1-2 Samuel, Ezra, Neemia, Estera, acum și în YouVersion

O noutate importantă în evoluția procesului de revizuire a Bibliei Cornilescu: 5 cărți istorice sunt acum disponibile în YouVersion: 1 Samuel, 2 Samuel, Ezra, Neemia, Estera.

Versiunea românească a celor cinci cărți a fost revizuită în prima etapă de Gelu Păcurar și Silviu Tatu. O verificare suplimentară a fost făcută de Florin Laiu. Stilizarea finală a fost făcută de Dragoș Ștefănică și Cristi Sava. Mici contribuții, pe parcurs, a avut și subsemnatul.

Revizuirea versiunii Cornilescu este un proiect al Interconfesional Bible Society in Romania.

 

Noutăți despre proiectul EDCR. Raportul pe anul 2022

Suntem aproape de finalul lui 2022 și inevitabil suntem puși în fața retrospectivelor. Ca în fiecare an, ne uităm în urmă și constatăm „ce repede s-a depănat totul”.

Anul 2022 rămâne – cel puțin pentru occidentali – anul ieșirii din pandemie. Judecând după știrile pe care le-am citit în ultimele zile, la chinezi pandemia abia începe.

Proiectul EDCR a înaintat cu pași mici din cauza unui alt proiect paralel, care are ca obiect verificarea judicioasă a punctuației și a ortografiei din textul clasic tradus de Dumitru Cornilescu. După cum se știe, începând cu 1924 textul a fost asumat de Societatea Biblică Britanică, dar, prin conjuncturi prea complicate pentru a fi explicate aici, textul cornilescian a fost supus mai multor revizuiri ortografice, de diverse organizații, iar rezultatul nu a fost întotdeauna foarte fericit.

Fiind invitat să conduc ședințele în care a fost evaluat textul „OldC” (cum îl alintăm noi), am consumat mult timp și multă energie pentru a verifica, alături de ceilalți membri ai echipei, toate sugestiile, observațiile și comentariile care s-au adunat pe parcurs. Luni, 19 decembrie, a avut loc ședința în care am parcurs textul cărții lui Iov și ne-am bucurat să trecem și această carte în rândul celor verificate. Ne apropiem așadar de jumătatea Bibliei. Presupun că în primăvară vom încheia acest proces foarte migălos și vom putea reveni, cu toate forțele, la celălalt mare proiect în care sunt implicat: EDCR.

„De pe frontul EDCR” raportez mai jos următoarele informații pentru 2022. Ca să fie mai clar progresul făcut, precizez că în 2021 a fost publicat online Pentateuhul, tipărit ulterior și ca ediție-pilot. De asemenea, au fost validate de Comitetul Pastoral următoarele cărți biblice: Daniel, Ioel, Obadia, Hagai, Naum, Habacuc, Țefania, Maleahi.

Și acum cronologia evenimentelor din 2022

4 ianuarie: Comitetul Pastoral primește spre lectură textul cărții Zaharia.

2 februarie: Finalizarea cărții Plângerile lui Ieremia.

27 aprilie: Cartea lui Amos este trimisă Comitetului Pastoral.

11 iulie: Cărțile Osea și Mica sunt finalizate și trimise Comitetului Pastoral.

20 iulie: Are loc ședința de validare a ultimelor trei cărți din grupul Profeților Mici.

12 august: Au fost finalizate, publicate în DBL și preluate în aplicațiile biblice (YouVersion, eBiblia) șaisprezece cărți biblice: Ecleziastul, Cântarea cântărilor, Plângerile lui Ieremia, Daniel și cei Doisprezece Profeți.

4 noiembrie: Iosua, Judecători și Rut sunt integrate în DBL și publicate în YouVersion și eBiblia. Revizuirea inițială a fost realizată de Silviu Tatu și Gelu Păcurar. Contribuții ulterioare la forma finală a textului au avut Florin Lăiu, Dragoș Ștefănică, Cristi Sava și Emanuel Conțac.

În viitorul apropiat, Cristi Sava, revizorul literar, va citi cărțile 1–2 Samuel, pentru a se asigura că nu există nimic care să împiedice încărcarea lor în DBL.

Prioritatea pentru 2023 este revizuirea finală a cărților istorice (1–2 Regi și 1–2 Cronici). Sperăm ca ele să fie disponibile în aplicațiile de profil la finalul acelui an.

Ca și în alți ani, datorez mulțumiri angajaților Societății Biblice Britanice care mi-au dat ajutor în încărcare online a textului.

Slăvit să fie Dumnezeu pentru tot ce s-a realizat în cursul anului 2022!

 

Noutăți despre EDCR: 16 cărți biblice în YouVersion

N-am mai postat de mult noutăți pe cele două bloguri personale. Fiindcă astăzi am aflat că platforma YouVersion a făcut niște actualizări în versiunea EDCR, mă grăbesc să trimit și eu vestea „urbi et orbi”.

Atât pe site, cât și în aplicație, veți vedea că de la Deuteronomul se trece la Ecleziastul și Cântarea cântărilor, apoi la Plângeri, Daniel și cei Doisprezece Profeți.

Un fragment din Plângerile lui Ieremia. Captură de ecran din aplicația YouVersion.

Deși mie mi-a revenit sarcina de a gestiona administrativ proiectul, textul publicat în aplicații este rezultatul unor lecturi numeroase. Atât membrii Comitetului de Revizuire, cât și cei ai Comitetului Pastoral și-au lăsat amprenta asupra formei actuale. Numai Dumnezeu ar putea tranșa în mod riguros contribuția precisă a fiecăruia. Cert este că prin această muncă de echipă textul s-a „echilibrat” de așa manieră, încât este la adăpost de acuzația că el reflectă idiosincraziile unui singur traducător.

Presupun că în câteva zile secțiunea nou introdusă în YouVersion va fi disponibilă și pe eBiblia.

Mai jos o fotografie din sala de ședințe a Tyndale House, unde s-au făcut șlefuirile finale ale unor cărți din EDCR.

P.S. Datorez mulțumiri personalului BFBS pentru sprijinul pe care mi l-a dat în munca de încărcare a textului biblic în Digital Bible Library.

 

Visul lui Nebucadnețar. Cartea lui Daniel, pe masa Comitetului Pastoral

La revizuirea cărții lui Daniel s-a lucrat vreme îndelungată. N-aș fi bănuit niciodată că o carte de numai douăsprezece capitole va genera atâtea discuții și comentarii. Caracterul apocaliptic al scrierii, faptul că a fost redactată în două limbi (ebraică și aramaică) și faptul că a suscitat atâtea comentarii în istoria interpretării fac din Daniel o veritabilă piatră de încercare chiar și pentru un traducător cu experiență.

În final, după un migălos proces de diortosire, cartea a ajuns în forma pe care o considerăm finală. Probabil și membrii Comitetului Pastoral vor mai avea întrebări și comentarii pe marginea ei, dar 99% din muncă s-a făcut.

Mai jos puteți citi un fragment din versiunea revizuită.

După cum observați, textul este împănat cu note de subsol într-o proporție mai mare decât la alte cărți din Bible.

Primul vis al lui Nebucadnețar

¹ În al doilea an de domnie, Nebucadnețar a avut un vis, iar duhul i s‑a tulburat și i‑a pierit somnul. ² Împăratul a poruncit să fie chemați vrăjitorii, descântătorii, magii și caldeenii^g, ca să‑i spună visul. Ei au venit și s‑au înfățișat înaintea împăratului. ³ Împăratul le‑a zis: „Am visat un vis și sunt nerăbdător să‑l înțeleg.” ⁴ Caldeenii i‑au răspuns împăratului în limba aramaică^h: „Veșnic să trăiești, împărate! Spune‑le robilor tăi visul, iar noi îți vom spune tâlcuirea!”

⁵ Împăratul le‑a zis caldeenilor: „Hotărârea mea este nestrămutatăⁱ: dacă nu‑mi veți spune atât visul, cât și tâlcuirea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în grămezi de gunoi; ⁶ dar, dacă‑mi veți spune visul și tâlcuirea lui, veți primi de la mine daruri, răsplată și mare cinste. De aceea, spuneți‑mi visul și tâlcuirea lui!” ⁷ Ei au răspuns a doua oară: „Să le spună împăratul robilor săi visul, și i‑l vom tâlcui!” ⁸ Împăratul a luat iarăși cuvântul și a zis: „Știu eu că vreți să câștigați timp, fiindcă ați văzut că hotărârea mea este nestrămutată. ⁹ Dacă nu‑mi spuneți visul, aceeași soartă vă așteaptă pe toți. Știu eu că v-ați gândit să veniți cu minciuni și cu șiretlicuri până se mai schimbă vremurile. Așadar, spuneți‑mi visul, și, astfel, voi ști că puteți să‑mi arătați tâlcuirea lui!”

¹⁰ Caldeenii i‑au răspuns împăratului: „Nu există niciun om pe pământ care să poată împlini cererea împăratului. De aceea, niciun împărat, oricât de mare și puternic ar fi fost, nu le‑a cerut vreodată așa ceva vreunui vrăjitor, vreunui descântător sau vreunui astrolog. ¹¹ Cererea împăratului este grea; nimeni nu-i poate destăinui lucrul acesta împăratului în afară de zei, care nu locuiesc printre muritori.”

¹² La auzul acestor cuvinte, împăratul s‑a mâniat și s‑a înfuriat din cale afară, poruncind să fie nimiciți toți înțelepții Babilonului. ¹³ Porunca era dată și înțelepții urmau să fie nimiciți, iar Daniel și prietenii lui erau căutați și ei ca să fie uciși. ¹⁴ Atunci, Daniel i-a vorbit cu chibzuință și cu pricepere lui Arioc, căpitanul gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului. ¹⁵ El i‑a zis lui Arioc, împuternicitul împăratului: „De ce a ieșit de la împărat o poruncă atât de aspră?” Atunci, Arioc i‑a spus lui Daniel ce se întâmplase, ¹⁶ iar Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea răgaz, ca să‑i spună tâlcuirea.

¹⁷ Daniel s‑a dus acasă și le-a făcut cunoscut acest fapt prietenilor lui, Hanania, Mișael și Azaria, ¹⁸ ca să ceară împreună îndurarea Dumnezeului cerului cu privire la această taină și să nu piară și Daniel și prietenii lui odată cu ceilalți înțelepți ai Babilonului. ¹⁹ Atunci, lui Daniel i s‑a descoperit taina într‑o vedenie de noapte. Și Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerului, ²⁰ zicând:

„Binecuvântat fie Numele lui Dumnezeu

Ale Lui sunt înțelepciunea și puterea.

²¹ El schimbă vremurile și soroacele,

El răstoarnă împărați și ridică împărați,

El le dă înțelepciune înțelepților

din veșnicie în veșnicie!

și pricepere celor pricepuți.

