Dicționarul Explicativ al Limbii Române intră în normalitate. Studiu de caz: definiția termenului „penticostal”.

Săptămâna aceasta am primit vestea că DEX-ul 2016 a inclus în definiția termenului „penticostal” schimbarea care le-a fost propusă cu mai mulți ani în urmă.

Încă din 2011 am publicat pe blogul personal câteva materiale în care arătam cât de înapoiate și jignitoare sunt anumite definiții din dicționarele explicative românești. Vezi AICI, AICI și AICI.

Tot atunci anunțam că voi sesiza conducerea Cultului Creștin Penticostal asupra acestei stări de fapt, ceea ce am și făcut. Cu acea ocazie mi s-a încredința sarcina de a propune o definiție care să fie transmisă Institutului de Lingvistică.

Scrisoarea oficială a fost transmisă Academiei la începutul lui 2012 și n-am mai auzit nimic despre această chestiune până prin vara lui 2014, când conducerea Institutului de Lingvistică a răspuns printr-o scurtă adresă, anunțând că va schimba definiția termenului „penticostal” în ediția a III-a a DEX-ului.

Avem deci un Dicționar Explicativ revizuit. Ceea ce nu înseamnă că am scăpat de toate problemele cu terminologia de factură religioasă.

Mai jos definiția cu pricina în noua ei formă.

P.S. Mulțumesc amicului Cristi Sava pentru fotografia trimisă.

 

„I was wrong!” Există termenul „pentekostos”!

Pe 20 ianuarie scriam într-o postare (cam mânioasă şi grabnică a vărsa sânge nevinovat) că nu există termenul pentekostos în greacă. Un cititor vigilent (asemenea celor din Berea) mi-a atras atenția că  informația pe care am dat-o nu e corectă, de aceea revin cu scuzele de rigoare pentru dezinformarea produsă și cu lămuriri privind termenul pentekostos.

Originea termenului penticostal este englezescul Pentecost, „Cincizecime”, a cărui origine este grecescul πεντηκοστή, pentekoste (cu accent pe ultimul e).

Deși propriu-zis pentekoste înseamnă „a cincizecea”, în NT termenul este folosit în sens tehnic, pentru a face referire la o anumită sărbătoare din calendarul iudaic. În lumina acestor considerații, când am văzut forma pentekostos în scrisoarea liderilor penticostali, n-am mai scotocit prin alt dicționar, ci am prezumat că ea este eronată.

Rău am făcut, căci o simplă căutare în textul Septuagintei sau în textele clasice scoate la iveală numeroase cazuri în care numeralul ordinal corespunzător lui 50 este folosit la forma de neutru (pentekoston, LXX) sau masculin (pentekostos), „al cincizecilea”.

Iau doar un exemplu din LXX

καὶ ἁγιάσετε τὸ ἔτος τὸ πεντηκοστὸν ἐνιαυτὸν (Lev. 25:10)

Și veți sfinți anul, al cincizecilea an.

Așadar, Vamvu și Bochian aveau dreptatea lor. Cu precizarea că ar fi fost mai indicat să menționeze femininul pentekoste („Cincizecime”), nu masculinul pentekostos („al cincizecilea”) în documentul trimis Academiei. Căci altfel te și întrebi: „al cincizecilea” ce?

Acestea fiind scrise, consider că scuzele au fost acceptate și purced la modificarea postării dezinformatoare.

P.S. Dacă toți liderii religioși și politici ar fi la fel de dispuși să-și ceară scuze publice pentru dezinformările lor, viața noastră a tuturor ar fi mult mai plăcută. 🙂

P.PS. Iată, până și ultimele redute ale credibilității din blogosfera evanghelică se prăbușesc, prinse cu mâța în sac! 🙂

 

Cum se reflectă evanghelicii în DEX-urile româneşti?

Luna trecută citeam în Observatorul cultural (18-24 august) un articol de Radu Ioanid („Jidanii”, „Ţiganii” şi Academia Română) şi răspunsul Academiei, care, în urma sesizării, promite că „în viitoarele ediţii ale tuturor dicţionarelor elaborate de Institutul de Lingvistică, sub egida Academiei, vom introduce indicaţii care să nu lase loc unor interpretări discriminatorii, adoptând formulări de tipul (cu sens peiorativ, nerecomandat).

