şi la ce vi s-a făcut în Egipt. 17Și am zis: Vă voi scoate de sub asuprirea Egiptului în pământul canaanitului, hititului, amoritului, perezitului, hivitului și iebusitului, într-un pământ care șiroiește de lapte și miere.’

18Și vor asculta de glasul tău. Și vei merge, tu și bătrânii lui Israel, la regele Egiptului și îi veți spune: ‘Domnul Dumnezeul evreilor ne-a ieșit înainte; și acum, dă-ne voie să mergem cale de trei zile în pustiu, ca să aducem jertfe Domnului Dumnezeului nostru’. 19Știu că regele Egiptului nu va îngădui să mergeți decât [silit de] o mână puternică. 20Și îmi voi întinde mâna și voi lovi Egiptul cu felurite minuni pe care le voi face în mijlocul lui. Și apoi vă va da drumul. 21Și voi face ca poporul acesta să capete trecere în ochii egiptenilor și va fi așa: când veți pleca, nu veți ieși cu mâinile goale. 22Și fiecare femeie va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei vase de argint și vase de aur și veșminte pe care le veți pune pe fiii voștri și pe fiicele voastre. Și veți jefui [astfel] pe egipteni.»”


Cu acest nou capitol descopăr că a traduce din ebraică nu e lucru de șagă. Stilul „economicos” și sacadat al originalului îmi creează dificultăți. E greu de găsit ritmul optim în românește. Mai ales că nu vreau să „înfloresc” prea tare traducerea, cum face Cornilescu.

Mai jos o versiune de lucru. După ce o las la „murat” o vreme voi reveni cu modificări. Nu m-am uitat încă peste alte traduceri în limba română (altele decât Cornilescu), pentru a vedea ce poate fi „reciclat” din ele.

Le reamintesc cititorilor că textul acestei traduceri este sub copyright și că nu poate fi difuzat fără permisiunea autorului (adică a mea).

Dacă aveți comentarii, le primesc cu drag.

***

1Un om din casa lui Levi a mers și a luat [de nevastă] pe o fiică a lui Levi. 2Femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu. Și, fiindcă a văzut că era chipeș, l-a ascuns vreme de trei luni. 3Iar când n-a mai putut să-l țină ascuns, a făcut pentru el un coş de papură, pe care l-a uns cu catran și cu smoală, a așezat pruncul în coș și l-a pus între trestii, lângă malul Râului. 4Iar sora lui se ținea prin preajmă, ca să afle ce are să se întâmple.

5Fiica lui Faraon s-a coborât să se scalde în Râu, iar slujnicele ei se plimbau pe malul Râului. De îndată ce a văzut coșul între trestii, a trimis o sclavă să-l aducă. 6Când l-a deschis, a dat cu ochii de copil: era un băiețel care plângea! Și i s-a făcut milă de el și a spus: „Este dintre copiii evreilor.” 7Și sora lui a spus fiicei lui Faraon: „Să mă duc să-ți chem o femeie-doică dintre evreice ca să ți-l alăpteze pe copil?” 8Fiica lui Faraon i-a răspuns: „Du-te!” Și fata a mers și a chemat pe mama copilului. 9Fiica lui Faraon i-a spus: „Ia acest copil și alăptează-mi-l, iar eu îți voi da simbrie.” Așa că femeia a luat copilul și l-a alăptat. 10Când copilul s-a făcut mare, l-a adus la fiica lui Faraon; și el i-a fost fiu. Și aceasta i-a pus numele „Moise”, zicând: „Fiindcă l-am scos din apă.”

11Și a fost așa: în zilele acelea, când Moise s-a făcut mare, a ieșit la frații lui și a văzut muncile lor silnice; a văzut cum un egiptean lovea pe un evreu, dintre frații lui. 12S-a uitat într-o parte și-n alta, a văzut că nu este nimeni, a lovit [de moarte] pe egiptean și l-a ascuns în nisip.

13A ieșit și a doua zi; și iată că doi evrei erau prinși într-o încăierare. A spus celui vinovat: „Pentru ce-l lovești pe aproapele tău?” 14Acela însă i-a răspuns: „Cine te-a pus pe tine căpetenie și judecător peste noi? Nu cumva ai de gând să mă omori și pe mine, cum l-ai ucis pe egiptean?” Moise s-a înspăimântat și și-a spus [în sinea lui]: „Negreșit, faptul este cunoscut!”

15Faraon a auzit [și el] de lucrul acesta și căuta să-l ucidă pe Moise. Dar Moise a fugit de la fața lui Faraon și s-a așezat în ținutul Midianului. Și a șezut lângă o fântână. 16Preotul Midianului avea șapte fete. Ele au venit să scoată apă și au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor, 17însă niște păstori au venit și le-au izgonit. Atunci Moise s-a sculat, le-a venit în ajutor și le-a adăpat turma.

18Și când s-au întors la Reuel, tatăl lor, el le-a întrebat: „Cum de ce ați venit atât de repede astăzi?” 19Ele i-au răspuns: „Un egiptean ne-a izbăvit din mâna păstorilor; ba încă ne-a scos apă și a adăpat turma.” 20El le-a întrebat pe fete: „Și unde este? De ce l-ați lăsat pe om [acolo]? Chemați-l să mănânce!”

21Moise s-a învoit să locuiască la omul [acela]. Și el i-a dat lui Moise pe Țipora, fiica lui. 22Ea a născut un fiu și el i-a pus numele Gherșom, căci zicea: „Sunt pribeag într-un pământ străin”.

23Și a fost așa: după acele zile multe a murit regele Egiptului și fiii lui Israel suspinau din pricina robiei și strigau, iar țipătul lor, pricinuit de robie, s-a suit până la Dumnezeu. 24Și Dumnezeu a auzit geamătul lor și Dumnezeu și-a adus aminte de legământul lui cu Avraam, Isaac și Iacov. 25Și Dumnezeu a privit către fiii lui Israel și Dumnezeu a luat seama.

Pagina următoare »