²² El dezvăluie adâncimi și taine,

El știe ce este în întuneric

și la El este sălașul luminii.

²³ Pe Tine, Dumnezeul părinților mei,

Te slăvesc și Te laud eu,

căci mi‑ai dat înțelepciune și putere

și mi‑ai destăinuit ce Ți‑am cerut noi:

ne‑ai dezvăluit taina împăratului.”

²⁴ După aceea, Daniel s‑a dus la Arioc, pe care împăratul îl pusese să‑i nimicească pe înțelepții Babilonului; s-a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i ucide pe înțelepții Babilonului! Du‑mă la împărat, și‑i voi da tâlcuirea!” ²⁵ Atunci, Arioc l‑a dus degrabă pe Daniel înaintea împăratului, zicându‑i: „Am găsit între prizonierii din Iuda un om care ar putea să‑i dea împăratului tâlcuirea!” ²⁶ Împăratul i‑a zis astfel lui Daniel, care era numit Beltșațar: „Poți tu să‑mi spui visul și tâlcuirea lui?” ²⁷ Daniel i‑a răspuns împăratului:

„Ce vrea împăratul să știe este o taină pe care înțelepții, descântătorii, vrăjitorii și astrologii nu vor putea să i‑o spună împăratului. ²⁸ Dar este în cer un Dumnezeu care descoperă tainele și care i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în vremurile viitoare. Iată visul și vedeniile pe care le-ai avut în patul tău:

²⁹ Pe când erai culcat, împărate, ți‑au venit în minte gânduri despre ce va fi după aceste vremuri, iar Descoperitorul Tainelor ți‑a făcut cunoscut ce se va întâmpla. ³⁰ Și nu pentru că aș avea eu o înțelepciune mai mare decât a tuturor muritorilor mi‑a fost descoperită această taină, ci ca să i se dea împăratului tâlcuirea și să afli ce-ți dorește inima să știi.

³¹ Tu, împărate, priveai și se făcea că era un chip uriaș. Chipul era măreț și de o strălucire nemaipomenită. Era ridicat înaintea ta și avea o înfățișare înfricoșătoare. ³² Capul chipului era de aur curat, pieptul și brațele îi erau de argint, pântecele și coapsele îi erau de aramă, ³³ pulpele, de fier, iar labele picioarelor, o parte din fier și o parte din lut ars. ³⁴ În timp ce priveai acest chip, o piatră s‑a desprins fără ajutorul vreunei mâini omenești, a izbit picioarele de fier și lut ars ale chipului și le‑a făcut bucăți. ³⁵ Atunci, fierul, lutul ars, arama, argintul și aurul s‑au sfărâmat împreună și s‑au făcut ca pleava din arie vara; le‑a luat vântul și nu s‑a mai găsit nici urmă de ele. Dar piatra care lovise chipul s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul. ³⁶ Acesta a fost visul. Acum îi vom spune împăratului și tâlcuirea:

³⁷ Tu, împărate, ești împăratul împăraților, și Dumnezeul cerului ți‑a dat împărăție, putere, tărie și slavă. ³⁸ El ți‑a dat în mâini tot ce locuiește sub cer – oamenii, fiarele câmpului și păsările cerului – și te‑a făcut stăpân peste toate acestea: tu ești capul de aur! ³⁹ După tine se va ridica o altă împărăție, care va fi mai prejos decât a ta; apoi o a treia împărăție, de aramă, care va stăpâni tot pământul.

⁴⁰ Va urma o a patra împărăție, tare ca fierul; după cum fierul zdrobește și rupe totul, da, ca fierul care sfărâmă toate aceste metale, așa va zdrobi ea și va sfărâma totul. ⁴¹ Și, după cum ai văzut labele picioarelor cu degetele lor alcătuite din lut ars și din fier, și aceasta va fi o împărăție dezbinată, dar va rămâne în ea ceva din tăria fierului, așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul ars. ⁴² Și, după cum degetele de la picioare erau o parte de fier și o parte de lut ars, tot așa împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă. ⁴³ Dacă ai văzut fierul amestecat cu lut ars, înseamnă că cele două părți se vor amesteca prin legături omenești^j, dar nu se vor ține strâns una de alta, după cum fierul și lutul nu se pot uni.

⁴⁴ În zilele acelor împărați, Dumnezeul cerului va ridica o împărăție care nu va fi nimicită niciodată și care nu va trece sub stăpânirea altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, dar ea va dăinui în veci. ⁴⁵ Aceasta înseamnă piatra pe care ai văzut-o desprinzându-se din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, arama, lutul ars, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare i‑a făcut cunoscut împăratului ce va fi după aceste vremuri. Visul este sigur și tâlcuirea lui este adevărată.”

⁴⁶ Atunci, împăratul Nebucadnețar s‑a plecat cu fața la pământ și s‑a închinat înaintea lui Daniel, poruncind să i se aducă ofrande și miresme. ⁴⁷ Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Cu adevărat, Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Descoperitorul Tainelor, de vreme ce ai putut să descoperi taina aceasta!”

---

 ⁱ2:5 Unele versiuni au citit: „Lucrul (= visul) s‑a dus de la mine” (cf. ˀazălaˀ „ducându‑se”, în loc de participiul ˀazdaˀ „hotărât”).

 ^g2:2 Ebr. kasdim (în accepțiunea primară, „locuitori ai Caldeei”) îi denumește aici pe membrii unei categorii profesionale alcătuite din oameni care practicau astrologia și alte forme de divinație.

 ^h2:4 De aici și până la sfârșitul cap. 7 se folosește aramaica imperială.

⁴⁸ Apoi, împăratul l‑a înălțat în rang pe Daniel și i‑a dat daruri multe și bogate. L-a făcut guvernator peste toată provincia Babilon și l-a pus ca cea mai înaltă căpetenie peste toți înțelepții Babilonului. ⁴⁹ La cererea lui Daniel, împăratul i-a pus pe Șadrac, Meșac și Abed‑Nego mari dregători peste provincia Babilon, iar Daniel a rămas la curtea împăratului.

 ^j2:43 Lit. „sămânță omenească”.

 

Pentateuhul EDCR, acum și în variantă online

O fotografie de la începutul anului 2020, când încă nu știam cât de nociv va fi „noul virus Corona” și ne puteam întâlni la Sediul Societății Biblice Interconfesionale pentru a da forma definitivă cărților trecute prin trei etape de revizuire.

Procesul revizuirii textului din versiunea Cornilescu s-a dovedit mult mai laborios decât ne-am fi putut imagina. După cinci ani și jumătate, am ajuns abia la 60%.

Noul Testament, după cum știți deja, a fost publicat în 2019 și poate fi citit online și în alte aplicații cu versiuni biblice.

În ultimele săptămâni am făcut ultimele verificări la Pentateuh, ca să ne asigurăm că le punem cititorilor la dispoziție cel mai bun text posibil.

Din experiența de traducător și redactor știu că un text nu poate fi considerat definitiv sau perfect. Mereu se mai poate nuanța câte ceva.

Tot din experiență mai știu că e greu să mulțumești pe toată lumea în privința stilului sau a terminologiei alese.

Consider însă că textul EDCR a fost „frământat” suficient de mult ca să îmbine stilul clasic „cornilescian” și exigențele publicului-țintă.

Acum, după un lung travaliu de ordin tehnic, textul cărților finalizate poate fi accesat cu ajutorul următoarelor link-uri

https://www.bible.com/en-GB/bible/2311/GEN.1.EDCR

https://romanian.global.bible/bible/50b17eb4ffb4c4fa-01/GEN.1

https://my.ebiblia.ro/app/index.html?redir#read/edcrvt/Gen/1/1

 

Lupta dintre David și Goliat. Un fragment din 1 Samuel, versiunea EDCR

Pandemia, cu toate relele ei, nu ne-a împiedicat să continuăm munca de diortosire a versiunii Cornilescu. În postarea anterioară prezentam un fragment din cartea 2 Samuel. Acum e rândul cărții 1 Samuel, din care postez mai jos unul dintre cele mai îndrăgite fragmente: lupta dintre David și Goliat.

Traducerea a fost verificată cu migală de doi bibliști care au avut permanent sub ochi textul ebraic. După ei, au recitit textul românesc doi filologi care s-au asigurat că versiunea EDCR nu păcătuiește prin exces de literalism.

Pe alocuri, ori de câte ori a fost necesar, au fost introduse neologisme. Vrem ca traducerea să continue tradiția cornilesciană, dar nu putem ignora faptul că limba română se înnoiește, iar unii termeni se perimează și devin greu de înțeles.

David și Goliat

²⁰ David s-a sculat dis-de-dimineață. A lăsat oile în seama unui paznic, și-a luat lucrurile și a plecat, după cum îi poruncise Ișai. Când a ajuns în tabără, oștirea se așeza în șiruri de bătaie și scotea strigăte de luptă. ²¹ Israel și filistenii s-au așezat în șiruri de bătaie, o oștire împotriva celeilalte. ²² David și-a lăsat lucrurile pe care le avea în grija celui ce păzea calabalâcurile și a alergat la șirurile de bătaie. Cum a ajuns, i-a întrebat pe frații săi de sănătate. ²³ Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oștiri, ieșind din șirurile filistenilor. A rostit aceleași cuvinte ca mai înainte, și David le-a auzit. ²⁴ La vederea acestui om, toți bărbații lui Israel au fugit dinaintea lui, cuprinși de o mare frică. ²⁵ Fiecare zicea: „L-ați văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, regele îl va umple de bogății, i-o va da pe fiica sa de nevastă și va scuti de dări casa tatălui său în Israel.”

²⁶ David le-a zis oamenilor de lângă el: „Ce i se va face omului care îl va omorî pe filisteanul acesta și va lua ocara de peste Israel? Cine este acest filistean, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oștirea Dumnezeului celui viu?” ²⁷ Poporul, spunând din nou aceleași lucruri, i-a zis: „Așa și așa i se va face omului care-l va omorî.” ²⁸ Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii, s-a aprins de mânie împotriva lui David și i-a zis: „De ce ai venit? Cui ai lăsat acele puține oi în pustiu? Îți cunosc eu mândria și răutatea inimii! Ai venit să vezi lupta!” ²⁹ David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc astfel?” ³⁰ Și s-a întors de la el ca să intre în vorbă cu altul și i-a pus aceleași întrebări. Poporul i-a răspuns ca prima oară.