M-am tot întrebat de atunci cum se reflectă confesiunile evanghelice în DEX-urile noastre.

Fiindcă întrebarea mă sâcâie de aproape o lună, m-am dus la Noul dicţionar universal al limbii române, ed. a 3-a, Bucureşti, Ed. Litera 2008, şi m-am uitat prin definiţii. Iau un singur exemplu:

penticostal = adept al unei secte creştine protestante, apărută la începutul sec. al XX-lea în SUA, de unde s-a răspîndit în Europa, America Latină şi Asia, al cărui cult constă în reuniuni entuziaste, cu cîntece şi discursuri spontane, cu prorociri, cu povestiri emoţionante, care din cauza misticismului exagerat (posturi severe, servicii divine foarte lungi etc.) ajunge la stări convulsive; tremurici. [Din engl. pentecostal]

Bon! Să remarcăm mai întâi sintaxa dubioasă a acestei definiţii: după ştiinţa mea, participiul apărută ar trebui acordat cu secte, iar „al cărui” ar trebui, în opinia mea, să fie „al cărei”, fiindcă pronumele relativ înlocuieşte, logic, substantivul „sectă”, nu substantivul „adept”! Altfel spus, cultul este al sectei, nu al adeptului. Cultul unui adept nu poate consta în reuniuni entuziaste (de unul singur?). Cultul unei secte, da!

Să remarcăm apoi „misticismul exagerat”.

Ce înseamnă „misticism”?

Mă duc la misticism şi citesc următoarele:

misticism, (rar) misticisme m. 1. doctrină idealistă, de natură filozofică şi religioasă, care admite comunicarea (prin revelaţie, extaz, intuiţie) între om şi divinitate; misticitate: profetismul şi misticismul… sînt prea nebuloase, prea subiective. Gal.; misticismul a apărut în cele mai diverse culturi. Bl.; 2. (p. ext.) totalitatea credinţelor, practicilor, intervenţiilor, atitudinilor care susţin că realitatea poate fi pătrunsă numai prin metodele intuitiv-extatice ale misticii; 3. stare de spirit, dispoziţie specifică misticului: [chirurgii] cad cu timpul în misticism, în ciuda practicii lor ştiinţifice, pozitiviste. PR. [din fr. mysticisme]

Aham! Deci misticismul este o doctrină (nimic de posturi severe şi servicii lunguieţe!) care admite că între om şi Dumnezeu este posibilă comunicarea (prin revelaţie, extaz sau intuiţie). Atunci nu înţeleg de ce Biserica Ortodoxă, judecată după această definiţie, nu se face în egală măsură vinovată de promovarea „misticismului”. Mai ales că, ne spune definiţia, „misticismul a apărut în cele mai diverse culturi”. Deci probabil şi la noi, încă de la Sf. Andrei încoace, dacă nu cumva cu mult înainte de sosirea acestuia pe plaiuri dobrogene.

Bon! Dar poate că problema este nu misticismul în sine, ci „misticismul exagerat”. De aici lucrurile devin mai complicate. Cum ştim unde se sfârşeşte misticismul (în forma lui pură, curată, „neexagerată”) şi unde începe „misticismul exagerat”? Asta ar trebui să ne spună autorii acestui dicţionar.

Numai că definiţia nu se opreşte la „misticism exagerat”. Urmează. cu valoare de exemplu, „posturile severe”, „serviciile divine foarte lungi”, un „etc.” în care nu ştim precis ce trebuie să citim (poate, cum zic defăimătorii, „stingerea luminii” şi „schimbarea sângelui”) şi, apoteotic (de fapt, apoplectic), „stările convulsive”.

În toate conceptele folosite, probleme peste probleme.

Ce înseamnă un „post sever”? Post negru? Dacă da, atunci postul negru are o istorie foarte îndelungată (şi foarte onorabilă) în creştinism.

