Când Isus este adus înaintea lui Pilat, prima întrebare pe care i-o adresează Pilat (oarecum dispreţuitor sau neîncrezător) este următoarea: Eşti tu împăratul iudeilor? (Marcu 15:2, Mat. 27:11; Luca 23:3). Conform Ev. după Luca, acuzaţiile pe care le aduc marii preoţi sunt de (1) subvertire a naţiunii (diastrephonta to ethnos), (2) refuzul taxelor şi (3) asumarea titlului de rege. Prin urmare, pe guvernator îl interesează cu precădere latura politică a acestei afaceri. În Cornilescu, răspunsul pe care îl dă Isus este un „Da, sunt” hotărât şi neechivoc.

Originalul sună însă altfel. În Sinoptici, răspunsul lui Isus (su legeis, literal „tu spui”) este unul echivoc şi ar trebui redat ca atare: „Tu spui aceasta” sau „Aşa spui tu”. Isus nu tăgăduieşte, dar nici afirmă în mod deschis că este un „rege al iudeilor”, fiindcă, din punctul de vedere al lui Pilat, ar însemna să admită că este un uzurpator, ceea ce nu este cazul. Pe de altă parte, Isus este totuşi „rege al iudeilor”, într-un sens pe care Pilat nu l-ar înţelege – Isus împlineşte promisiunile făcute în VT despre un succesor la tronul lui David, dar în sens spiritual, nu în sens politic. Prin urmare, Isus recunoaşte de o manieră indirectă, atenuând forţa unei declaraţii care, în varianta Cornilescu, ar fi atras pronunţarea decretului de răstignire fără alte tergiversări.

Din ceea ce urmează este limpede că Pilat nu ia în serios declaraţia lui Isus că ar fi un rege. Cel puţin înţelege că Isus nu se consideră un rege tipic (politic). De altfel, Ioan ne oferă mai multe detalii asupra discuţiei dintre Isus şi Pilat. În 18:34, Isus răspunde lui Pilat cu o întrebare care poate fi tradusă astfel: „Întrebi aceasta din proprie iniţiativă, sau fiindcă ţi l-au spus alţii despre mine?” Pilat replică oarecum iritat: „Sunt eu iudeu? Neamul tău şi marii preoţi te-au adus înaintea mea” În 18:36, Isus răspunde: „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta”, declaraţie care atrage un nou comentariu din partea lui Pilat, care nu a primit un răspuns ferm la întrebarea iniţială: „Deci un (fel de) rege tot eşti!” Isus nu confirmă (cum traduce Cornilescu), ci doar spune: „Tu spui că sunt rege.” Apoi revelează misiunea Sa: „Eu pentru asta am venit în lume – ca să mărturisesc despre adevăr”. Pentru Pilat lucrurile sunt acum lămurite. Cu o întrebare care trădează scepticismul (ori poate dezvăluie preţ de o clipă un Pilat meditativ, conştient de soarta nedreaptă pe care trebuie să o îndure adevărul atunci când intră în conflict cu raţiunile pragmatice ale oamenilor de stat), guvernatorul proclamă nevinovăţia lui Isus şi anunţă posibilitatea unei eliberări la cerere. Intenţia lui de a-L elibera pe Isus (după o „corecţie”) este însă zădărnicită de strigătele autorităţilor religioase. În cele din urmă, Isus va fi răstignit.