³¹ Când cei din tabără au auzit cuvintele rostite de David, le-au adus la cunoștința lui Saul, care a trimis să-l caute. ³² David i-a zis lui Saul: „Nimeni să nu-și piardă nădejdea din pricina acestui filistean! Robul tău va merge să se bată cu el!” ³³ Saul i-a zis lui David: „Nu poți să te duci să te bați cu filisteanul acesta, căci tu ești un tinerel, și el este un om deprins cu războiul încă din tinerețea lui!” ³⁴ David i-a zis lui Saul: „Robul tău păștea oile tatălui său. Când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, ³⁵ alergam după el, îl loveam și-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam și-l omoram. ³⁶ Așa a doborât robul tău leul și ursul; și filisteanul acesta necircumcis va fi ca unul dintre ei, căci a ocărât oștirea Dumnezeului celui viu!” ³⁷ David a mai zis: „DOMNUL, care m-a izbăvit din gheara leului și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean!” Și Saul i-a zis lui David: „Du-te, și DOMNUL să fie cu tine!”

³⁸ Saul l-a îmbrăcat pe David cu armura lui: i-a pus pe cap un coif de aramă și l-a îmbrăcat cu platoșa sa. ³⁹ David și-a încins sabia peste armura lui, dar nu a reușit să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi David i-a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armura, căci nu sunt obișnuit cu ea.” Așa că David s-a dezbrăcat de ea. ⁴⁰ Și-a luat toiagul în mână, și-a ales din vale cinci pietre netede și le-a pus în traista lui de păstor, în săculeț. Apoi, cu praștia în mână, s-a apropiat de filistean.

⁴¹ Filisteanul s-a apropiat puțin câte puțin de David, și omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. ⁴² Filisteanul s-a uitat și, când l-a zărit pe David, l-a privit cu dispreț, căci vedea un tânăr roșcovan și frumos la înfățișare. ⁴³ Filisteanul i-a zis lui David: „Sunt eu câine, de vii la mine cu toiege?” Apoi filisteanul l-a blestemat pe David în numele dumnezeilor lui. ⁴⁴ Filisteanul a adăugat: „Vino la mine, și am să dau carnea ta păsărilor cerului și fiarelor câmpului!” ⁴⁵ David i-a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu lance și cu suliță, dar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI Oștirilor, al Dumnezeului oștilor lui Israel, pe care le-ai ocărât! ⁴⁶ Astăzi, DOMNUL te va da în mâinile mele, te voi doborî și-ți voi tăia capul; astăzi voi da păsărilor cerului și fiarelor pământului stârvurile taberei filistenilor! Și tot pământul va ști că există un Dumnezeu în Israel! ⁴⁷ Și toată adunarea aceasta va ști că DOMNUL nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. A DOMNULUI este lupta și El vă dă în mâinile noastre!”

⁴⁸ Când filisteanul a dat să iasă în întâmpinarea lui David, David s-a repezit pe câmpul de bătaie ca să dea piept cu filisteanul. ⁴⁹ Și-a vârât mâna în traistă, a luat de acolo o piatră, a aruncat-o cu praștia și l-a lovit pe filistean în frunte; piatra i-a intrat în frunte și filisteanul a căzut cu fața la pământ. ⁵⁰ David a fost mai tare decât filisteanul cu o praștie și o piatră; fără să fi avut o sabie în mână, l-a doborât pe filistean și l-a omorât. ⁵¹ David a alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, scoțând-o din teacă, l-a omorât și i-a tăiat capul. Când au văzut filistenii că războinicul lor a murit, au luat-o la fugă. ⁵² Bărbații din Israel și din Iuda au scos chiote și i-au urmărit pe filisteni până în vale și până la porțile Ecronului. Filistenii răpuși au căzut pe drumul spre Șaaraim, până la Gat și Ecron. ⁵³ Fiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor și le-au jefuit tabăra. ⁵⁴ David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim, iar armele filisteanului le-a pus în cortul său.

 

Cartea lui Neemia a ajuns la Comitetul Pastoral

În limbaj evanghelic, când ajungi „la comitet”, de regulă nu este de bine. Înseamnă că ai făcut cine știe ce dandana și ai nevoie de o muștruluială care să te ajute să revii pe calea cea dreaptă.

În contextul proiectului de revizuire a versiunii Cornilescu (proiect început în iunie 2015, la inițiativa Societății Biblice Britanice, în parteneriat cu Societatea Biblică Interconfesională din București), atunci când o carte din Biblie ajunge „la comitet”, e de bine, fiindcă înseamnă că am trecut cu ea și de revizuirea literară și o putem prezenta primilor cititori.

M-am uitat pe blog să văd când am scris postarea precedentă. Văd că la sfârșitul lui mai. Îmi imaginam că în luna iunie voi putea anunța că am finalizat cele trei cărți la care se lucra – Ezra, Neemia, Estera.

În această perioadă s-a lucrat intermitent la finisarea celor trei cărți, dar pandemia ne-a complicat existența în multe privințe, prin urmare progresul a fost mai lent.

Ca să aveți o idee despre cum arată forma nouă a textului din Neemia, postez aici un fragment din legământul ale cărui clauze sunt prezentate în cap. 10. Pentru a înțelege mai bine contextul, ar trebui să citiți și cap. 9 (în vechea versiune).

Nota bene: Textul postat aici este proprietatea Societății Biblice Britanice / Societății Biblice Interconfesionale și multiplicarea lui nu este permisă fără acordul scris al proprietarilor.

Mai precizez că la finalizarea segmentului Geneza – Rut vom încărca textul în cele mai cunoscute app-uri biblice (YouVersion, eBiblia), pentru a le da cititorilor posibilitatea de a se familiariza cu versiunea revizuită încă înainte de publicare. Mă aștept ca acest lucru să fie posibil în septembrie.

***

¹Pe documentul pecetluit sunt următoarele nume:

guvernatorul Neemia, fiul lui Hacalia, Țidchia, ²Seraia, Azaria, Irmeia, ³Pașhur, Amaria, Malchia, ⁴Hatuș, Șebania, Maluh, ⁵Harim, Meremot, Obadia, ⁶Daniel, Ghineton, Baruh, ⁷Meșulam, Abiia, Miiamin, ⁸Maazia, Bilgai și Șemaia – aceștia sunt preoții.

⁹Leviții:

Iosua, fiul lui Azania, Binui, dintre fiii lui Henadad, Cadmiel, ¹⁰și frații lor: Șebania, Hodiia, Chelita, Pelaia, Hanan, ¹¹Miha, Rehob, Hașabia, ¹²Zacur, Șerebia, Șebania, ¹³Hodia, Bani și Beninu.

¹⁴Căpeteniile poporului:

Paroș, Pahat-Moab, Elam, Zatu, Bani, ¹⁵Buni, Azgad, Bebai, ¹⁶Adonia, Bigvai, Adin, ¹⁷Ater, Hizchia, Azur, ¹⁸Hodia, Hașum, Bețai, ¹⁹Harif, Anatot, Nebai, ²⁰Magpiaș, Meșulam, Hezir, ²¹Meșezabel, Țadoc, Iadua, ²²Pelatia, Hanan, Anaia, ²³Hosea, Hanania, Hașub, ²⁴Haloheș, Pilha, Șobec, ²⁵Rehum, Hașabna, Maaseia, ²⁶Ahia, Hanan, Anan, ²⁷Maluh, Harim și Baana.

²⁸Cealaltă parte a poporului ‒ preoții, leviții, ușierii, cântăreții, slujitorii Templului și toți cei ce s-au separat de neamurile învecinate^a pentru Legea lui Dumnezeu, nevestele lor, fiii și fiicele lor, toți cei ce au cunoștință și pricepere ‒ ²⁹se unesc cu frații lor de neam nobil și se leagă cu blestem și cu jurământ să umble în Legea lui Dumnezeu dată prin Moise, robul lui Dumnezeu, să păzească și să împlinească toate poruncile DOMNULUI, Stăpânului nostru, hotărârile și rânduielile Lui.

³⁰Făgăduim să nu le dăm pe fiicele noastre după neamurile învecinate și să nu le luăm pe fiicele lor de neveste pentru fiii noștri.

³¹Dacă neamurile învecinate aduc mărfuri sau orice fel de grâne pentru vânzare în ziua sabatului, nu vom cumpăra nimic de la ei în sabat și în zilele de sărbătoare. Vom lăsa nelucrat pământul în anul al șaptelea și nu vom cere dobândă pentru datorii.

³²Luăm asupra noastră obligația de a plăti anual a treia parte dintr-un siclu pentru slujba Casei Dumnezeului nostru, ³³pentru pâinile înfățișării, pentru ofranda necurmată, pentru arderea-de-tot neîncetată din zilele de sabat, din zilele de lună nouă și din zilele de sărbătoare, pentru lucrurile închinate Domnului, pentru jertfele-de-păcat aduse ca ispășire pentru Israel și pentru orice lucrare din Casa Dumnezeului nostru.

³⁴Noi – preoții, leviții și poporul – am tras la sorți, după casele noastre părintești, pentru lemnele care trebuie aduse ca dar la vremuri hotărâte, în fiecare an, la Casa Dumnezeului nostru, ca să fie arse pe altarul DOMNULUI, Dumnezeului nostru, după cum este scris în Lege.

³⁵Făgăduim să aducem cele dintâi roade ale pământului nostru și cele dintâi roade ale tuturor pomilor, în fiecare an, la Casa DOMNULUI;

³⁶să-i aducem pe întâii născuți ai fiilor noștri și ai vitelor noastre, după cum este scris în Lege, precum și pe întâii născuți ai cirezilor și ai turmelor noastre la Casa Dumnezeului nostru, la preoții care fac slujba în Templul Dumnezeului nostru;

³⁷să le aducem preoților în cămările Casei Dumnezeului nostru cele dintâi roade din plămădeală și darurile noastre de mâncare din roadele tuturor pomilor, din must și din untdelemn;

să le dăm leviților zeciuială din pământul nostru, căci leviții sunt cei care trebuie să o primească în toate cetățile în care lucrăm. ³⁸Preotul, urmașul lui Aaron, va fi cu leviții când vor primi zeciuiala, iar leviții vor aduce zeciuială din zeciuială la Casa Dumnezeului nostru, în cămările casei vistieriei. ³⁹Fiii lui Israel și fiii lui Levi vor aduce în cămările acestea darurile de grâu, de must și de untdelemn; acolo sunt vasele Sanctuarului și acolo stau preoții care fac slujba, ușierii și cântăreții; și nu vom neglija Casa Dumnezeului nostru.

---

 ^a10:28 Lit. „popoarele țării”. Aici și în vers. 30 și 31.

 

Ezra, Neemia, Estera – aproape de final

E aproape gata un grupaj de trei cărți biblice – Ezra, Neemia, Estera – cele care închid secțiunea de cărți istorice, conform împărțirii din canonul protestant.

Precum se vede, am început să parcurgem cărțile istorice din capătul opus. Mai avem un segment consistent (1-2 Samuel, 1-2 Regi, 1-2 Cronici) și declarăm încheiată revizuirea cărților istorice.

Descopăr, cu acest prilej, că procesul de revizuire este mai migălos decât mi-am imaginat. Termenul inițial pentru parcurgerea întregului text al Bibliei Cornilescu era de trei ani. Sancta simplicitas!