Ce înseamnă „servicii divine foarte lungi”? De 3 ore, cât ţine în medie o slujbă matinală la penticostali? Nu ştiu cât ţine la ortodocşi, dar îmi imaginez că e destul de lunguţă…

Cât despre „stările convulsive”, pe acestea le resimt mai ales când citesc definiţii stupide în dicţionare „explicative” care, în loc să te lămurească, te lasă perplex. La preţ de 111 lei.

Ar merita făcut un studiu sistematic al acestor definiţii, urmat de un raport care să fie trimis cultelor evanghelice şi institutelor teologice afiliate lor.

Situaţia mi se pare inacceptabilă şi cred că autorii DEX-urilor trebuie sesizaţi cu privire la definiţiile ofensatoare pe care le promovează.

Nu ştiu ce spune ultima ediţie a DEX-ului, dar pot paria că nu e cu nimic mai brează decât Dicţionarul universal de la Litera.

 

Când presa şi dicţionarele sunt ignorante

Presa, căreia i-ar plăcea probabil să fie considerată „a patra putere în stat” se dovedeşte adesea incapabilă să-şi îndeplinească măcar modesta ei funcţie de bază, aceea de a informa corect. Primesc astăzi un spam (articol preluat din ProSport) despre fotbalistul penticostal Sousa, care „cântă în biserică”.

Titlul are meritul că e vag formulat, de aceea îţi doreşti să citeşti mai mult, ca să afli dacă e vorba de un eveniment unic sau dacă prezentul „cântă” e iterativ (i.e. dacă Sousa cântă în mod repetat în biserică).

Cei patru evanghelişti sunt o comunitate

Încep să citesc articolul şi aflu că „fundaşul CFR-ului (…) se vede predicând într-o biserică evanghelistă”. Apoi că „în Brazilia se implica mai mult în activităţile comunităţii evangheliste.”

Fac ochii mari şi mă reped la DEX⁹⁸, ca să văd dacă termenul „evanghelist” şi-a mai adăugat nişte sensuri care îmi scapă mie. Când colo, „evanghelist” înseamnă tot „fiecare dintre cei patru autori cărora biserica le atribuie paternitatea evangheliei.” [Treacă de la noi că definiţia e un pic neghioabă. Ideea e că redă sensul clasic. Evanghelişti sunt Matei, Marcu, Luca şi Ioan].

Dar să nu ne pripim. Jurnalistul ignorant mai are o şansă: NODEX-ul, în care citim: 1) Fiecare dintre cei patru autori ai Evangheliei. 2) Slujitor al bisericii specializat în citirea fragmentelor din Evanghelie. 3) Membru al unui cult evanghelic.

Am căzut din lac în puţ. Filologii care au creat NODEX-ul sunt aproape la fel de ignoranţi ca şi jurnalistul ProSport (dar măcar acesta nu e filolog). Potrivit NODEX, dacă sunteţi membru al unui cult evanghelic, sunteţi „evanghelist”. Rămâne ca autorii NODEX-ului să ne spună dacă „evanghelist” este numai substantiv sau dacă poate fi şi „adjectivizat” în felul în care o face presa (biserica evanghelistă, comunitatea evanghelistă).

Biserica penticostală din Cluj. Unica.

Un paragraf din acelaşi articol începe în felul următor: „Când intră în biserica penticostală din Cluj, Sousa se schimbă radical.” Dacă nu eşti avizat, ai putea crede în Cluj există o singură biserică penticostală, cunoscută ca „biserica penticostală din Cluj”, aşa cum în Botoşani poţi vorbi de „biserica lipovenească” şi ştii că e una singură.

Autorul n-a spus nimic de vreo biserică penticostală înainte, dar probabil „cititorii noştri sunt mai deştepţi decât noi” şi se vor lămuri singuri.

Concluzia? Noi facem presă şi dicţionare, noi nu gândim. A gândi şi a informa corect este periculos. A se practica deci cu moderaţie.

Foto: Un intertitlu al articolului spune că fotbalistul cântă în corul bisericii penticostale. Nu se spune despre care biserică e vorba. În imagine, Sousa în Biserica Penticostală Speranţa, Cluj-Napoca.