De ce se încăpățânează Editura Casa Cărții să apere un plagiat grosolan?

Toate argumentele invocate de Editura Casa Cărţii pentru a menține în portofoliu un manual care conține ample secțiuni plagiate sunt nule.

Ideea că “se cere” acestă carte nu exonerează editura de responsabilitate etică. Există o mare cerere de droguri în România. Să ne reprofilăm oare pe domenii mai rentabile doar fiindcă “e mare cererea”?

Este regretabil că direcțiunea Editurii Casa Cărții nu a înțeles miza acestei dezbateri. Cred că autorul comunicatului nu cunoaște (sau se face că nu cunoaște) definiția plagiatului.

Urmează etapa confruntării cu faptele. Voi reveni cu anatomia plagiatului comis de Sorin Săndulache și publicat de Editurii Casa Cărții.

Vom vedea de ce faptul că “îți asumi” furtul nu te scutește de efectele produse de furt în plan moral și legal.

În comunicatul publicat astăzi de Editura Casa Cărţii apar niște informații calomnioase cu privire la mine și la presupusa mea participare într-un proiect care ar fi leza drepturile respectivei edituri. Resping integral, ca mincinoase, afirmațiile din paragraful respectiv și cer retragerea lor, însoțită de scuzele de rigoare.

Spre știință: eu colaborez cu trei edituri mari: Humanitas, Societatea Biblică Interconfesională și Ratio et Revelatio. În plus, sunt și redactorul-șef al Jurnalului Pleroma, care apare sub egida ITP. Îl invit pe directorul editurii Vasile Gabrian să spună clar, cu subiect și predicat, ce proiect “am asumat eu” și în ce fel i-am lezat interesele.

Autorii comunicatului anunță că nu vor mai polemiza public pe această temă în spațiul public. Eu, dimpotrivă, îmi rezerv dreptul de a face publice rezultatele anatomiei plagiatului adunat între coperțile Manualului de Consiliere publicat de Editura Casa Cărții. Sunt foarte curios ce explicații publice va da Editura.

 

Curiosul caz al plagiatului comis de Sorin Săndulache

Revin cu niște clarificări privitoare la postarea mea despre cartea „Consiliere și psihoterapie pastorală”, republicată în 2023 la Editura Casa Cărții.

Precizez din capul locului că nu am nicio miză personală în această chestiune. De altfel, două dintre traducerile mele (Exegeza Vechiului Testament – Douglas Stuart; Exegeza Noului Testament – Gordon Fee) sunt publicate la această editură în condiții excelente.

Am aflat despre plagiatul din Manualul de consiliere al lui Sorin Săndulache de la studenți, în 2012. Am scris atunci pe blog un text intitulat „Omagiu plagiatorului cinstit”. Plagiatul fusese publicat în 2009.

Cum se întâmplă în România, câinii latră, plagiatorul cinstit trece…

Volumul de „Consiliere și psihoterapie pastorală” continua să apară la standul „Casa Cărții”, ori de câte ori această editură ne trecea pragul la ITP. Ca președinte al Comisiei de Etică și ca titular (o vreme) al cursului de Metodologie a cercetării științifice, am început să ridic din sprâncene. Adică noi le spunem studenților că plagiatul este inacceptabil, dar permitem unei edituri să vină cu produse plagiate? Oricât de util va fi fost acest volum acelor studenți care nu știu limba engleză, am hotărât că prezența lui la stand este inacceptabilă.

L-am informat pe directorul editurii în legătură cu plagiatul comis de Sorin Săndulache, în speranța (dovedită între timp deșartă) că acest volum va fi retras din catalogul editurii. În lumea editurilor preocupate de finețuri etice, astfel de incidente duc la realizarea unor anchete interne și la niște comunicate publice. Tirajul existent este retras din circulație și trimis la topit. (Editura Eerdmans a avut un incident de felul acesta și a retras comentariile afectate de plagiat.)

În pofida discuțiilor pe care le-am avut cu directorul Editurii „Casa Cărții”, plagiatul lui Săndulache a rămas neclintit și inamovibil. Intrigat de faptul că inclusiv în mediul evanghelic apar „plagiate inoxidabile”, am decis să urmăresc atent evoluția pe piață a acestui produs despre care ajunsesem să cred, ca despre Titanic, că numai Dumnezeu îl poate scufunda.

Prin 2021 din cartea lui Săndulache mai rămăseseră doar câteva exemplare la vânzare. „Așa deci! Unii balauri sunt sortiți să moară răpuși nu de sabia dreptății, ci de moarte bună, cu toate capetele pe umeri”, mi-am spus atunci.

Acum, în 2023, când am văzut din nou titlul în catalogul editurii, am crezut că halucinez. După toate semnalele de alarmă pe care le-am tras, cartea a reintrat în circuitul editorial! Un strigoi care refuză să moară!

Pentru ca totul să fie anapoda pe de-a-ntregul, ediția din 2023 are ISBN-ul ediției din 2009. Potrivit normelor în domeniu, fiecare nouă ediție a unei cărți trebuie să aibă o nouă casetă CIP și un nou ISBN.

Constatarea că o editură evanghelică ajunge să publice cu bună știință o carte despre care se știa că are secțiuni plagiate mi-a lăsat un gust amar.

Pentru ca demersul meu să fie nu doar zadarnic, ci și sentențios, mai am o singură observație: pe lumea asta cam orice se poate cumpăra cu bani. Dar există și lucruri pe care banii nu le pot cumpăra. Între acestea se numără și reputația.