Ar fi fost frumos ca revizuirea întregii Biblii să fie gata la „centenarul mic” (2021). Fiindcă suntem români, nu putem fi gata la primul centenar, așa că tragem nădejde că vom fi gata la „centenarul mare” (2024). În 1924 a apărut ediția Cornilescu pe care o folosim astăzi.

Ca să terminăm cărțile istorice anul ăsta ar trebui să finalizăm câte una pe lună, ceea ce n-ar fi imposibil (cu condiția să se petreacă în cea mai bună dintre lumile posibile).

Mai jos puteți citi un fragment din Neemia. Veți observa, cu siguranță, un element nou. Nu vă dau detalii; contez pe vigilența dvs.

***

În luna Nisan, în al douăzecilea an al împăratului Artaxerxe, pe când vinul era înaintea lui, am luat vinul și i l-am dat împăratului. Niciodată nu fusesem trist în prezența lui. Împăratul mi-a zis: „De ce ai fața tristă? Nu ești bolnav, deci nu poate fi decât o întristare a inimii.”

Atunci m-a apucat o mare frică și i-am răspuns împăratului: „Veșnic să trăiască împăratul! Cum să n-am fața tristă, când cetatea  în care sunt mormintele părinților mei este în ruină și porțile ei sunt arse de foc?” Și împăratul mi-a zis: „Ce anume ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor și i-am răspuns împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale și dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea  în care sunt mormintelor părinților mei, ca s-o rezidesc!”

Împăratul, care o avea alături de el pe împărăteasă, mi-a zis atunci: „Cât va ține călătoria ta și când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să-mi îngăduie să plec, de îndată ce i-am spus data. Apoi i-am zis împăratului: „Dacă împăratul găsește cu cale, să mi se dea scrisori pentru dregătorii din Transeufratena, ca să-mi îngăduie să trec și să intru în Iuda, precum și o scrisoare pentru Asaf, păzitorul pădurii împăratului, ca să-mi dea lemne să fac grinzi pentru porțile fortăreței templului, pentru zidul cetății și pentru casa în care voi locui.” Împăratul mi-a dat  ce am cerut, căci mâna cea bună a Dumnezeului meu era peste mine.

M-am dus la dregătorii din Transeufratena și le-am dat scrisorile împăratului, care trimisese cu mine niște căpetenii ale oștirii și călăreți. Însă când Sanbalat, horonitul, și Tobia, slujitorul amonit, au auzit lucrul acesta, s-au cătrănit de necaz, pentru că venea un om să caute binele fiilor lui Israel.

 

Cornilescu 1924. Un fragment lipsă în Numeri 15:41: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”

Acum, când parcurg încă o dată cartea Numerilor, în versiunea revizuită, mi-a atras atenția versetul din 15:41, unde textul ebraic are la final declarația „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

În Cornilescu 1924 această declarație lipsește. Poate că n-ar fi rău ca edițiile următoare (revizuite doar ortografic) să alinieze versiunea românească la textul masoretic

Mai jos fotografia din ediția 1924 (exemplarul din arhiva BFBS, Cambridge). După textul subliniat cu roșu ar trebui să avem, ca în ebraică: „Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru”.

 

 

„Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învățăturilor”. Un fragment din Ecleziastul

Mai am câteva capitole și termin lectura cărții Ecleziastul, care pune la încercare nu doar cunoștințele de ebraică ale traducătorului, ci și sensibilitatea lui poetică.

Construcția alegoria din finalul cărții este piesa de rezistență a scrierii. Nu știu nicio altă carte din literatura lumii care să descrie atât de plastic declinul bătrâneții. Ecleziastul nu este o carte optimistă, dar nici nihilistă. Capitolul final este dominat de un soi de tristețe senină.

Cei care sunteți obișnuiți cu varianta din Cornilescu clasic veți observa și niște formulări noi. Nu știu dacă toate vor fi validate de Comitetul Pastoral, care se va întâlni probabil în februarie pentru analiză.

Să ascultăm deci încheierea Ecleziastului:

1 Dar adu‑ți aminte de Făcătorul tău

în zilele tinereții tale,

până nu vin zilele de restriște

și până nu se apropie anii când vei zice:

„Nu găsesc nicio plăcere în ei”;

2 până nu se întunecă soarele și lumina,

luna și stelele

și până nu se întorc norii după ploaie;

3 până nu încep să tremure paznicii casei

și să se încovoaie oamenii cei tari;

până nu se opresc cele ce macină, căci sunt puține;

până nu se întunecă privitoarele de la ferestre;

4 până nu se închid cele două uși dinspre uliță;

când huruitul morii slăbește,

te trezești la ciripitul unei păsări,

și se aude slab glasul tuturor cântărețelor,

5 te temi de orice înălțime

și spaimele îți pândesc drumul;

până nu înflorește migdalul

și de abia se târăște lăcusta;

până nu se ofilește caperul^a,

căci omul merge spre casa lui veșnică,

și bocitorii dau târcoale pe uliță;

6 până nu se rupe funia de argint,

până nu se sfărâmă vasul de aur,

până nu se sparge urciorul la izvor

și până nu se strică roata fântânii;

7 până nu se întoarce țărâna în pământ, cum a fost,

și până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l‑a dat.

8 O, deșertăciune a deșertăciunilor, zice Ecleziastul,

totul este deșertăciune!

 ^a12:5 Ebr. ʾaḇiyonāh, Capparis spinosa, arbust spinos, cu flori albe sau roz, ai cărui muguri erau folosiți pentru condimentarea mâncării sau a vinului. Termenul este folosit ca metaforă pentru „apetit” (în sens generic) sau chiar „dorința sexuală”.

 

Ecleziastul 1. Ediția Dumitru Cornilescu revizuită

Anul care s-a încheiat mi-a adus satisfacția tipăririi celor două tiraje EDCR. Primul tiraj, broșat, a apărut în primăvară. Cred că s-au tipărit vreo 3.000 de exemplare în total, care s-au difuzat aproape integral.

În toamnă a sosit din China ediția cartonată, tipărită pe hârtie de Biblie, cu fontul mult mai lizibil. Dacă socotelile mele sunt corecte, până la terminarea anului au fost difuzate cam 1000 de exemplare.

Munca la Vechiul Testament merge în ritm susținut. Cărțile Geneza, Exodul, Leviticul, Iosua, Judecători, Rut și Cântarea Cântărilor au trecut de Comitetul Pastoral.

Doi revizori literari parcurg acum alte cărți din VT. Unul dintre ei citește Numeri. Celălalt a terminat 1 Samuel și acum este în 2 Samuel.

Eu sunt într-o permanentă mișcare browniană, de la o carte la alta. Recent am început să fac lectura cărții Ecleziastul (trecută deja prin două verificări).

Rezultatul îl puteți citi mai jos.

Alinierea pe rânduri poetice nu este finală, dar „we’re getting there”.

Mersul tuturor lucrurilor

1 Cuvintele Ecleziastului, fiul lui David, regele Ierusalimului.

2 O, deșertăciune a deșertăciunilor! zice Ecleziastul.

O, deșertăciune a deșertăciunilor! Totul este deșertăciune.

3 Ce câștig are omul

din toată osteneala lui, cu care se muncește sub soare?

4 Un neam vine, un neam pleacă,

dar pământul dăinuie în veac.

5 Soarele răsare,

și soarele apune

zorește spre locul său,

acolo de unde răsare din nou.

6 Vântul bate spre miazăzi,

și se întoarce spre miazănoapte,

roată‑roată bate vântul,

la ocolurile sale se tot întoarce.

7 Toate râurile curg în mare,

și marea nu se umple.

Spre locul de unde curg râurile,

se întorc ele să curgă.

8 Toate lucrurile sunt istovitoare,

nimeni nu le poate spune în cuvinte;

ochiul nu se mai satură de privit

și urechea nu se îndestulează de auzit.

9 Ce a fost va mai fi,

și ce s‑a făcut se va mai face;

nu este nimic nou sub soare.

10 Dacă s-ar spune despre vreun lucru:

„Iată ceva nou!”,

Demult exista deja,

în veacurile dinaintea noastră.

11 Nu-și mai aduce nimeni aminte de cei din vechime.

Și nici de cei care vor urma nu-și va mai aduce nimeni aminte

dintre cei care vor veni după ei.

Deșertăciunea tuturor lucrurilor

12 Eu, Ecleziastul, am fost rege peste Israel, la Ierusalim.

13 Mi‑am pus inima să cercetez

și să adâncesc cu înțelepciune

tot ce se petrece sub cer:

iată o îndeletnicire anevoioasă,

pe care o dă Dumnezeu fiilor oamenilor

ca să se frământe cu ea.

14 Am văzut toate lucrările care se fac sub soare;

și, iată, totul este deșertăciune și goană după vânt!

15 Ce este strâmb nu se poate îndrepta

și ce lipsește nu poate fi pus la socoteală.

16 Mi‑am zis în inima mea: „Iată, eu am sporit și am adunat mai multă înțelepciune decât toți cei care au fost înaintea mea peste Ierusalim, și inima mea a văzut multă înțelepciune și cunoaștere.”

17 Mi-am pus inima să cunosc înțelepciunea

și să cunosc prostia și nebunia,

dar am înțeles că și aceasta este goană după vânt.

18 Căci în multă înțelepciune este și mult zbucium,

și cine adună cunoaștere adună durere.

 

Cum au stricat pe alocuri „bucureștenii” textul lui Milescu. Studiu de caz: Numeri 22:4

Mi-a căzut astăzi privirea pe Numeri 22:4, din Biblia de la București:

Și zise Moav bătrânimei lui Madiam: Acuma va aleage adunarea aceasta pre toți cei împrejureanii noștri, ca când ar aleage vițelul ceale verzi den câmpu”.

Problema, așa cum vom vedea, este verbul „va aleage”.

În Ms. 45, care e mai aproape de ceea ce a ieșit de sub pana lui Milescu, textul zice: „va linge” în loc de „va aleage”.

Textul grec din Ediția Frankfurt (1597) zice:

Νῦν ἐκλείξει ἡ συναγωγὴ αὕτη πάντας τοὺς κύκλῳ ἡμῶν, ὡς ἐκλείξαι ὁ μόσχος τὰ χλωρὰ ἐκ τοῦ πεδίου „Acum va linge adunarea aceasta pe toți cei din jurul nostru, cum ar linge vițelul verdeața (lit. „cele verzi”) de pe câmp”.

Verbul folosit în greacă este ἐκλείχω, „a linge”. În text prima formă este de viitor: ἐκλείξει.

Nu știu de ce bucureștenilor nu le-a plăcut traducerea asta și am „emendat-o”, că a ieșit „va alege” (ἐκλέξει).

