Am primit astăzi un exemplar din NTR, prin bunăvoinţa dlui Iosif Ignătoaie, directorul International Bible Society în România. Încă de când eram student ştiam că se lucrează la acest proiect. Munca a durat destul de mult, dar în cele din urmă textul a fost publicat pe internet, iar în 2007 a văzut şi lumina tiparului.

Ca cercetător cu interese în domeniul studiilor biblice şi al istoriei traducerii NT în limba română îmi revine (fie că vreau sau nu) responsabilitatea de a emite feed-back cu referire la noua versiune. Pentru o evaluare cât de cât solidă (măcar a unor cărţi din NT) este nevoie de timp, de aceea în postarea de faţă nu pot comunica decât nişte impresii generale.

Este îmbucurător că cititorii români evanghelici (dar şi catolici şi ortodocşi) au la îndemână un text care oferă o perspectivă proaspătă asupra textului biblic. Din experienţă ştiu că familiaritatea cu un anumit text ajunge la un moment dat să fie o piedică în calea descoperirii unor noi valenţe ale sale.

Alte avantaje „la prima vedere” pe care le aduce NTR ar fi următoarele: introduce un limbaj actualizat (să sperăm că nu excesiv de modern) ceea ce înseamnă că nu vom mai întâlni forme desuete sau incorecte ale unor cuvinte, precum în traducerea Cornilescu. Nădăjduiesc că s-a acordat atenţie cuvenită punctuaţiei, fiindcă în versiunea Cornilescu există numeroase probleme de acest fel, mai ales în privinţa virgulei.

NTR conţine un bogat aparat de note, necesar înţelegerii textului sau semnalării unor versete dificile care pot fi traduse în mai multe feluri. Pasajele poetice sau citatele vechi-testamentare din NT sunt indentate, ceea ce constituie un real progres în raport cu ediţiile tipice româneşti. Adesea cititorul NT în versiunea Cornilescu nici nu bănuieşte cât de mult este citat VT în NT, fiindcă aranjarea textului în pagină este uniformă.

Un ultim avantaj semnificativ pe care îl aduce NTR este armonizarea textelor paralele din (nu dintre) Evangheliile Sinoptice. Au fost armonizate şi citatele vechi-testamentare din NT. Să sperăm totuşi că traducătorii au păstrat diferenţele acolo unde autorii NT nu citează exact textul vechi-testamentar ori îl adaptează. Altfel, ajungem să facem Biblia mai „inerantă” decât este.

În încheiere aş vrea să-mi exprim nişte nedumeriri privitoare la câteva detalii de conţinut ale „prefaţei” (sic! vezi nota de la pagina IV). Redau citatul relevat urmat de comentariul meu.

– „… textul final fiind rodul a aproape un deceniu de lucru intens pe manuscrisele originale ale Vechiului şi Noului Testament.” Nu cred că traducerea este rodul muncii pe manuscrisele originale, ci pe textul din ediţia critică Nestle-Aland27. Diferenţa e aparent nesemnificativă, dar importantă pentru cercetători.

– „…traducătorii au ţinut cont de inovaţiile limbii române actuale din domeniul lexicului (…), folosind totodată şi termeni care, deşi există în uzanţa limbii române de câteva decenii, şi-au păstrat expresivitatea şi continuă să rămână potriviţi pentru un text sacru.” N-am înţeles de ce este pusă în opoziţie expresivitatea unor termeni cu vechimea lor în limbă de (numai) câteva decenii. Folosirea concesivei (introduse cu deşi) sugerează că pentru autorul prefeţei un termen începe să-şi piardă expresivitatea după câteva decenii de „uzanţă”!

– „Aceste versiuni (…) au fost folosite în acele locuri în care TM este neclar şi unde studiul critic al TM dovedea că una dintre aceste versiuni oferea citirea corectă sau, cel puţin, o citire alternativă.” Cred că se are în vedere lecţiunea corectă sau lecţiunea alternativă (nicidecum „citirea”).