Citind mai deunăzi în Filocalia, lucrarea lui Marcu Ascetul despre cei care îşi imaginează că se îndreptăţesc prin fapte, am dat peste o referire la Tit 3:5 care spune (în Cornilescu):

El ne-a mîntuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfînt.

Secvenţa „prin spălarea naşterii din nou” (διὰ λουτροῦ παλιγγενεσίας) era redată în Filocalia prin „baia naşterii de-a doua”. Am început să mă întreb: oare evitarea sintagmei „naştere din nou” e făcută în mod deliberat, din dorinţa de a avea o formulă diferenţiată de formula favorită a evanghelicilor, i.e. „naşterea din nou”? Nu ştiu.  Ca să aflăm, ar trebui să vedem cum e tradusă expresia în alte versiuni, de la cea mai veche până la cea mai nouă (NT SBIR – 2009).

Nt. 1648 – scăldarea a naşterei de nou

Bibl. 1688 – spălarea naşterii cei de iznoavă (de iznoavă = din nou)

Micu 1795 – baia naşterii de a doao

Bibl. 1874 – spălarea renascerei

Nitz. 1897 – baie de naştere de a doa oară

Bibl. 1914 – baea naşterei cei de a doua

Cornil. 1921 – botezul naşterii a doua

Cornil. 1924 – spălarea naşterii din nou

Corni. 1931 – baia naşterii de a doua oară

Gal. 1938 – baia naşterii celei de a doua

Anania 2001 – baia naşterii din nou

NT catolic 2002 – baia de renaştere

NTR – 2007 – spălarea făcută de naşterea din nou

NT SBIR 2009 – spălarea naşterii din nou

După cum se poate vedea, cel mai vechi echivalent propus pentru palingenesia este „naşterea din nou”, în Noul Testament de la Bălgrad. Macazul s-a schimbat la Micu („naşterea a doua”) şi s-a impus în tradiţia biblică ortodoxă până la versiunea sinodală tipărită în 2008. Anania preferă, corect, „naşterea din nou”. Nu cred că avem de-a face cu o schimbare polemică, cum bănuisem.

De remarcat şi că NTR explicitează sensul în direcţia consolidării teologiei evanghelice, în vreme ce versiunile ortodoxe preferă echivalări literale, consonante cu înţelegerea teologică potrivit căreia aici se vorbeşte de botez.