Sunt două posibilități: fie cărturarii bucureșteni au făcut o confuzie și au citit ἐκλέξει „va alege” (3 sg. viit. de la ἐκλέγω), fie au avut o ediție care chiar are această lecțiune (ipoteză pe care încă n-am verificat-o).

În orice caz, soluția de traducere din Biblia de la București este un non-sens atât prin raportare la textul ebraic, cât și prin raportare la textul „recept” al Septuagintei.

Vor fi fost cărturarii bucureșteni „pedepsiți” întru grecie, dar le plăcea și lor, ca nouă tuturor, pateul de rață (=rateul).

P.S. Explicația din volumul MDL la Numeri nu mă mulțumește. Nu cred că avem un sens neobișnuit, ci o reconstituire diferită a textului grec (probabil în urma unei confuzii dintre cele două verbe).

 

Leviticul 2 în EDCR. Mostră de traducere

Cartea Leviticului a fost revizuită acum câțiva ani de către doi dintre membrii echipei de revizuire. Luna aceasta a ajuns la revizorul literar, care mi-a trimis multe întrebări și comentarii care urmează să fie analizate (pe firul scurt, pentru eficiență).

După ce ne punem de acord asupra formei finale, textul Leviticului va fi trimis Comitetului Pastoral (probabil în septembrie).

În tot acest proces, textul a trecut prin transformări importante, de la o structură literală (înrudită metodologic cu cea pe care o găsiți în „Leviticul de la Humanitas”) către o structură pe care o considerăm mai potrivită pentru gama de cititori vizați EDCR. Prin definiție, ne-am propus să nu-i oprimăm prea tare pe aceștia din urmă cu asprimea construcțiilor repetitive din textul ebraic.

Pe alocuri, ca și la NT, îi venim cititorului în ajutor cu note explicative.

Mai jos Leviticul 2, capitolul care vorbește despre ofranda din cereale (termenul minha a fost tradus de Cornilescu prin „jertfă de mâncare” sub influența versiunilor germane, care au Speisopfer.

Darul de mâncare

1 Dacă cineva Îi aduce DOMNULUI un dar constând într-o ofrandă din cereale, darul acesta să fie din făină aleasă: să toarne untdelemn peste ea și să pună peste ea tămâie. 2 S‑o aducă preoților, fiilor lui Aaron; preotul să ia din ea un pumn plin – din făina aleasă, cu untdelemnul ei și cu tămâia ei – și s‑o ardă pe altar ca jertfă‑de‑aducere‑aminte, o ardere de un miros plăcut DOMNULUI. 3 Partea care va rămâne din ofrandă să fie a lui Aaron și a fiilor lui: este un lucru preasfânt din arderile aduse DOMNULUI.

4 Dacă aduci un dar constând într-o ofrandă din cereale coaptă în cuptor, să fie din făină aleasă: turte nedospite frământate cu untdelemn și lipii nedospite unse cu untdelemn.

5 Dacă darul tău este o ofrandă din cereale coaptă în tavă, să fie din făină aleasă, frământată cu untdelemn și nedospită. 6 S‑o frângi în bucăți și să torni untdelemn peste ea; aceasta este ofranda din cereale.

7 Dacă darul tău este o ofrandă din cereale coaptă în tigaie, să fie din făină aleasă, frământată cu untdelemn.

8 Când Îi aduci DOMNULUI o ofrandă din cereale pregătită în aceste feluri, să o înfățișezi preotului. Acesta să o apropie de altar, 9 să ridice din ofrandă o parte ca aducere aminte și să o ardă pe altar, ca ardere de un miros plăcut DOMNULUI. 10 Partea rămasă din ofrandă să fie a lui Aaron și a fiilor lui: este un lucru preasfânt din arderile aduse DOMNULUI.

11 Nicio ofrandă pe care I‑o veți aduce DOMNULUI să nu fie făcută cu aluat dospit, căci nu puteți să-I aduceți DOMNULUI ca ardere dospeală sau miere. 12 Pe acestea I le veți putea aduce DOMNULUI ca dar-de-început^a, dar să nu fie aduse pe altar ca jertfă de un miros plăcut. 13 Toate darurile, toate ofrandele tale să le sărezi cu sare; să nu lipsească de pe ofrandele tale sarea legământului cu Dumnezeul tău; pe toate darurile tale de mâncare să pui sare.

14 Dacă Îi aduci DOMNULUI o ofrandă din primele roade, să aduci spice coapte de curând, prăjite la foc, precum și boabe noi, pisate, ca ofrandă din primele tale roade. 15 Să pui untdelemn peste ele și să adaugi tămâie; aceasta este ofranda din cereale. 16 Preotul să ardă ca aducere aminte o parte din boabele pisate și din untdelemn, cu toată tămâia, ca ardere pentru DOMNUL.

 ^a2:12 Ebr. qorban reʾșit constituie o categorie largă de daruri ce denumește nu „primele roade” (ebr. bikkurim; vers. 14), ci partea primă a produselor agricole derivate: vin, ulei de măsline, grâne (Num. 18:12), lână (Dt. 18:4) sau aluat (Num. 15:20,21).

 

Isaia 5. Fragment din EDCR

Abia săptămâna trecută am regăsit liniștea necesară pentru a continua revizuirea cărții Isaia, pe urmele colegului meu de echipă, Florin Lăiu.

Pastorul Lăiu a tras în text o brazdă adâncă, rearanjând textul biblic pe rânduri, pentru a evidenția – pe cât posibil – structurile poetice folosite de profet.

Isaia are un text dificil, prin urmare nu putem trece prin text „ca ghiuleaua prin vămile văzduhului” (ca să citez un „clasic în viață”).

Puteți citi mai jos un fragment din Isaia 5. După cum vedeți, nu am mai introdus alineatele pentru rândurile secundare. Deocamdată nu mă interesează aranjarea în pagină a textului, ci prezentarea conținutului.

O să spuneți poate că unii termeni nu mai sunt folosiți. Observația e justă. Universul cultural al lui Isaia nu este universul Facebook, Twitter și Instagram. Este universul sec. VIII î.Hr. și trebuie redat ca atare.

Vaiuri asupra lui Israel și Iuda

8 Vai de voi, care înșirați casă lângă casă

și adăugați ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc,

ca să locuiți numai voi în țară!

9 DOMNUL Oștirilor a jurat în auzul meu:

„Hotărât, aceste case multe vor ajunge pustii;

mari și frumoase, cum sunt, nu vor mai fi locuite.

10 Căci zece pogoane de vie vor da un bat^c de vin,

iar un homer^d de sămânță va da o efă^e de grâu.”

11 Vai de cei ce de dimineață aleargă la băuturi

și se înfierbântă de vin până-n miez de noapte!

12 Harfe și lire, tamburine și fluiere

însoțesc vinul de la ospețele lor,

dar nu se uită la lucrul DOMNULUI

și nu văd lucrarea mâinilor Lui.

13 De aceea, poporul meu va merge în robie,

din lipsă de cunoștință.

Boierimea lui va face foame

și gloata lui se va usca de sete.

14 De aceea Locuința Morților își lărgește gâtlejul

își deschide fălcile^f peste măsură,

ca să coboare boierimea și gloata cetății ,

cu veselia ei zgomotoasă.

15 Omul va fi coborât, orice ins va fi smerit;

cei trufași vor lăsa privirea în pământ.

16 Dar DOMNUL Oștirilor va fi înălțat prin judecată,

Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate.

17 Atunci vor paște mieii ca pe imașul lor,

și păstori pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților.

18 Vai celor ce trag la carul nelegiuirii, în hamul minciunii,

care trag în șleauri la căruța păcatului,

19 zicând: „Să dea zor DOMNUL,

să‑Și grăbească lucrarea,^g

ca să vedem că se apropie!

Să se împlinească odată planul Sfântului lui Israel,

ca să știm ce‑i cu el!”

20 Vai de cei ce numesc răul bine

și binele – rău,

care iau întunericul drept lumină

și lumina – drept întuneric,

care iau amărăciunea drept dulceață

și dulceața – drept amărăciune!

21 Vai de cei ce se văd singuri înțelepți

și care în sinea lor se cred pricepuți!

22 Vai de cei tari la băut vin

și viteji la amestecat băuturi,

23 care pentru mită îl scot basma curată pe cel vinovat,

și iau drepturile celor nevinovați!

24 De aceea, cum pârjolește para focului miriștea

și cum mistuie flacăra iarba uscată,

tot așa, ca putregaiul le va fi rădăcina,

iar floarea li se va risipi ca praful în vânt,

căci au nesocotit Legea DOMNULUI Oștirilor

și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.

25 De aceea Se aprinde DOMNUL împotriva poporului Său,

Își întinde mâna împotriva lor

și‑i lovește de se zguduie munții

și zac leșurile ca gunoiul pe ulițe.

Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui este tot întinsă.

26 El ridică steag unui neam de departe

fluieră după el de la capătul lumii:

și iată‑i, vin repede, în goană.

27 Nimeni dintre ei nu obosește și nu cade,

nimeni nu ațipește, nimeni nu doarme;

niciunuia nu i se desface brâul de pe coapse,

nici nu i se rupe cureaua încălțămintei.

28 Săgețile lor sunt ascuțite,

toate arcurile sunt întinse;

copitele cailor lor parcă sunt cremene,

iar roțile lor sunt ca vârtejul de vânt.

29 Răcnetul lor este ca al leului,

mârâie ca puii de leu,

mugesc și înșfacă prada,

o iau cu ei și nimeni nu vine în ajutor.

30 Vor mugi împotriva lui, în ziua aceea, ca mugetul mării,

iar el, privind la pământ, va vedea întuneric apăsător;

lumina a dispărut în ruperea de nori.

 ^c5:10 1 bat = 40 litri de lichide.

 ^d5:10 1 homer = 400 litri de cereale.

 ^e5:10 1 efă = 40 litri de cereale.

 ^f5:14 Lit. „gura”.

 ^g5:19 Versetul exprimă scepticismul contemporanilor lui Isaia, care nu cred că Dumnezeu își va împlini lucrarea (judecata anunțată în v. 12).

 

„Cine a măsurat apele cu căușul palmei?” Un fragment din Isaia 40 (EDCR)

De curând am reușit să mă eliberez de muncile care m-au luat și m-au ținut ostatic în ultimele luni. Am reușit să reiau munca pe textul cărții Isaia. Merge greu, fiindcă poezia se șlefuiește greu.

Precizez, ca și în alte dăți, că prima revizuire a textului a fost făcută de maestrul Florin Lăiu, căruia versiunea EDCR îi datorează mai mult decât s-a stabilit inițial, când au fost împărțite normele de lucru.

Textul de mai jos nu este final. Urmează să mai discut cu profesorul Lăiu unele chestiuni. Îl previn pe cititor că literalismul este moartea poeziei. Nu-mi scoateți ochii că „în original se spune un pic altfel” sau că „mai fidel ar fi așa…”.

Știu și eu cum e în original și știu și eu cum ar fi „mai fidel” și „mai exact”. Dar un text poetic are exigențele lui. Dacă în poezie frumusețe nu e, nimic nu e.

Acestea fiind zise, vă invit să citiți un calup din Isaia 40.

Puterea lui Dumnezeu

12 Cine a măsurat apele cu căușul palmei,

întinderea cerului cu palma întinsă

și toată țărâna pământului cu banița?

Cine a pus munții pe cântar

și dealurile pe taler de balanță?

13 Cine L-a îndrumat pe Duhul DOMNULUI

și ce om L-a luminat cu sfatul lui?

14 Cu cine S-a sfătuit El? Cine putea să-I dea învățătură

și să-L învețe calea dreptății?

Cine să-i facă parte de știință

și să-I dezvăluie calea priceperii?

15 Iată, neamurile sunt ca o picătură din vadră,

cântăresc cât praful de pe cumpănă;

Țărmurile cântăresc cât un fir de nisip.

16 Libanul nu este de ajuns pentru foc^d

și vietățile lui nu ajung pentru arderea-de-tot.

17 Toate neamurile sunt o nimica înaintea Lui,

sunt socotite neant și deșertăciune.

18 Cu cine-L veți asemănați voi pe Dumnezeu

și ce asemănare veți găsi pentru El?

19 Un idol? – Meșterul îl toarnă în formă,

Argintarul îl îmbracă în aur

și-i face lănțișoare de argint.

20 Cel sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește;

își caută un meșter iscusit,

ca să-i facă un idol care să stea țeapăn.

21 Oare nu știți? N-ați auzit?

Nu vi s-a spus de la început?

N-ați înțeles întemeierea pământului?

22 El șade pe orizontul^e lumii

și locuitorii pământului sunt ca niște lăcuste;

El desfășură cerul ca pe un văl

și îl întinde ca pe un cort de locuit.

23 El îi preface în nimic pe cei mari și tari,

îi face ca nimica pe judecătorii pământului.

24 Nici bine n-au fost sădiți, nici bine n-au fost semănați,

nici bine n-a prins tulpina rădăcini în pământ,

că și suflă asupra lor – ei se usucă

și-i duce vârtejul ca pleava.

25 „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă?”,

zice Cel Sfânt.

26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți:

cine a creat stelele^f?

El scoate la numărătoare oștirea lor

și le cheamă pe toate pe nume;

așa de mare e puterea și forța tăriei Lui,

că una nu lipsește.

27 Pentru ce zici tu, Iacove,

pentru ce spui tu, Israele:

„Soarta mea e neștiută^g de DOMNUL

și dreptul meu, trecut cu vederea de Dumnezeul meu”?

28 Oare nu știi? Cum de n-ai auzit?

Dumnezeul cel veșnic, DOMNUL,

a creat marginile pământului.

El nu obosește și nu ostenește;

priceperea Lui e de nepătruns.

29 El dă putere celui obosit

și celui vlăguit îi sporește vigoarea.

30 Tinerii obosesc și ostenesc,

feciorii aleși se împiedică și cad,

31 dar cei ce Îl așteaptă pe DOMNUL își înnoiesc puterea;

își înalță aripile ca vulturii;

aleargă și nu ostenesc,

umblă și nu obosesc.

---

 ^d 40:16 Referire metonimică la pădurile de cedru ale Libanului.

 ^e 40:22 Ebr. ḥug „cerc”, „orizont”.

 ^f 40:26 Termenul „stele” a fost adăugat în traducere pentru a întregi sensul întrebării. Vezi Dt. 4:19 pentru asocierea dintre „stele” și „oștirea cerului”.

 ^g 40:27 Lit. „ascunsă”.

 

În curs de publicare: „Exodul și Leviticul”, al doilea volum din „Biblia după textul ebraic” (Humanitas)

Încep săptămâna cu două anunțuri „publicistic-editoriale”:

1. Va ieși de la tipar (probabil vineri) Noul Testament EDCR, și vom putea în sfârșit să vedem „în carne și oase” obiectul eforturilor susținute făcute vreme de patru ani de echipa EDCR.
2. Va fi disponibilă în curând, într-un volum foarte dolofan (480 de pagini), publicat de Humanitas, traducerea comentată a cărților Exodul și Levitic.

Fiindcă despre EDCR am tot scris pe blog, prezint aici câteva informații în legătură cu proiectul veterotestamentar.

Munca mea la „Biblia după textul ebraic” a început prin octombrie-decembrie 2014, când am făcut prima versiune a capitolelor din Exodul care mi-au fost alocate. În paralel a avut loc traducerea și comentarea celorlalte secțiuni, de către alți colegi traducători.

Lecturi succesive ale manuscrisului au fost făcute de toți membrii echipei. Notele și comentariile au crescut organic, odată cu întâlnirile bilunare întâlnire găzduită de Colegiul Noua Europă.

Verificarea amănunțită a textului a fost făcută, cu minuție și competență, într-un spirit profund kenotic, de dle Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu, coordonatoarele proiectului.

Mai jos informațiile de pe site-ul editurii. AICI.

Pentru o mostră de traducere, vezi AICI.

***

Ediție îngrijită de Francisca Băltăceanu și Monica Broșteanu
Traducere, studii introductive și note de Maria Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Melania Bădic, Emanuel Conțac, Octavian Florescu, Victor-Lucian Georgescu, Cristinel Iatan, Alexandru Mihăilă, Delia Mihăilă, Ovidiu Pietrăreanu, Tarciziu-Hristofor Șerban, Silviu Tatu, Cătălin Vatamanu

„Textul Bibliei confirmă, prin structura și istoria lui, teologia Treimii. Căci el are trei autori: Dumnezeu (inspiratorul lui suprem, izvorul Revelației), autorii textului consemnat în scris (primitorii și transmițătorii Revelației) și traducătorii textului originar. Cu volumul de față, ne aflăm în prezența traducătorilor, exponenți ai «vorbirii în limbi», mediatori ai Duhului, păstori ai cuvintelor aflate în căutarea Cuvântului. Ei merită toată admirația noastră. Pentru că reușesc să pună erudiția cea mai temeinică în serviciul cordialității, al nevoii de a înțelege ceea ce e dincolo de înțelegerea obișnuită.“ – Andrei Pleșu

Exodul este a doua carte din Tora; împreună cu următoarele trei formează o unitate tematică privind eliberarea poporului israelit din robie și mersul lui îndelungat prin pustiu, până la Țara Făgăduinței, având în centru Legământul încheiat de Dumnezeu cu el. Este considerat cartea esențială a Vechiului Testament, pentru că tot ceea ce urmează își află aici momentul fondator, referința exemplară. Deși sistemul complex de jertfe din Levitic nu mai este de actualitate, citirea Leviticului rămâne importantă pentru creștin fiindcă îl ajută să înțeleagă atât lumea religioasă în care a trăit Isus, cât și conceptele de care s-a folosit El pentru a-și formula mesajul. În plus, dincolo de prescripțiile complicate și adesea caduce, cartea Leviticului vehiculează și adevăruri veșnice, care țin de relația omului cu Dumnezeu.

Ținând seama că este vorba de un text care provine dintr-un trecut îndepărtat, că există o tradiție îndelungată a traducerii Bibliei în limba română, că textul rămâne contemporan cu toate generațiile, s-a urmărit echivalarea lui într-o limbă actuală, firească, evitând atât arhaismele devenite aproape de neînțeles, cât și neologismele stridente și lipsite de conotații poetice. Am dorit astfel să ne apropiem, pe cât posibil, de frumusețea originalului: pentru omul credincios ea este „semnătura“ Duhului lui Dumnezeu.

• • •

Volumul de față, Exodul. Leviticul. este al doilea (primul fiind Geneza) dintr-o serie care va cuprinde traducerile celor treizeci și nouă de cărți ale Bibliei ebraice însoțite de studii introductive, note și comentarii.

Acest proiect a fost realizat în cadrul Colegiului Noua Europă.

Ilustrația copertei: pagină din Biblia Cervera, manuscris cu anluminuri de Joseph Assarfati, Spania, 1299, păstrat la Biblioteca Națională a Portugaliei.

 

Fragmente din EDCR. Viziunea inaugurală a profetului Isaia

Cea mai frumoasă, mai măreață și mai zguduitoare viziune inaugurală a unui profet biblic rămâne cea relatată de Isaia, în capitolul 6. (Profetul Ezechiel poate intra cu succes la categoria „cea mai stranie viziune inaugurală”).

Pasajul din Isaia 6 este paradigmatic pentru întâlnirea dintre om și Dumnezeu, căci conștientizarea de către om a sfințeniei dumnezeiești îl constrânge să-și mărturisească profunda inadecvare. Fără această înțelegere nu poți „prinde frecvența” sacrului, nu poți intra în relație cu Dumnezeu și nu poți înțelege „religiosul” (în forma lui elementară).

Citind pasajul, mă întreb dacă referirea la „buze necurate” trebuie înțeleasă ca pars pro toto (buzele sunt necurate fiindcă tot omul este necurat, dar aici e subliniată doar o anumită dimensiune) sau dacă ea trebuie înțeleasă din perspectiva închinării, în sensul că Isaia este conștient că ceea ce spune el în închinare este inadecvat, fără acoperire sau chiar ipocrit. (Să nu uităm, primul capitol al cărții este vehement împotriva închinării de fațadă, adică a jertfelor care nu sunt însoțite de un comportamentul cerut de Dumnezeu.)

Pasajul mai este remarcabil și prin actul pe care îl îndeplinesc serafimii. Isaia este consacrat în slujbă prin atingerea cu un cărbune de pe altar. Nu sunt multe locuri în Biblie în care ispășirea unui păcat se face fără vărsare de sânge. Acesta este unul dintre ele.

Trebuie însă observat că actul ispășirii se produce nu în lumea sensibilă, supusă accesului prin simțuri, ci în viziunea pe care o are profetul. Așadar, el se caracterizează printr-o anumită „virtualitate”, ceea ce nu-i scade din eficacitate (după cum, faptul că eu îmi primesc salariul pe card, în formă virtuală, nu scade cu nimic din realitatea tranzacției).

Mai jos textul din Isaia 6, după două revizuiri succesive.

1 În anul morții regelui Uzzia, L-am văzut pe Domnul șezând pe tronul de sus cel înălțat, și poalele mantiei Lui umpleau Templul. 2 Deasupra^a Lui se aflau serafimi^b, având fiecare șase aripi: cu două își acopereau fața, cu două își acopereau picioarele și cu două zburau. 3 Strigau unul către celălalt și ziceau:

„Sfânt! Sfânt! Sfânt este DOMNUL Oștirilor!

Tot pământul este plin^c de slava Lui!”

4 Se zguduiau ușorii ușii de glasul celor care strigau și s-a umplut Casa de fum. 5 Atunci mi-am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate, și ochii mei L-au văzut pe Împăratul, DOMNUL Oștirilor!” 6 Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleștele de pe altar, 7 mi-a atins gura cu el și a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, vina ta este îndepărtată și păcatul tău este ispășit!” 8 Apoi am auzit glasul DOMNULUI întrebând: „Pe cine să trimit? Cine va merge pentru Noi?” și am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

9 El mi-a zis atunci:

„Du-te și spune poporului acestuia:

«De auzit să tot auziți, dar să nu înțelegeți!

De văzut să tot vedeți și să nu pricepeți!»

10 Împietrește^d inima acestui popor,

fă-l tare de urechi și astupă-i ochii,

ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile,

să înțeleagă cu inima, să se pocăiască și să fie vindecat!”^e

11 Eu am întrebat: „Până când, Doamne?” Iar El a răspuns:

„Până când vor rămâne cetățile pustii, fără locuitori,

casele — fără oameni,

și țara — pustiu și prăpăd.

12 DOMNUL  îi va izgoni departe pe oameni

și mare va fi paragina în mijlocul țării.

13 O zecime de locuitori dacă va rămâne în ea,

va fi și aceasta aruncată în foc, la rândul ei,

ca terebintul și ca stejarul, copaci ai Așerei,

care sunt tăiați și făcuți stâlpi pentru înălțimi.^f

(Stâlpii aceștia sunt neamul sfânt).”

Note:

 ^a6:2 Septuaginta: „în jurul Lui”.

 ^b6:2 Termenul serafim provine de la verbul saraf („a arde”) și în mod obișnuit denumește șerpi „înfocați” (adică veninoși, cf. Num. 21:6; Deut. 8:15) sau „zburători” (Is. 14:29; 30:6). Aici însă termenul denumește ființe celeste înaripate din proximitatea tronului divin.

 ^c6:3 Sau: „să se umple” (cf. Num. 14:21; Ps. 57:5, 11; 72:19; 108:5; Is. 11:9; Hab. 2:14), după modelul din Ex. 40:34-35; 1 Regi 8:11.

 ^d6:10 Lit. „îngrașă” sau „fă-o insensibilă” (Ps. 119:70).

 ^e6:10 Unii interpreți consideră că textul conține o antifrază, ca în Amos 4:4.

 ^f6:13 Emendare a Textului Masoretic: ’Așera (numele unei zeități străine), în loc de ’așer (pron. rel. „care”) și bama („înălțime”, „capiște”) în loc de bam („în ei”).

 

Frânturi din EDCR. Cartea profetului Isaia

 

Noutăți privind EDCR și două parabole din Evanghelia după Luca

Ne apropiem cu pași repezi de finalizarea Noului Testament din EDCR (Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită). Textul românesc a fost verificat integral, de două ori, de specialiști în domeniu. Revizorul literar mai are de citit Faptele Apostolilor, Evrei și Apocalipsa.

Între timp se lucrează intens și la VT, dar cantitatea de text care trebuie citită, răscitită, verificată și răsverificată este sensibil mai mare, prin urmare încă nu putem stabili în mod riguros data publicării întregii Biblii.

NT va fi gata în toamna aceasta, dacă nu apar situații neprevăzute care să ne împiedice să ducem proiectul la bun sfârșit.

Semnalele pe care le-am primit până în prezent sunt bune. Cei care înțeleg nevoia realizării acestei revizuiri se declară mulțumiți de forma textului.

Am întâlnit și o excepție notabilă. Un pastor dintr-o anumită confesiune evanghelică (de limbă maghiară) a declarat într-un anumit context că nu dă „doi bani” pe noua revizuire. În fapt, respectivul opinent nu dă „doi bani” pe textul critic (Nestle-Aland 28) folosit ca etalon în procesul revizuirii, prin urmare nu putea da prea mulți gologani nici pe revizuirea care are ca punct de referință textul critic.

Înverșunarea de acest tip nu este ceva nou în spațiul evanghelic românesc. Când s-a tipărit prima dată versiunea Cornilescu, unii aparținători ai aceleiași confesiuni din care face pastorul citat mai sus au dat de înțeles că nu dau prea mulți bani pe noua versiune, care atenta la „sacralitatea” Bibliei de la Iași 1874, folosită până la acea dată de evanghelicii români.

Dar să nu zăbovim prea mult asupra opiniilor celor care, din considerente ideologice, nu pot aprecia efortul masiv care s-a făcut în cei trei ani de când a început lucrul la EDCR. Cei nouă revizori implicați în proces știu prea bine câtă energie s-a cheltuit pentru a face textul să sune bine.

Important este ca sarcina verificării traducerii să se încheie la timp și oamenii să aibă la dispoziție un text bine cântărit. În final, gradul de receptare a versiunii pe termen lung este testul pe care va trebui să-l dea și EDCR, ca orice traducere.

Până apare tot NT în format electronic și tipărit, vă ofer o mostră de traducere din Luca, evanghelia al cărei text a fost analizat ieri de Comitetul Pastoral al EDCR.

Pilda ispravnicului necinstit

1 Isus le-a spus ucenicilor: „Un om bogat avea un ispravnic care a fost pârât la el că-i risipește avuțiile. 2 El l-a chemat și i-a zis: «Ce aud despre tine? Dă-mi socotelile isprăvniciei tale, căci nu mai poți rămâne în slujbă!» 3 Ispravnicul și-a zis: «Ce voi face dacă stăpânul îmi ia slujba? Să sap, nu pot; să cerșesc, mi-e rușine. 4 Știu ce voi face pentru ca, atunci când voi fi scos din slujbă, ei să mă primească în casele lor.» 5 I-a chemat pe datornicii stăpânului său, unul câte unul, și i-a zis celui dintâi: «Cât îi datorezi stăpânului meu?» 6 «O sută de măsuri^a de untdelemn», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul, așază-te și scrie degrabă cincizeci!» 7 Apoi i-a zis altuia: «Dar tu cât îi datorezi?» «O sută de măsuri^b de grâu», a răspuns el. Și i-a zis: «Ia-ți înscrisul și scrie optzeci!» 8 Stăpânul l-a lăudat pe ispravnicul necinstit pentru că lucrase cu iscusință. Căci fiii veacului acestuia sunt mai iscusiți decât fiii luminii în relațiile cu semenii lor. 9 Eu vă spun: Faceți-vă prieteni cu ajutorul avuțiilor^c necinstite, pentru ca, atunci când ele se vor sfârși, să fiți primiți în corturile veșnice.

10 Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios și în cele mari, iar cine este necinstit în cele mai mici lucruri este necinstit și în cele mari. 11 Dacă în avuția necinstită n-ați fost credincioși, cine o să v-o încredințeze pe cea adevărată? 12 Și, dacă în lucrul altuia n-ați fost credincioși, cine o să vă dea ce-i al vostru? 13 Niciun rob nu poate sluji la doi stăpâni, căci ori îl va urî pe unul și-l va iubi pe celălalt, ori va ține la unul și-l va disprețui pe celălalt. Nu puteți sluji și lui Dumnezeu, și avuției.”

Pilda bogatului și a lui Lazăr

19 Era odată un om bogat, care se îmbrăca în purpură și in subțire și petrecea în fiecare zi cu mare fast. 20 Iar un sărac numit Lazăr zăcea la poarta lui, plin de bube, 21 și ar fi dorit să se sature cu [resturile] ce cădeau de la masa bogatului. Ba mai veneau și câinii să-i lingă bubele. 22 S-a întâmplat că săracul a murit și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit și bogatul și a fost îngropat. 23 Pe când era el în Hades, în chinuri, și-a ridicat privirile și l-a văzut de departe pe Avraam, iar pe Lazăr în sânul lui. 24 Atunci a strigat: «Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite-l pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav mă chinuiesc în văpaia asta!» 25 Avraam i-a răspuns: «Fiule, adu-ți aminte că în viață tu ai avut parte de lucrurile bune, iar Lazăr de cele rele; acum, aici, el este mângâiat, iar tu ești chinuit. 26 Pe lângă toate acestea, între noi și voi este o prăpastie mare, pentru ca cei ce ar vrea să meargă de aici la voi să nu poată, și nici de acolo la noi să nu treacă.» 27 Bogatul a zis: «Atunci, părinte [Avraam], te rog să-l trimiți în casa tatălui meu, 28 unde am cinci frați, ca să-i avertizeze și să nu ajungă și ei în acest loc de chin.» 29 Avraam a răspuns: «Îi au pe Moise și pe profeți; să asculte de ei!» 30 «Nu, părinte Avraam», a zis el, «ci, dacă va merge la ei cineva din morți, se vor pocăi.» 31 Avraam i-a răspuns: «Dacă nu ascultă de Moise și de profeți, nu vor fi convinși nici dacă ar învia cineva din morți.»”

 ^a16:6 Grecește: bátos, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 39 de litri.

 ^b16:7 Grecește: kóros, unitate de măsură echivalentă cu aprox. 390 de litri.

 ^c16:9 Gr. mamōnás, adaptare în greacă a termenilor mamon (ebr.) sau mamona’ (aram.). În textele în limba ebraică sau aramaică, termenul este folosit cu sensul de „bogăție”, „bani”, „avere”. Același termen este reluat în vers. 11 și 13.

 

Biblia trinitariană (TBS 2017) – rezultat al încrucișării genetice dintre versiunea Cornilescu și ediția KJV. Impresii preliminare despre un (nou) proiect ratat

Mi-a ajuns de curând în mână ediția Bibliei tipărite de Editura Făclia, în parteneriat cu Societatea Biblică Trinitariană. M-am uitat prin textul acestei revizuiri și impresia preliminară este că avem de-a face cu o încrucișare între două texte: cel al lui Cornilescu (1924) și diverse soluții de traducere preluate din KJV.

La baza acestui demers stă aversiunea viscerală a Societății Biblice Trinitariane (cu sediul la Londra) față de textul critic al Noului Testament (ediția Nestle-Aland, care este folosit de mii de cercetători din întreaga lume și care are o istorie respectabilă). Altfel, nu-mi explic următoarea precizare: „La baza traducerii TBS a stat în primul rând textul în limba greacă a lui Scrivener care atrage atenția asupra variantelor textului critic. Am lucrat sistematic pentru a ne asigura că niciuna dintre variantele critice nu rămâne în acest text” (AICI).

Dacă tragem linie și adunăm, cei aproape 190 de ani de cercetări în domeniul criticii de text sunt aruncați pur și simplu pe apa sâmbetei în favoarea conglomeratului pe care îl numim Textus Receptus. Judecând după zelul cu care este promovat acest tip de text, ai impresia că el e textul „primoridal”, coborât exact în această formă pe Sinai sau, de ce nu, direct în grădina Eden. Așadar, adepții Textus Receptus ignoră cu totul cercetarea din cele două secole care s-au scurs de la ediția lui Karl Lachmann. Acesta a recunoscut, pe bună dreptate, că Textul Receptus este  o matcă în care se depun tot soiul de aluviuni (lecțiuni secundare) care n-au existat de la bun început acolo.

Pe pagina de prezentare a noii versiuni citim următoarele: „Societatea Biblică Trinitariană din Londra (Trinitarian Bible Society – TBS) a considerat ca fiind oportună decizia de a face o nouă traducere și revizuire a textului biblic, iar la baza acestei noi traduceri să stea textul grecesc Textus Receptus și Textul Masoretic ebraic. S-au consultat îndeaproape atât Biblia de Iași, cât și versiunea lui Dumitru Cornilescu.”

În cazul în care editorii acestei noi versiuni vor să acrediteze ideea că ea este o traducere de la zero a textului ebraic, respectiv grec, afirm fără menajamente că această sugestie este o exagerare pioasă, în tradiția exagerărilor pioase care s-au tot vehiculat în prefețele edițiilor românești ale NT/Bibliei încă de la începuturile tiparului.

Formulările din textul biblic propriu-zis indică altceva: revizorii au folosit textul Cornilescu drept bază a revizuirii și l-au ciopârțit după inspirației, ca să-l transforme într-un soi de KJV românesc. Am avea deci o a doua Fidela. De parcă nu era suficientă „Fidela” americană, ne-am pricopist acum cu una „britanică”.

Exemplele care indică dependența de Cornilescu sunt mult prea numeroase pentru a fi discutate aici exhaustiv. Notez în treacăt o serie de soluții la care nu poți ajunge dacă traduci direct din greacă.

Este regretabil că atâta efort se investește pentru proiecte care ajung mari rateuri. Ele, din păcate, ajung versiuni „de butic”, fiindcă nu sunt proiecte desfășurate prin colaborarea unor specialiști de la instituțiile teologice din țară. Sunt pur și simplu menite să satisfacă ambițiile unei organizații care a făcut o pasiune pentru două texte care, cu tot prestigiul lor istoric, și-au cam trăit traiul. Mă refer la Textul Receptus și la KJV.

Iau câteva exemple din care rezultă că nu avem o traducere direct din ebraică, respectiv greacă.

Geneza 40:13: „Peste trei zile Faraon te va scoate din închisoare…””

TM (Textul masoretic): „Peste trei zile Faraon îți va înălța capul…”

KJV „Yet within three days shall Pharaoh lift up thine head,”

Mai notez în treacăt că ediția SBB 1921 are și ea idiomul ebraic „va înălța capul tău”.

Se vede cu ochiul liber că avem o folosire a vechii versiuni a lui Cornilescu, a cărui dorință a fost de a face o traducere pe înțelesul omului de rând. Să vii în anul Domnului 2017 și să spui că pleci de la textul ebraic, când de fapt iei ca punct de plecare același Cornilescu, este o formă de impostură.

Ei bine, în prefață de scrie că „traducerea de față a fost realizată prin aplicarea principiului echivalenței formale” și că „membrii echipei editoriale au căutat să exprime – pe cât posibil, în funcție de cerințele limbii române – fiecare cuvânt din textele originale”.

Luca 19:44. Gr. ἐδαφιοῦσί este tradus de Cornilescu prin „te vor face una cu pământul”, soluție care se regăsește și în TBS 2017. Traducerea direct din greacă ar fi trebuit să ducă la o altă formulare, nu chiar la cea din Cornilescu.

Romani 1:14: „și celor înțelepți și celor neînțelepți”

Textul grec al lui Scrivener zice σοφοῖς τε καὶ ἀνοήτοις, adică „și celor înțelepți și celor fără minte”

Cineva care a tradus doar cu greaca în minte, nu avea cu să ajungă exact la formularea lui Cornilescu nici dacă era insuflat de Duhul Sfânt.

Uneori găsesc în text urme ale unor formulări englezești, ceea ce arată că revizorii nu au avut suficiență competență în materie de greacă.

Romani 2:17 „celor care prin răbdare în a face fapte bune caută gloria și onoarea și nemurirea: viață veșnică”

Textul grec are doar καθ᾽ ὑπομονὴν ἔργου ἀγαθοῦ, care s-ar putea traduce prin „stăruința în faptă bună” sau, dacă vrem un pic mai liber: „stăruința în facerea binelului” sau „stăruința în fapte bune”.

Așadar, direct din greacă nu prea ai cum să ajungi la „răbdare în a face”. Dar poți ajunge pe filieră englezească, dacă ai sub ochi „patient continuance in doing…”

Din prefață aflăm că în ediția curentă s-au folosit italicele pentru a marca întregirea sensului din original, dar după ce am citit câteva capitole am ajuns la concluzia că adaosurile nu sunt parcate peste tot.

Iau un exemplu care arată și dependența traducătorilor de KJV

Romani 2:21: „tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici ca omul să nu fure, furi?”

Secvența „ca omul” nu se află în textul grec, unde citim așa: ὁ οὖν διδάσκων ἕτερον, σεαυτὸν οὐ διδάσκεις; ὁ κηρύσσων μὴ κλέπτειν, κλέπτεις;

Ea provine din textul KJV, fiind marcată cu italice, ca adaos care nu se găsește în original.

²¹ Thou therefore which teachest another, teachest thou not thyself? thou that preachest a man should not steal, dost thou steal?^[1]

Nu poți ajunge la următoarele formulări dacă traduci direct din greacă și te mai și lauzi în prefață cu motto-ul „Traducere, nu interpretare”: „scoate la lumină” (Rom. 3:5; gr. συνίστησιν), „trupul său îmbătrânit” (Rom. 4:19, gr. τὸ ἑαυτοῦ σῶμα ἤδη νενεκρωμένον); „Sara nu putea să aibă copii” (gr. τὴν νέκρωσιν τῆς μήτρας Σάρρας); „stare de har” (Rom. 5:2, gr. χάριν); „fără putere” (Rom. 5:6, gr. ἀσθενῶν).

Principiul consecvenței în traducere nu a fost respectat decât selectiv. Verbul dikaioo, „a îndreptăți”, este redat atât prin „a declara drept” (Rom. 2:13), cât și „a justifica” (Rom. 3:20).

Termenul „ethne” este tradus atât prin „Neamuri” (Rom. 3:29), cât și „națiuni” (Rom. 4:17).

Deși în prefață se mai spune că termenii de origine slavonă precum „taină” au fost înlocuiți, îl găsim în destule locuri.

De asemenea, n-a priceput de ce în loc de „ispășire” trebuie folosit „propițiere”, un barbarism teologic care probabil nu va fi asimilat de tradiția biblică românească nici în veacul acesta, nici în veacul viitor. Dacă ar fi vrut să mute accentul de pe ispășire, revizorii ar fi trebuit să spună „îmbunare” (căci asta mi se pare că vor să spună ei: că jertfa lui Hristos îl „îmbunează” pe Dumnezeu).

Nu e clar nici de ce ebraicul kapporet ar trebui tradus prin „tronul îndurării” și nu prin „capacul ispășirii” care, zic revizorii, fără să dea argumente, ar fi „o traducere incorectă a termenului ebraic.

Evrei 2:4. Secvența „daruri ale Duhului Sfânt, împărțite după voia Sa” este o preluare de la Cornilescu. Textul grec zice καὶ πνεύματος ἁγίου μερισμοῖς κατὰ τὴν αὐτοῦ θέλησιν, „și împărțiri ale Duhului Sfânt, după voia Sa” (În KJV găsim and gifts of the Holy Ghost, according to his own will).

Evrei 9:11. Aici avem un alt indiciu clar că traducătorii n-au văzut textul grec. În greacă avem prepoziția διὰ (τῆς μείζονος καὶ τελειοτέρας σκηνῆς), care nu se poate traduce prin „cu acel cort mai mare și desăvârșit”. Și, în orice caz, „acel” trebuia pus cu italice, fiindcă nu există în greacă.

Iacov 1:5. Secvența „cu mână largă și fără mustrare” este o preluare din Cornilescu. Textul grec zice ἁπλῶς, καὶ μὴ ὀνειδίζοντος, „simplu/generos și fără să certe”. Evident, traducătorii nu s-au obosit să inoveze aici.

Iacov 1:9. Nu poți ajunge la „fratele dintr-o stare de jos” dacă traduci de la zero secvența greacă ὁ ἀδελφὸς ὁ ταπεινὸς (fratele umil).

Iacov 1:11. Cornilescu folosește două cuvinte – „căldură arzătoare” – pentru a a reda un singur cuvânt grec: καύσων – arșiță. În TBS găsim tot „căldură arzătoare”. O traducere din greacă ar fi dat pur și simplu „arșiță”.

Iacov 1:21. Versetul conține două indicii că traducătorii au luat pur și simplu textul lui Cornilescu. Mai întâi, au tradus περισσείαν κακίας, („surplus de răutate”, cf. superfluity of naughtiness – KJV) exact ca în Cornilescu. În plus, au omis să taie din versetul cornilescian secvența „în voi” (care nu are corespondent în greacă). Alternativ, ar fi putut să o marcheze cu italice, conform metodologiei anunțate.

În zilele următoare mă voi apleca mai atent asupra acestei noi versiuni. Dacă prima impresie se mențiune, avem în ediția TBS o „Fidela” lucrată mai atent, dar totuși o „fidela”.

Stilistic versiunea nu mi se pare o fericire. Nu știu ce revizor literar a lucrat pe text, dar rezultatul nu este prea grozav. Nici nu are cum să fie, fiindcă o versiune matură nu se face peste noapte. Este nevoie de discuții, întâlniri peste întâlniri, cântăriri și recântăriri, lecturi succesive etc.

Nu știu cât timp le-a luat editorilor TBS să realizeze acest proiect. În prefață nu se suflă nicio vorbuliță despre asta.

Rezultatul evaluării preliminare: așa nu!

P.S. Asemănările dintre TBS și versiunea Cornilescu sunt suficient de mari ca să justifice, cred, un mesaj trimis de Societatea Biblică Britanică suratei sale mai mici din Anglia. Epiderma britanică este în general mai subțire decât cea moldo-valaho-carpato-danubiano-pontică și ar trebui să vedem niște explicații. Ar trebui aflat dacă TBS a dorit o versiune tradusă de la zero, iar responsabilii pentru struțo-cămila rezultată sunt românii care au realizat textul și care au lucrat mai în viteză decât s-ar fi cuvenit. Eu unul am văzut prea multe năzbâtii în domeniul traducerii Bibliei ca să mă mai mir de vreo ispravă de felul acesta.

^[1] The Cambridge Paragraph Bible: Of the Authorized English Version (Cambridge: Cambridge University Press, 1873), Ro 2:21.